FOTO Printre blindate și tiruri » Ilie Stan și staff-ul său își fac meseria în una dintre cele mai riscante zone de pe glob

Am ajuns în Zakho prin vama Ibrahim Khalil alături de niște băieți care făceau trafic cu țigări și ceai.

Cînd am hotărît să mergem în Zakho, orașul în care antrenează Ilie Stan, aveam două variante să ajungem acolo: să aterizăm la Erbil și să mergem cam 300 de kilometri prin Irak sau să zburăm în Turcia și să încercăm să trecem în Irak prin vama Ibrahim Khalil.

Amîndouă sunau riscant. "Cetăţenii români sînt sfătuiţi să evite călătoriile în Irak. Persistă riscurile generate de acţiuni cu caracter terorist", aceasta era atenționarea Ministerului Afacerilor Externe pentru prima variantă.

Nici pentru al doilea traseu recomandarea MAE nu era prea liniștitoare: "Evitați orice deplasare în zona de sud-est a Turciei, situată la frontiera cu Siria și Irak. Există riscul apariţiei unor manifestări spontane care pot degenera în ciocniri violente cu forţele de ordine şi a riscului de atentat terorist".

Am ales în cele din urmă al doilea drum pentru că o călătorie prin Turcia, stat NATO, pare totuși mai sigură decît una prin Irak.

Siria în dreapta, armata în stînga

Am aterizat la Mardin, un oraș situat în sudul Turciei, într-o zonă în care kurzii sînt majoritari și în care apar des conflicte între aceștia și armata turcă. Ni s-a recomandat să închiriem o mașină pentru a ajunge la granița cu Irak și să fim atenți pe drum pentru că am putea fi opriți pentru control. Distanța este de 190 de kilometri, din care 160 merg în paralel cu linia de graniță dintre Turcia și Siria.

Am avut noroc, nu am fost opriți de armată sau poliție, am prins doar două filtre, dar erau pe sensul celălalt. Prin toate orașele prin care am trecut ne-am intersectat cu soldați și cu vehicule militare, cei mai mulți fiind în orașul Nusaybin, unde multe străzi secundare erau blocate de saci cu nisip ca în filmele cu Sylvester Stallone.

Am aflat apoi că la doar trei zile distanță autoritățile din Turcia au instituit stare de asediu în această localitate după mai multe ciocniri între teroriști și armată.

"Odată am fost nevoiți să ne întoarcem la Mardin pentru că armata blocase drumul către Irak. Am plecat a doua zi și am avut noroc să găsim șoseaua liberă"
Ilie Stan, antrenor Zakho

Ultima localitate înainte de granița cu Irak este Silopi, un alt oraș care apare des în știrile legate de conflictele dintre turci și kurzi. Cum era imposibil să trecem în Irak cu mașina, am căutat o parcare care să pară cît de cît sigură, dar la cum arată orașul, nimic nu îți inspiră încredere. Am găsit totuși una lîngă o spălătorie auto, ne-am tîrguit prin semne cu cei de acolo și, pentru 10 lire turcești pe zi, vreo 15 lei, am lăsat mașina la ei, cu tot cu bagaje și cheie!

Ne-am asumat acest risc pentru că era dificil să trecem prin vamă cu două trolere uriașe și, în plus, așa cum spunea și Hemingway, singura cale să aflăm dacă putem să avem încredere în ei e să avem încredere în ei. Băieții au fost foarte prietenoși, ne-au oferit și de mîncare, ficăței cu orez, și ne-au chemat un taxi care ne-au spus ei că ne va duce în Irak.

Cu Galata în Irak

După 20 de minute, a venit și "taxiul", care era de fapt o dubiță în care se aflau 7 băieți care păreau cel puțin dubioși. Noroc că am văzut că aveau pe bord un fular cu Galatasaray, le-am zis "România", ei ne-au zis "Hagi, Popescu, Filipescu". Am prins curaj și ne-am spus că poate aparențele înșală.

Ni s-a zis că ne costă 150 de lire turcești, cam 220 de lei, și, mai în glumă, mai în serios, i-am întrebat dacă ne dau chitanță. Ei au rîs, am rîs și noi cînd ne-am gîndit ce vor spune fetele de la contabilitate cînd vor vedea că am cheltuit bani fără să aducem dovada plății.

O oră si jumătate în vamă

Drumul pînă la graniță durează vreo 10 minute cînd e făcut cu 100 de kilometri la oră așa cum l-am făcut noi. Și mai ales cînd mergi pe contrasens pentru a ocoli coada de 6,8 kilometri de TIR-uri așezate pe 6 benzi! Să mai spună cineva că în România sînt multe TIR-uri!

3.000de TIR-uri treceau în fiecare zi din Irak în Turcia, în 2013. Acum, această medie a scăzut la 1.000 din cauza conflictelor militare din zonă

50%din totalul importurilor făcute de Irak trec prin vama Ibrahim Khalil

Am ajuns la primul punct de control la 12:49. În fața noastră erau 10 microbuze, probabil se ocupau tot cu "taximetria". A coborît un băiat cu toate pașapoartele noastre, a făcut ce a făcut și am trecut fără ca vameșul să ne vadă la față. Am ajuns la alt punct de control, aici a coborît alt băiat, aceeași poveste, doar că vameșul ne-a strigat acum și a aruncat o privire în mașină.

La 13:24 am trecut de turci și ne-am oprit la duty free. Aici au coborît toți tovarășii de drum și s-au dus să ia țigări. Ne-au spus că aveau o limită de cartușe, așa că au luat și pe numele noastre. Am dat din cap că am fi de acord, ca și cum aveam de ales!

"Problem!"

Cînd am intrat în Irak, la controlul pașapoartelor am avut singurele probleme. Auzind că sîntem jurnaliști, ofițerul ne-a zis să așteptăm într-un birou. Era prima oară cînd cei panicați erau colegii noștri de drum și nu noi!

Vameșul ne-a întrebat ce căutăm în Zakho, i-am zis de Ilie Stan și deși a zis că știe că e antrenor la Zakho FC, ne-a pus să-l sunăm ca să vorbească cu el! L-am sunat, dar nu a răspuns, am auzit un "Problem!".

I-am zis că noi am ținut legătura cu "secundul" Mihai Leca pe WhatsApp, i-am arătat convorbirea și a părut că ne crede. A făcut o copie după legitimațiile noastre și ne-a dat drumul. La 14:22 am ieșit din vamă și am văzut întîia oară Irakul.

Prima impresie a fost așa cum ne-am închipuit: o înșiruire de benzinării care la prima vedere păreau scoase din funcțiune. Plus sute de TIR-uri și mult, mult praf.

Speculă cu ceai

Băieții noștri ne-au cerut banii, ne-au dat pașapoartele și au oprit în spatele unei benzinării pentru a lăsa cartușele de țigări. I-am rugat să ne lase la stadionul lui Zakho. Ne-au urat "Good Luck" sau cel puțin asta credem noi că au zis și au plecat să găsească clienți pentru drumul înapoi.

După 3 zile petrecute în Zakho, drumul de întoarcere în Turcia a fost mai scurt, a durat cam o oră, dar a fost mult mai palpitant. Pe lîngă țigări, care acum erau în cantități mult mai mari, băieții ne-au dat și o pungă plină cu ceai să trecem dincolo.

Cel puțin asta au zis ei, "Ceai, no problem!". După ce am trecut de controlul kurzilor, care a fost făcut doar de ochii lumii, băieții noștri au desfăcut plasticul de pe uși și au "pitit" acolo țigările care erau în plus.

Au ascuns în toate locurile ferite din microbuz, chiar și în suspensiile de la roți! Totul la 10 metri de vameșii de care abia trecuserăm! Nici turcii nu și-au bătut capul cu controlul, se merge pe principiul "Noi ne facem că ascundem, voi vă faceți că verificați". Am ajuns înapoi în Turcia, le-am dat banii "taximetriștilor", de data asta 20.000 de dinari irakieni și 70 de lire turcești. În total, cam 200 de lei.

Am ajuns la parcare, mașina era nemișcată, bagajele în portbagaj. Or avea multe defecte turcii, kurzii sau arabii din zonele astea, dar țepari cu siguranță nu sînt. Am trecut prin atîtea situații în care puteau să ne ardă la bani sau să ne păcălească, dar acest lucru nu s-a întîmplat nici în Turcia, nici în Kurdistan. Le-am mulțumit celor de la spălătorie și am plecat spre Mardin. Am avut iar noroc, nici un control.

Cînd am ajuns în Zakho și l-am întrebat pe Ilie Stan cum ajunge în oraș, am rămas surprinși să aflăm că și el parcurge același traseu, ajutat de băieții descurcăreți.

Turcia vs PKK

Conflictul dintre turci și kurzi datează de două secole, dar s-a intensificat după Războiul de Independență al Turciei încheiat în 1923. Numele de kurd a fost interzis de Guvernul turc pînă în 1991, limba kurdă a fost interzisă și se estimează că 50.000 de kurzi au fost uciși. În 1978 s-a înființat Partidul Muncitorilor Kurzi (PKK), iar de atunci au avut loc mai multe atentate ale kurzilor, în special în sudul Turciei, la granița cu Siria și Irak.

Zakho, punct important pe harta ISIS

Principala sursă de venit pentru organizația teroristă ISIS este comercializarea petrolului. Statul Islamic extrage petrol din cîmpurile ocupate în Irak și Siria și se presupune că îl transportă ilegal spre Turcia exact prin punctul de trecere Ibrahim Khalil.

Armata a tras în TIR-iști

Pe data de 10 septembrie 2015, Turcia a închis punctul de trecere, stîrnind mînia TIR-iștilor aflați în vamă. Protestul acestora a fost potolit după ce armata turcă a tras mai multe focuri de armă, rănind 5 șoferi, care au fost apoi spitalizați în Zakho.