Mijlocaşul dinamovist Adrian Cristea spune că are o relaţie normală cu ceilalţi coechipieri şi se arată deranjat de atacurile la care au fost supuşi jucătorii din partea conducerii după remiza cu Ceahlăul din Ştefan cel Mare.
"Nu sînt izolat, chiar dacă nu sînt aşa vorbăreţ asta nu înseamnă că nu sînt prieten cu ceilalţi colegi. M-a deranjat că s-a dat în jucători, aş fi preferat să ni se zică în faţă ceea ce se considera că nu am făcut bine.
Momentul a trecut, acum ne gîndim la meciul de la Cluj, unde poate să se întîmple orice. Sperăm să fim toţi apţi de joc, antrenorul să aleagă cel mai bun 11 şi să fie inspirat", a spus Cristea.
Trimite-i mesaj
Profil
pleaca !
nu te mai suportam !
dar neah - e moldovean si mananca mamaliga desi dupa spusele lu` stoicov - toti romanii sunt niste mamaligari!
Pe gustul tau!
Mircea Lucescu, cel mai cunoscut antrenor român, a acordat un interviu-eveniment pentru Libertatea cu ocazia aniversarii zilei de nastere. “Il Luce” a vorbit deschis despre victorii si despre esecuri, despre regrete si despre planuri de viitor. Libertatea: Cum va simtiti la 65 de ani? Mircea Lucescu: Sincer, daca nu ar trebui sa numar anii la fiecare aniversare, n-as sti ca am ajuns la vârsta asta. La cum ma simt din punct de vedere fizic si psihic, mai mult de 50 de ani nu am. Ce va motiveaza sa continuati sa profesati? Pasiunea pentru fotbal. Datorita acestui sport sunt cine sunt, el mi-a oferit tot ce am. Antrenez de multa vreme si am obtinut destule trofee, dar dorinta de a câstiga nu s-a estompat odata cu scurgerea timpului. Nici nu cred ca as putea trai altfel. Care este urmatorul obiectiv al carierei? Vreau sa le ofer conducatorilor lui Sahtior Donetk, jucatorilor si suporterilor inca o satisfactie: calificarea in primavara Ligii Campionilor. O dorinta anume in privinta vietii personale? Am, dar este legata tot de fotbal (râde). Vreau ca fiul meu, Razvan, sa-mi calce pe urme si sa aiba o cariera de antrenor la fel de frumoasa. In primul rând, imi doresc sa reuseasca ca selectioner al României. Victoria cu Italia, din 1983, de neuitat Cum va petreceti timpul liber? Mi-a placut intotdeauna sa citesc. In copilarie si in adolescenta devoram orice carte care imi pica in mâna, de la volume de beletristica la romane politiste si de spionaj. Acum sunt mai atras de genul memorialistic, de biografii. Ma fascineaza viata personalitatilor care au facut istorie in orice domeniu. Care este cea mai mare satisfactie profesionala? Victoria impotriva Italiei din 1983 (n.r. - 1-0), nu incape discutie. Am câstigat eu si Cupa UEFA, cu Sahtior, sau Supercupa Europei, cu Galatasaray, dar nimic nu se compara cu meciul ala! Va dati seama? Eu, un antrenor tânar, fascinat de fotbalul italian si de “squadra azzurra”, am batut campioana mondiala! Ce emotii am avut atunci! Dar cel mai mare regret? Faptul ca nu mi s-a permis sa continui la echipa nationala, pentru ca am fost indepartat de familia Ceausescu (n.r. - in 1986). Am fost profund dezamagit si nu imi face nici o placere sa-mi amintesc acel episod. Vrea alta provocare Contractul lui Mircea Lucescu cu Sahtior Donetk expira anul viitor si tehnicianul român este pregatit pentru o noua provocare. “Nici nu ma gândesc sa ma retrag! Voi accepta o noua provocare când ma voi desparti de Sahtior, fiti siguri de asta”, ne-a declarat “Il Luce”. Petrece cu familia Mircea Lucescu sarbatoreste implinirea vârstei de 65 de ani la Donetk, alaturi de prieteni si de familie. De la petrecere nu vor lipsi Nelly, sotia sa, Razvan Lucescu, fiul sau si selectionerul României, si Matei, nepotul sau, care au sosit in Ucraina inca de marti.
Trimite-i mesaj
Profil
Trimite-i mesaj
Profil