Articol de Maria Andrieş - Publicat luni, 12 aprilie 2010 00:00
Fără idei de atac, Dinamo s-a chinuit cu un Braşov fără nici un fel de idei
Dacă o pisică ar fi trecut cu tupeu de brîurile de jandarmi şi s-ar fi aşezat la centrul terenului, ar fi dormit cu vise. Presupunem că ar fi fost un exemplar destul de curajos din rasa ei, încît să se amestece printre picioarele "cîinilor" şi să nu tresară la cîteva scăpări pe contraatac ale ardelenilor. Şi nici să se urce pe primul gard cu reclame, la sprinturile timide ale lui Torje sau Alexe. Vezi rezumatul meciului Dinamo - FC Braşov 0-0! (video)
Toţi în atac, cine în apărare?
Cam asta ar fi povestea meciului "cîinilor", toarsă din punctul de vedere al unei pisici. Văzut din tribune, jocul a arătat oarecum asemănător, doar că, în loc de pisică, dormea apărarea dinamovistă. Zaharia l-a enervat de vreo două ori pe Pulhac (3 şi 15), dar a tras fără ţintă, pe lîngă poartă. Moţi s-a dezmorţit urcînd în atac şi rămînînd în cantonament acolo, cu toată echipa. Marius Niculae a alungat plictiseala schimbînd benzile, fără a găsi un coechipier în stare de veghe şi de preluare.
La rîndul lui, publicul a alungat plictiseala discutînd despre "El Clasico", comparîndu-l pe Xavi cu Zaharia şi tentativele lui de pase cu călcîiul. Dar şi comparaţiile au o limită. "Jucaţi, bă, şi voi ceva!". Apoi s-au apucat să-i strige pe nume pe jucători, ca şi cum, auzindu-şi numele, şi-ar fi amintit cine sînt şi ce fac acolo. "Hai, bă Alexe, băăăă!". "Lasă, mă, copilu' în pace, nu te lua de el!".
Babicu' s-a plictisit în poartă
Adevărul e că un adversar ca Braşovul, compact ca un zid şi la fel de bogat în idei, nu te invită la fotbal. De unde şi izbiturile de balon, ca la perete, cînd în spatele, cînd în pieptul ardelenilor. Buf încoace, buf încolo, pe undeva trebuie să apară şi o fisură. Repriza a doua i-a oferit lui Cristi Munteanu ocazii nenumărate să tragă de coadă o eventuală mîţă. S-a jucat numai la poarta ardelenilor.
Exasperat, Andrei Cristea s-a năpustit singur ca un arc rupt spre careul lui Mincă, a şutat "peste" (50). Un minut mai tîrziu, a preluat de la Torje şi a ridicat iar tribunele în picioare, împingînd mingea deasupra liniei porţii. Dacă s-ar fi aflat o pisică prin careu, ar fi devenit microbistă. :)
Dar nu erau acolo decît nişte "cîini" enervaţi de Mincă, revelaţia felină a serii. Galeria roş-albilor pulsa ca o inimă în spatele lui. O inimă aproape de un infarct sonor cînd Alexe a trimis în bară (67). Nici torţele de la peluze, nici intrarea lui Niculescu n-au luminat atacul lui Dinamo. Pe început, minutul de linişte păstrat pentru tragedia poloneză, pe final, fluierăturile la adresa lui Adrian Cristea. Între ele, un meci care ar putea fi, în cel mai bun caz, comic dacă-l compari cu "El Clasico".
Fără idei de atac, Dinamo s-a chinuit cu un Braşov fără nici un fel de idei
Dacă o pisică ar fi trecut cu tupeu de brîurile de jandarmi şi s-ar fi aşezat la centrul terenului, ar fi dormit cu vise. Presupunem că ar fi fost un exemplar destul de curajos din rasa ei, încît să se amestece printre picioarele "cîinilor" şi să nu tresară la cîteva scăpări pe contraatac ale ardelenilor. Şi nici să se urce pe primul gard cu reclame, la sprinturile timide ale lui Torje sau Alexe. Vezi rezumatul meciului Dinamo - FC Braşov 0-0! (video)
Toţi în atac, cine în apărare?
Cam asta ar fi povestea meciului "cîinilor", toarsă din punctul de vedere al unei pisici. Văzut din tribune, jocul a arătat oarecum asemănător, doar că, în loc de pisică, dormea apărarea dinamovistă. Zaharia l-a enervat de vreo două ori pe Pulhac (3 şi 15), dar a tras fără ţintă, pe lîngă poartă. Moţi s-a dezmorţit urcînd în atac şi rămînînd în cantonament acolo, cu toată echipa. Marius Niculae a alungat plictiseala schimbînd benzile, fără a găsi un coechipier în stare de veghe şi de preluare.
La rîndul lui, publicul a alungat plictiseala discutînd despre "El Clasico", comparîndu-l pe Xavi cu Zaharia şi tentativele lui de pase cu călcîiul. Dar şi comparaţiile au o limită. "Jucaţi, bă, şi voi ceva!". Apoi s-au apucat să-i strige pe nume pe jucători, ca şi cum, auzindu-şi numele, şi-ar fi amintit cine sînt şi ce fac acolo. "Hai, bă Alexe, băăăă!". "Lasă, mă, copilu' în pace, nu te lua de el!".
Babicu' s-a plictisit în poartă
Adevărul e că un adversar ca Braşovul, compact ca un zid şi la fel de bogat în idei, nu te invită la fotbal. De unde şi izbiturile de balon, ca la perete, cînd în spatele, cînd în pieptul ardelenilor. Buf încoace, buf încolo, pe undeva trebuie să apară şi o fisură. Repriza a doua i-a oferit lui Cristi Munteanu ocazii nenumărate să tragă de coadă o eventuală mîţă. S-a jucat numai la poarta ardelenilor.
Exasperat, Andrei Cristea s-a năpustit singur ca un arc rupt spre careul lui Mincă, a şutat "peste" (50). Un minut mai tîrziu, a preluat de la Torje şi a ridicat iar tribunele în picioare, împingînd mingea deasupra liniei porţii. Dacă s-ar fi aflat o pisică prin careu, ar fi devenit microbistă. :)
Dar nu erau acolo decît nişte "cîini" enervaţi de Mincă, revelaţia felină a serii. Galeria roş-albilor pulsa ca o inimă în spatele lui. O inimă aproape de un infarct sonor cînd Alexe a trimis în bară (67). Nici torţele de la peluze, nici intrarea lui Niculescu n-au luminat atacul lui Dinamo. Pe început, minutul de linişte păstrat pentru tragedia poloneză, pe final, fluierăturile la adresa lui Adrian Cristea. Între ele, un meci care ar putea fi, în cel mai bun caz, comic dacă-l compari cu "El Clasico".
