Articol de Eduard Apostol - Publicat joi, 31 mai 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 30 mai 2012 19:10
Cătălin Munteanu, 33 de ani, dedică trofeul Cupei României şi revenirea pe teren memoriei părintelui său, decedat în ianuarie.
- Cătălin, te-ai mişcat bine în finala Cupei după o pauză de 8 meciuri. Să înţelegem că încă mai poţi să joci fotbal.
- Glumeşti, nu?! Normal că mai pot! Şi o s-o mai fac, eu nu ţin cont de vîrsta din cardul de identitate. Dar vreau să spun ceva: datorită tatălui meu am fost pe teren la finală, pentru el am făcut-o în mod deosebit.
- De ce?
- A lăsat un gol în viaţa noastră, după ce s-a dus la Ceruri la începutul anului. Dar, de acolo, de Sus, veghează asupra mea. A avut întotdeauna grijă de mine, m-a susţinut şi aşa va fi mereu. Cred că tot el m-a ajutat să-mi revin după lovitura de la ficat de acum două luni, amintirea lui mi-a dat forţă să mă întorc pe teren. Mulţumesc şi domnului doctor Teleanu, care a avut grijă de mine pe tot parcursul accidentării!
- Ce te mai motivează să joci?
- Oricît de mult ai cîştiga, tot mai vrei un trofeu şi încă unul. Eu nu am atît de multe încît să renunţ. Cît voi mai putea, o să joc fotbal.
- Crezi că mai faci parte din planurile New Dinamo 2012-2013?
- Am contract ferm, sînt ataşat de acest club, eu o să încerc să ajut. Nu mă consider vreun pensionar, mă uit în oglindă, văd un bărbat tînăr, iar soţia şi băieţeii mei îmi spun întruna: "Tati, ce bine arăţi!". Aşa că nu-i pot dezamăgi.
10 pase decisive a dat Munteanu în 25 de partide de Liga 1. El e al doilea în clasamentul ediţiei trecute, după Sougou (12 assisturi)
