Articol de Eduard Apostol - Publicat duminica, 20 ianuarie 2013 00:00 / Actualizat sambata, 19 ianuarie 2013 19:30
Ţălnar le demonstrează jucătorilor că nu este ”mantaua de vreme rea” a lui Dinamo şi se dă la fotbalişti pentru a-i readuce pe podium.
Se plimbă pe marginea saltelei. Sau pe marginea terenului. Sau prin pădure. Şi jucătorii aleargă, se zbat să prindă mingea sau se pun la pămînt unul pe celălalt. "Hai, nea Pulhac, trage fără milă!", " Alexe, la 45 de grade! Mîinile, mă, ce-i aia la tine?!", "Hai, felinelor, mişcările mai scurte la abdomene!".
Cornel Ţălnar, 55 de ani, n-are pic de milă. Îmbrăcat în treningul dinamovist, cu cronometrul pe care-l agită între degete, "Ţînţarul" se impune fără probleme în faţa jucătorilor, chiar dacă şefii au apelat la el doar cînd Dinamo era la ananghie.
Antrenorul stă drept, impunător, îi lasă să mai facă şi glume, să mai rîdă, dar cînd se întrece limita, se aude ţipătul tehnicianului: "Gata! Hai, că nu sîntem la film! Fiţi atenţi şi băgaţi «materiale»!". Jumătate din chinul de la Poiana Braşov a trecut, scapă cine poate!
"Eu ştiu cînd să spun o vorbă bună sau cînd să dau cu biciul! Pe jucători trebuie să-i mai mîngîi, dar nici să ajungă să se tragă de şireturi cu tine. Întotdeauna am făcut o familie la Dinamo, iar rezultatele au venit, deci încercăm şi acum" (Cornel Ţălnar, antrenor Dinamo)
