Articol de Alexandru Răducanu, Cătălin Popescu - Publicat marti, 06 decembrie 2011 00:00 / Actualizat marti, 06 decembrie 2011 00:14
Portarul giuleştean (32 de ani) vorbeşte despre viaţa sa personală, încearcă să desfiinţeze mitul că ar fi un dur, dar recunoaşte că s-ar fi apucat de box dacă n-ar fi reuşit ca fotbalist.
- Dani, va fi un interviu diferit, cum n-ai mai acordat pînă acum. Oricum, dacă te întrebăm prea mult despre Rapid ne vei spune că totul e frumos, că sînteţi un grup unit...
- Perfect, nu mă sperie. Abia aştept să aud întrebările!
- Cum îţi petreci timpul liber?
- Din păcate, n-am parte de prea mult. Dar, atunci cînd mi se iveşte ocazia, prefer să stau cu fetiţa mea. Ieşim afară, ne plimbăm, mîncăm, ne jucăm.
"Ce bine că nu existau calculatoarele!"
- Cum e tăticul Dani Coman?
- Nu vreau să mă laud, însă încerc să-i fac toate poftele fetiţei mele. Nu mişc în faţa ei, face ce vrea cu mine, ăsta e adevărul. Din nefericire, avem meciuri din trei în trei zile, cantonamente, e foarte greu să fii un fotbalist şi un părinte bun. Eu ştiu cît contează pentru un copil să aibă ambii părinţi alături de el şi d-asta, atunci cînd sînt liber, mă dedic total fetiţei.
- Cum a fost copilăria ta?
- Din fericire pentru noi, nu existau calculatoare! Mi se pare că un computer e un rău pentru un copil. Ne uităm cu toţii la puştii din ziua de azi şi observăm că nu ştiu să sară un gard, să se urce într-un copac sau să arunce o piatră. Noi făceam sport, respiram aer curat pentru că ieşeam afară, la joacă, în loc să stăm cu ochii într-un monitor. Toată lumea poate spune că, pe vremea noastră, copilăria era mult mai frumoasă!
- Robocop sau Spiderman, cum preferi? Ţi s-a spus în ambele feluri.
- (Zîmbeşte, dar răspunde repede, fără să se gîndească) Robocop, e un tip mai serios, n-am văzut desene animate cu el. Oricum, am evoluat. Comănilă, aşa cum mi se spunea pe cînd eram copil, a ajuns Robocop. :)
"Ultima oară am fost într-un club în 2006"
- Cînd ai dansat ultima oară?
- Din respect pentru prietenii mei, eu nu dansez. Dacă aş face asta, ar fi şanse mari să-i accidentez pe cei din jur. :) Cred că ultima oară cînd am făcut aşa ceva s-a întîmplat la mine la nuntă, acum trei ani. N-am avut încotro. Dansez foarte rar pentru că nu mă pricep şi prefer să nu fac ceva la care nu sînt bun.
- Cînd ai fost ultima oară într-un club?
- Cred că după meciul cu Hamburg, din primăvara lui 2006. Nici n-am de ce să mă duc. Nu beau alcool, doar şampanie şi asta o fac la zile mari, în intimitate. De asemenea, nu fumez, n-am făcut-o niciodată.
- Chiar nu te-ai îmbătat niciodată?
- Nu! Am ajuns la concluzia că e imposibil să faci asta cu apă plată şi suc natural. Am încercat, dar nu merge.
- Cum erai ca elev în liceu?
- Am fost la o clasă sportivă, alături de rivalii noştrii de la Aripi Piteşti. Eu eram junior la FC Argeş, dar nu era o problemă asta, eram foarte uniţi. A fost o perioadă frumoasă. Norocul nostru a fost diriginta, Virginia Stănciulescu, o doamnă extraordinară de care îmi voi aminti mereu cu plăcere. De Sărbători, pe care mi le voi petrece la Piteşti, alături de părinţii şi de sora mea, sper să-mi fac timp să o revăd şi pe dînsa.
"Mi-e frică să mă bat, urăsc violenţa!"
- Ai făcut şi ceva năzbîtii?
- Eu eram la o clasă de fotbal şi mai era una de luptători şi de judoka, existau probleme între noi, ne mai certam, însă mereu ieşeam învingători pentru că noi eram uniţi, spre deosebire de ei.
- Erai şi atunci la fel de dur precum eşti văzut azi?
- Cine a zis că sînt dur?!
- Asta e imaginea ta... eşti privit ca un lider în vestiar.
- Lumea mă consideră pe mine un tip dur, în ce sens?! Fiţi mai expliciţi!
- Bine.... Cînd te-ai bătut ultima oară?
- Eu nu mă bat, îmi e frică de bătaie, niciodată n-am făcut-o. Sînt contra violenţei... pe teren. (zîmbeşte)
- Ce-ai fi făcut dacă nu ajungeai fotbalist?
- La 5 ani, tata mi-a făcut cadou o pereche de mănuşi de box şi probabil că aş fi urmat acel sport, îmi plăcea la vremea aceea.
- Norocul tău că ai reuşit în fotbal, doar ce-ai spus că ţi-e frică de bătaie!
- E altceva, e un sport. Ba chiar e unul individual, unde depinzi doar de tine.
Ruşinea cu Steaua
- Asta înseamnă că simţi cîteodată că unii colegi te împiedică să faci performanţă?
- Nu, categoric nu. Sîntem un grup unit şi muncim toţi pentru a avea succes. De exemplu, la aproape orice gol primit, nu e vina unui singur fotbalist, indiferent de greşeala pe care a comis-o.
- Care-i cel mai ruşinos gol pe care l-ai primit în cariera ta?
- Al doilea pe care l-am încasat în meciul cu Steaua din Giuleşti, la acel 3-2 pentru ei, din 2007.
- Cînd te-ai apucat de fotbal, ai ştiut de la început că vei fi portar?
- Da, deşi tatăl meu m-a sfătuit să joc în cîmp pentru că în poartă e prea multă responsabilitate.
- De ce aperi mereu în pantaloni lungi?
- Aşa mă simt bine. Nu ştiu dacă mai e vreun portar care să fi apărat numai aşa, dar eu nu mă voi schimba. E modul în care văd eu acest sport. Cînd ştiu că intru pe teren, port pantaloni lungi şi gata!
"A trecut vremea mea"
- Mai ştii de cîte ori ai apărat accidentat?
- De foarte multe ori mi-am pus în pericol sănătatea şi cariera şi mereu ziceam să-mi ajute Dumnezeu să mă refac şi nu voi mai intra pe teren decît atunci cînd voi fi sută la sută refăcut, dar de fiecare dată nu m-am putut abţine. Am intrat pe gazon cu dureri pentru Rapid.
- Mai e vreo parte a corpului tău care să nu fi fost încă afectată?
- Ştiu că la un moment dat, acum vreo trei sau patru ani, a apărut la voi, în Gazetă, o poză a mea şi cu o schemă, cu toate accidentările mele. M-ar ajuta şi acum dacă aţi publica-o, dar updatată, să-mi reamintesc şi eu! Sincer, nu mai ştiu pe unde am fost lovit, dar uite, ăsta e încă neatins (ridică degetul mic de la mîna stîngă).
- Mai speri la un transfer "afară"?
- Nu, şi nu mai e prioritar pentru mine. Nu mai am vîrsta la care să visez cu ochii deschişi. Mă simt foarte bine aici, am o familie, mi-ar fi greu să o iau de la capăt în altă ţară acum. A trecut vremea mea...
"Nu pot să fac ce vrea galeria"
- Ce vei face după ce pui ghetele în cui?
- Mi-am făcut o şcoală de fotbal la Piteşti de care sînt foarte mîndru. Am cei mai buni antrenori de copii şi vreo 200 de elevi. Vreau să readuc acel oraş în prim-planul fotbalului românesc, acolo unde-i este locul. Să fie din nou clubul pe care l-am lăsat cînd am plecat noi de acolo, eu, Mutu, Neaga, Dică şi lista e lungă.
- Nu te-ai săturat să fii mereu tras la răspundere de galerie pentru fiecare eşec al Rapidului?
- Putem spune că avem cea mai frumoasă galerie, dar sînt şi alţi factori care determină reacţia lor în unele momente. Un suporter adevărat trebuie să vină să susţină echipa favorită. Ei ştiu că sînt un rapidist adevărat, că iubesc acest club, însă trebuie să înţeleagă că nu pot face ca ei, n-am cum, aşa am fost eu crescut!
- Adică? La ce te referi?
- Ce vor ei de la mine eu nu pot face niciodată! Mai multe nu pot să spun!
"În 2008, n-am plecat, am fost dat afară!"
- Cine nu te-a vrut în 2008? Taher şi Copos ieşeau mereu şi spuneau cît de important eşti pentru club şi totuşi ai fost lăsat să pleci.
- Conducătorii de atunci, toţi!, au fost deranjaţi de atitudinea mea. Ei voiau jucători care să stea în cap, dacă asta li se cerea. Eu nu sînt aşa şi nu le-a convenit. Dacă aş fi cerut 5.000 de euro pe an, tot m-ar fi îndepărtat. Niciodată nu s-a pus problema salariului, pur şi simplu s-a dorit plecarea mea de la Rapid.
- Regreţi că te-ai întors?
- Dacă nu era vorba de Rapid, poate m-aş fi gîndit la asta, dar aşa n-am cum. Ţin foarte mult la echipa asta şi nu poate să-mi pară rău că sînt aici. Voi fi rapidist toată viaţa, indiferent de răutăţile unora faţă de mine.
- Cu Bornescu erai chiar atît de bun prieten în sezonul trecut? Amîndoi aţi declarat asta în repetate rînduri.
- Vorbeam în fiecare zi, discutam... Da, eram amici.
- Cînd ai vorbit ultima oară cu el?
- (ruşinat, lasă capul în pămînt) Înainte să plece în Grecia.
- În final, spune-ne o întîmplare haioasă din cantonamente, ceva ce n-a ajuns în presă pînă acum.
- Am una bună rău de tot, însă se supără Şumi pe mine dacă o spun. Mai bine vă zic una de cînd eram junior. Antrenorul nostru era Mihai Ianovschi şi o dată ne-a dat să alergăm 10 kilometri. Eu cu Mutu şi cu Neaga ne-am urcat într-un camion ca să ajungem la distinaţie. Domn' profesor ne-a depăşit cu maşina, iar noi n-am văzut decît atunci cînd am ajuns şi ne-am dat jos. Ne aştepta şi vă daţi seama ce-a urmat! Era un tip foarte dur la vremea aceea.
Coman despre...
...femeia ideală: "Cameron Diaz, dar e pe locul doi, după soţia mea"
...filmul preferat: "Dacă trebuie să aleg doar unul, atunci Armageddon, cu Bruce Willis. Sînt un tip dinamic şi d-asta îmi plac filmele de acţiune"
...ultima prostie făcută: "Nu ştiu, îmi e greu să-mi aduc aminte, mai ales că eu fac numai lucruri bune... în general"
...gătit: "De cînd mă ştiu n-am făcut aşa ceva, nici măcar n-am încercat. Nu mă descurc deloc în bucătărie, am mare noroc cu soţia mea"
...muzică: "Acum am în maşină un CD de la Bozovici. Cînd am fost în Serbia, la tratament, mi-a atras atenţia o cîntăreaţă de acolo. De trei zile îl ascult nonstop, însă nu mă întrebaţi cum se numeşte interpreta, că nu mai ştiu"
...cel mai bun portar român: "Consider că cel mai în formă e Bălgrădean. Domnul Piţurcă a procedat foarte bine că l-a convocat la «naţională». Are multe calităţi şi poate ajunge departe. Mie îmi place mult"
109 meciuri în Liga 1 a strîns Dani Coman în tricoul Rapidului, fiind la al 6-lea sezon în Giuleşti
180.000 de euro e salariul anual al lui Coman, care mai are contract cu alb-vişinii pînă în vara lui 2013
"Rapidul are puterea să cîştige campionatul. Indiferent de probleme, acesta e sezonul nostru, veţi vedea asta la finalul campionatului!" (Dani Coman, portar Rapid)
"S-a tot vorbit despre nu ştiu ce incidente între mine şi domnul Zotta. Avem o relaţie corectă, ca de la jucător la conducător. Eu n-am nici o problemă cu dînsul" (Dani Coman, portar Rapid)
