Articol de Remus Răureanu - Publicat sambata, 21 aprilie 2012 00:00 / Actualizat vineri, 20 aprilie 2012 23:13
Steliştii au simţit şansele de titlu, o performanţă nemaivăzută de aproape şase ani, şi s-au comportat aşa cum au mai făcut-o, în perioada asta, doar la meciurile tari din Ligă.
Steaua de locurile 4-6, aşa cum a fost ea în istoria recentă, e o echipă obişnuită. Pe cînd Steaua campioană sau cu şanse, măcar cu vise, pentru titlu devine un club cu adevărat special, datorită suporterilor lui. Vasluiul a avut de înfruntat aseară, pentru prima oară de la promovarea lui în Liga 1, echipa cu spirit de cea-mai-iubită-din-România, formaţia de a cărei priză la public se miră toţi antrenorii şi jucătorii străini care ajung în Liga 1.
"De ce naiba tremuraţi toţi în vestiar cînd jucăm cu ăştia?", s-a enervat Wesley pe ai lui după 0-0 în tur, în Moldova. Brazilianul a putut să simtă aseară experienţa de a juca pe Ghencea reataşată de echipă şi de Tatu, şi de Stoichiţă. Lumea a uitat de cifrele proaste ale micuţului sud-american şi l-a aplaudat între reprizele în care a scandat "Steaua, victorieee!".
Senzaţia de galerie tare în stilul cum doar în estul Europei există, la Bucureşti şi la Belgrad, a fost susţinută şi de crainicul Gabi Safta, care se poartă ca un MC de la o petrecere, şi de miile de oameni ţopăind, suporteri care se trezesc dimineaţa cu dureri de picioare, la fel ca Bourceanu. Oamenii s-au bucurat şi de o contră a lui Chiricheş, şi de cîte o fază fixă nu prea periculoasă. Nimeni nu vrea neapărat tiki-taka şi vitezişti. Se mulţumesc toţi să vadă doar că echipa lor mai speră să mai cîştige un trofeu.
