Gabi Matei povesteşte coşmarul prin care a trecut: "Suporterii Stelei m-au salvat!"

Cel mai scump fundaş dreapta din Liga 1 calculează că revine pe teren în două luni şi povesteşte coşmarul pe care l-a traversat, cu durere şi cu fotbal văzut doar la televizor, de pe patul unei clinici italiene. Mărturiseşte că mesajele primite pe Facebook l-au făcut să se simtă important.

Gabriel Matei, 21 de ani, a fost unul dintre argumentele cu care Mihai Stoica a fost criticat în ultimul lui mandat la Steaua. Managerul a plătit 600.000 de euro pentru apărătorul de la Pandurii, un fotbalist talentat care a devenit însă un pacient din momentul în care a îmbrăcat tricoul roş-albastru. Cîteva rupturi musculare doar au anunţat coşmarul care avea să vină. La Ploieşti, pe stadionul Astra, a picat pe gazon în minutul 5 şi a ieşit pe targă, cu un diagnostic teribil pentru un jucător de fotbal: ruptură a ligamentelor genunchiului. De atunci au trecut cinci luni. Ce se mai întîmplă cu Matei?

- Gabi, ce ai simţit cînd ai realizat cît de grav eşti accidentat?

- A fost ceva diferit de tot ce mai trăisem. Ceva extrem de dureros... Numai să auzi că ai ruptură de ligamente şi... E foarte, foarte greu.

- Cît de tare ai suferit?
- Am suferit mai ales la început, au fost clipe în care mulţi oameni m-au încurajat, inclusiv Petre Grigoraş, fostul meu antrenor de la Pandurii, căruia îi mulţumesc. Mi-am adunat gîndurile, mi-am zis: "Mai ai mult de jucat, atîtea de demonstrat! Eşti prea tînăr ca să cazi!".

- E şi durere fizică sau mai ales gînduri?
- Pfff... Două-trei săptămîni, după operaţie, a fost groaznic! Mă durea şi cînd stăteam liniştit, în pat. Îi dai seama, e ruptură de ligamente! Nu e de glumă! Normal că doare!

- A fost grea munca la clinica din Roma?
- Practic, eu am stat în cantonament în Italia două luni şi trei săptămîni, cu două antrenamente zilnic, unul dimineaţa şi al doilea după-amiaza. În general, munca în perioada de recuperare e una dificilă.

- Deci aici te simţi chiar lejer!
- Pentru mine încă e greu, eu tot mai am de recuperat şi acum, mă antrenez în plus faţă de ceilalţi. M-a ajutat însă enorm perioada pe care am petrecut-o la clinica italiană.

- Mai ai dureri?
- Absolut deloc nu mă mai doare. Problema e alta pentru mine: că am de recuperat forţă şi masă musculară. Astea au scăzut, logic, din cauza perioadei în care n-am fost activ la capacitatea cu care se obişnuise organismul. Lipsa de antrenament a făcut ca muşchii să mi se atrofieze.

- Ce-ţi doreşti?
- Să nu-mi pierd încrederea.

- Te gîndeşti că o să-ţi fie frică atunci cînd vei fi din nou pe teren, într-un meci oficial?
- Culmea, cred că m-au ajutat un pic rupturile musculare pe care le-am suferit înainte să am ruptura de ligamente. Adică eram deja obişnuit să revin după o accidentare şi nu mă mai sperie atît de tare. Mă mai gîndesc un pic doar atunci cînd mă antrenez singur. Cînd intru cu echipa şi văd mingea, mă trezesc în agresivitatea aia specifică fotbalului şi uit de toate. Mă fură jocul şi nici nu mai ştiu c-am fost operat sau că ar fi cazul să mă feresc!

Sprijinit pe Facebook

- S-a discutat despre tine şi din perspectiva asta: s-au dat o grămadă de bani pe Matei şi el e tot timpul numai accidentat. Te presează gîndul?
- Deloc, fiindcă toţi cei din club m-au încurajat. Mi-au transmis mereu că au încredere în mine, nu m-am simţit nici o clipă acuzat că m-am accidentat.

- Cu Gigi Becali ai vorbit?
- Foarte puţin, doar atunci cînd ne-a chemat pe toţi la palat. Separat n-am discutat cu el niciodată.
(Zîmbeşte spre camera din faţa lui şi-i zice fotografului: "Aşa, vezi că-ţi las adresa de mail să-mi dai şi mie pozele. Vreau să le postez pe Facebook")

- Stai mult pe net?
- Stau cam o oră, două, citesc ştiri, văd noutăţile, aflu ce se mai întîmplă. Mai intru şi pe Facebook, da.

- Primeşti şi mesaje de la suporteri?
- Mi-au scris mulţi, foarte mulţi fani ai Stelei, inclusiv cît am stat în Italia. Sînt conştient că am avut parte de un asemenea suport fiindcă sînt un fotbalist al Stelei, un club atît de iubit. M-a impresionat că oamenii îmi ziceau: "Sperăm să revii repede, că ne-a plăcut cum ai jucat!". Da' eu jucasem două meciuri! Îţi dai seama? Mă făcea să mă simt bine cînd citeam aşa ceva.

Cum vede meciurile un fotbalist accidentat

- Cît mai durează pînă cînd o să poţi juca la fel ca în campionatul trecut?
- Oof...Asta e mai complicat. Eu zic că în două luni voi fi din nou la nivelul cel mai înalt. Dar depinde de cum o să mă simt atunci cînd o să intru din nou pe teren. E complicat, ţi-am zis. Uite, miercuri seara au plecat băieţii de la noi care au fost convocaţi la "naţională" şi mă gîndeam c-aş fi putut fi şi eu printre ei dacă nu m-aş fi accidentat.

- Te-ai imaginat jucînd, în toată perioada asta?
- Cît am stat la clinică, mă uitam la TV la meciuri din Serie A. Şi am realizat că eu, de fapt, urmăream tot timpul fundaşul dreapta. Ce face, cum se poziţionează, unde se duce. Mă gîndeam imediat cum aş fi procedat eu, ajungeam să simt ca şi cum aş fi făcut parte din meci. Sînt ca nişte reflexe, nu mai pot să privesc un meci altfel decît ca un fotbalist.

- Poate ajungi să şi joci în Italia.
- Să dea Dumnezeu! Aş vrea fiindcă fotbalul de acolo e totuşi de un nivel foarte bun. Dar nu prea sînt fanul italienilor, că ei au un stil aşa, rigid şi tacticizat. Parcă prea sînt cu toţii preocupaţi să nu greşească. Prefer un fotbal mai liber, în genul celui spaniol.

- Te-ai uitat miercuri la Real-Barcelona?
- Da, am văzut meciul în cameră, cu Florin, cu Mihai Costea şi cu Prepeliţă. Eu cu Florin am ţinut cu Real şi Prepe cu Mihai au ţinut cu Barca.

"Dacă mă îngrijorează că a venit Dănănae? Am alte griji în momentul ăsta, nu concurenţa. Mă concentrez pe muncă, lupt ca să-mi revin" (Gabriel Matei, fundaş Steaua)

"Cred că sînt printre puţinii care abia aşteptau acest stagiu la munte. E exact ce-mi trebuie în situaţia mea, adică pregătire fizică dură" (Gabriel Matei, fundaş Steaua)

118 minute a strîns Matei la Steaua. El a jucat în doar trei meciuri, cu Voinţa Sibiu, cu Mioveni şi cu Astra