Articol de Dan Udrea - Publicat miercuri, 26 ianuarie 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 26 ianuarie 2011 01:20
Lucrează de 4 ani în Ghencea, însă rolul lui la echipă este unul cheie. Robert Ioan (39 de ani) este omul care are ca principală sarcină să-i ducă pe Tănase şi Compania în siguranţă în fiecare deplasare.
Gazeta a pătruns în premieră pentru presa din România în autocarul roş-albaştrilor şi a aflat cum se manifestă aceştia în timpul călătoriilor, ce preferinţe muzicale au şi care au fost cele mai frumoase, dar şi cele mai grele momente ale echipei.
Filme şi muzică
Steliştii au moduri diferite de a se relaxa în timpul deplasărilor cu autocarul. Cei mai mulţi preferă să asculte muzică şi să se uite la filme. Autocarul dispune de 4 monitoare la care jucătorii pot urmări diferite pelicule cinematografice. "În general, preferă comediile!", spune Ioan Robert.
Şofer fără superstiţii
Ioan este un conducător auto atipic. În autocarul său nu găseşti nici o amuletă, geamul nu este plin cu iconiţe lipite pe parbrizul maşinii. "S-a făcut o slujbă de sfinţire a autocarului atunci cînd a fost adus şi au lăsat preoţii o icoană aici, dar care ulterior a fost dată jos. Nu sînt un tip supertiţios şi nici băieţii nu au asemenea temeri. Ca să dau un exemplu, s-a întîmplat la un meci amical cu NK Maribor să fiu nevoit să dau cu spatele, pentru că drumul era foarte îngust. Am întrebat antrenorul de atunci dacă pot da în marşarier şi a fost de acord. Echipa a cîştigat cu 2-0", povesteşte Robert Ioan.
Nu era microbist înainte de venirea la Steaua
El recunoaşte că înainte de a se angaja în Ghencea nu avea nici o legătură cu fotbalul. "Nu prea îmi plăcea. Eu eram cu şoferia. Fac meseria asta din '92, e moştenire de familie, tatăl meu a fost tot şofer. Am lucrat la ONT, făceam curse în afara ţării! Acum, trăiesc nebuneşte fiecare meci. Stau lîngă bancă, numai să nu ratez nici un meci al băieţilor", povesteşte Ioan.
Maximum 100 km /oră
Dacă jucătorii au frică de viteză sau rău de maşină? "De viteză nu au de ce să-şi facă probleme, autocarul e limitat electronic la maximum 100 de kilometri pe oră. Turcii mai umblă şi mai scot siguranţa aia ce limitează viteza, dar la noi nu merge pentru că se blochează automat cutia de viteze. În plus, dacă nu ai acest limitator nu poţi să obţii licenţa. În privinţa celor cărora le este rău în maşină, nu prea am avut cazuri. Lui Goian îi mai venea rău pe serpentinele din Austria, dar venea pe scaunul din dreapta mea şi îi trecea".
Becali merge pe locul antrenorului în autocar :-)
A mers vreodată şi Gigi Becali împreună cu echipa în autocar? "De foarte puţine ori. N-a făcut deplasări lungi, cred că n-a intrat decît de vreo trei-patru ori şi atunci cînd mergeam de la un teren de antrenament la hotel sau invers, în diverse cantonamente. Unde a stat? Uite aici", spune şoferul autocarului. "Uite aici" înseamnă fix locurile care sînt rezervate antrenorului principal.
Poliţia a vrut să dea mîna cu jucătorii
Una dintre cele mai haioase întîmplări povestite de şoferul autocarului Stelei s-a petrecut în urmă cu doi ani. "Ne întorceam la Bucureşti, dar fără jucători. La Sibiu, am trecut pe lîngă o maşină de Poliţie, care a aprins imediat girofarele şi s-a luat după autocar. M-a tras pe dreapta, iar cînd să le dau actele mi-au spus: «V-am oprit ca să dăm şi noi mîna cu fotbaliştii Stelei». Le-am spus că autocarul e gol şi ne-au urat «drum bun!»", şi-a adus aminte Ioan Robert.
Minivestiarul din "coada" autocarului
În spatele automobilului, după ce se termină rîndul de scaune, cîte două pe fiecare parte, există o canapea, în formă de semicerc, care conţine 6 locuri, iar în faţa ei e o măsuţă, concepută special cu locuri pentru pahare. Aici nu stau jucătorii pe perioada deplasării, însă spaţiul e folosit de multe ori de antrenorul principal. Tehnicianul are discuţii individuale sau cu cîte 3-4 fotbalişti despre meciul care urmează ori cel care deja s-a disputat.
Microfonul ghidului, pe post de ajutor de tactică
Ca orice autocar, şi cel al Stelei e dotat cu un microfon, care, de obicei, pe alte mijloace de transport asemănătoare e folosit de ghid atunci cînd acesta le vorbeşte turiştilor. La Steaua, la microfon vorbeşte doar antrenorul principal. Cînd anume? Atunci cînd sînt puse diverse meciuri pe DVD-ul din autocar, iar "principalul" vrea să le facă analiza video.
19 ani de experienţă ca şofer de autocar are Ioan Robert, cel care conduce în prezent autocarul Stelei
Alte lucruri interesante despre autocarul Stelei
- a fost fabricat în 2007
- are motor de IVECO, iar caroseria este de la firma Irisbus din Spania
- în afara celui al Stelei, mai sînt două autocare la fel în România, însă nu activează în sport
- consumă 33-35 de litri de motorină la suta de kilometri
- are un rezervor de 550 de litri
- un plin costă 2.400-2.500 de lei, iar vignieta pe an nu mai puţin de 3.000 de lei
- autocarul are la bord aproape 60.000 de kilometri
250 de mii de euro a costat autocarul Stelei, achiziţionat în 2007
Surdu, cel mai în faţă, Nicoliţă cel mai în spate
Aproape toţi componenţii lotului au locul "bătut în cuie" în autocar. Cei din staff şi jucătorii care au ceva vechime şi-au antamat scaunele şi atunci cînd merg într-o deplasare au locul asigurat, ceilalţi se aşază în funcţie de ce mai rămîne liber. Dintre jucători, cel mai în faţă, pe al treilea rînd de scaune, e Surdu, în timp ce, de 4 ani, de cînd Steaua are autocarul ei personalizat, pe ultimul scaun pe dreapta, lîngă geam, ia loc întotdeauna Bănel Nicoliţă, cel mai vechi fotbalist din actualul lot.
Lucrează de 4 ani în Ghencea, însă rolul lui la echipă este unul cheie. Robert Ioan (39 de ani) este omul care are ca principală sarcină să-i ducă pe Tănase şi Compania în siguranţă în fiecare deplasare.
Gazeta a pătruns în premieră pentru presa din România în autocarul roş-albaştrilor şi a aflat cum se manifestă aceştia în timpul călătoriilor, ce preferinţe muzicale au şi care au fost cele mai frumoase, dar şi cele mai grele momente ale echipei.
Filme şi muzică
Steliştii au moduri diferite de a se relaxa în timpul deplasărilor cu autocarul. Cei mai mulţi preferă să asculte muzică şi să se uite la filme. Autocarul dispune de 4 monitoare la care jucătorii pot urmări diferite pelicule cinematografice. "În general, preferă comediile!", spune Ioan Robert.
Şofer fără superstiţii
Ioan este un conducător auto atipic. În autocarul său nu găseşti nici o amuletă, geamul nu este plin cu iconiţe lipite pe parbrizul maşinii. "S-a făcut o slujbă de sfinţire a autocarului atunci cînd a fost adus şi au lăsat preoţii o icoană aici, dar care ulterior a fost dată jos. Nu sînt un tip supertiţios şi nici băieţii nu au asemenea temeri. Ca să dau un exemplu, s-a întîmplat la un meci amical cu NK Maribor să fiu nevoit să dau cu spatele, pentru că drumul era foarte îngust. Am întrebat antrenorul de atunci dacă pot da în marşarier şi a fost de acord. Echipa a cîştigat cu 2-0", povesteşte Robert Ioan.
Nu era microbist înainte de venirea la Steaua
El recunoaşte că înainte de a se angaja în Ghencea nu avea nici o legătură cu fotbalul. "Nu prea îmi plăcea. Eu eram cu şoferia. Fac meseria asta din '92, e moştenire de familie, tatăl meu a fost tot şofer. Am lucrat la ONT, făceam curse în afara ţării! Acum, trăiesc nebuneşte fiecare meci. Stau lîngă bancă, numai să nu ratez nici un meci al băieţilor", povesteşte Ioan.
Maximum 100 km /oră
Dacă jucătorii au frică de viteză sau rău de maşină? "De viteză nu au de ce să-şi facă probleme, autocarul e limitat electronic la maximum 100 de kilometri pe oră. Turcii mai umblă şi mai scot siguranţa aia ce limitează viteza, dar la noi nu merge pentru că se blochează automat cutia de viteze. În plus, dacă nu ai acest limitator nu poţi să obţii licenţa. În privinţa celor cărora le este rău în maşină, nu prea am avut cazuri. Lui Goian îi mai venea rău pe serpentinele din Austria, dar venea pe scaunul din dreapta mea şi îi trecea".
Becali merge pe locul antrenorului în autocar :-)
A mers vreodată şi Gigi Becali împreună cu echipa în autocar? "De foarte puţine ori. N-a făcut deplasări lungi, cred că n-a intrat decît de vreo trei-patru ori şi atunci cînd mergeam de la un teren de antrenament la hotel sau invers, în diverse cantonamente. Unde a stat? Uite aici", spune şoferul autocarului. "Uite aici" înseamnă fix locurile care sînt rezervate antrenorului principal.
Poliţia a vrut să dea mîna cu jucătorii
Una dintre cele mai haioase întîmplări povestite de şoferul autocarului Stelei s-a petrecut în urmă cu doi ani. "Ne întorceam la Bucureşti, dar fără jucători. La Sibiu, am trecut pe lîngă o maşină de Poliţie, care a aprins imediat girofarele şi s-a luat după autocar. M-a tras pe dreapta, iar cînd să le dau actele mi-au spus: «V-am oprit ca să dăm şi noi mîna cu fotbaliştii Stelei». Le-am spus că autocarul e gol şi ne-au urat «drum bun!»", şi-a adus aminte Ioan Robert.
Minivestiarul din "coada" autocarului
În spatele automobilului, după ce se termină rîndul de scaune, cîte două pe fiecare parte, există o canapea, în formă de semicerc, care conţine 6 locuri, iar în faţa ei e o măsuţă, concepută special cu locuri pentru pahare. Aici nu stau jucătorii pe perioada deplasării, însă spaţiul e folosit de multe ori de antrenorul principal. Tehnicianul are discuţii individuale sau cu cîte 3-4 fotbalişti despre meciul care urmează ori cel care deja s-a disputat.
Microfonul ghidului, pe post de ajutor de tactică
Ca orice autocar, şi cel al Stelei e dotat cu un microfon, care, de obicei, pe alte mijloace de transport asemănătoare e folosit de ghid atunci cînd acesta le vorbeşte turiştilor. La Steaua, la microfon vorbeşte doar antrenorul principal. Cînd anume? Atunci cînd sînt puse diverse meciuri pe DVD-ul din autocar, iar "principalul" vrea să le facă analiza video.
19 ani de experienţă ca şofer de autocar are Ioan Robert, cel care conduce în prezent autocarul Stelei
Alte lucruri interesante despre autocarul Stelei
- a fost fabricat în 2007
- are motor de IVECO, iar caroseria este de la firma Irisbus din Spania
- în afara celui al Stelei, mai sînt două autocare la fel în România, însă nu activează în sport
- consumă 33-35 de litri de motorină la suta de kilometri
- are un rezervor de 550 de litri
- un plin costă 2.400-2.500 de lei, iar vignieta pe an nu mai puţin de 3.000 de lei
- autocarul are la bord aproape 60.000 de kilometri
250 de mii de euro a costat autocarul Stelei, achiziţionat în 2007
Surdu, cel mai în faţă, Nicoliţă cel mai în spate
Aproape toţi componenţii lotului au locul "bătut în cuie" în autocar. Cei din staff şi jucătorii care au ceva vechime şi-au antamat scaunele şi atunci cînd merg într-o deplasare au locul asigurat, ceilalţi se aşază în funcţie de ce mai rămîne liber. Dintre jucători, cel mai în faţă, pe al treilea rînd de scaune, e Surdu, în timp ce, de 4 ani, de cînd Steaua are autocarul ei personalizat, pe ultimul scaun pe dreapta, lîngă geam, ia loc întotdeauna Bănel Nicoliţă, cel mai vechi fotbalist din actualul lot.
