Articol de Remus Răureanu - Publicat joi, 05 februarie 2009 00:00
Scriitorul George Mihalache dezvăluie ajutorul pe care Rapid îl primea de la Gheorghe Gheorghiu Dej
"Vedeţi că am stadionul aici, dar nu am mai mers la meciuri de 7-8 ani. Ce să văd, huligani? Păi, nu se pomenea, domnule, pe vremea mea să ia suporterii decizii în locul conducerii!". Cum era pe vremea lui? George Mihalache începe o poveste ca o melodie folk, cu fotbalişti-eroi care cădeau în careu, dar refuzau penalty-ul şi care preferau să fie arestaţi decît să se transfere pe bani mulţi la rivale, totul doar din dragoste de club.
Cea mai recentă carte a lui se cheamă "Păcat de tine, Giussy" şi e despre Iuliu Baratki, "fotbalistul vieţii mele, minunea blondă". Datorită lui, omul acum în vîrstă de 83 de ani s-a îndrăgostit de Rapid, într-o vreme în care Giuleştiul trecea de la lupta cu Venusul lui Gabriel Marinescu, "primul Gigi Becali din fotbalul românesc", la statutul de "cea dintîi echipă sprijinită de un lider comunist, Gheorghe Gheorghiu Dej".
- Domnule Mihalache, aţi ajuns să iubiţi Rapidul fiindcă staţi vizavi de stadion?
- Nu, pe atunci nu locuiam aici. Alta e explicaţia. Ţin minte că eram la şcoală şi mergeam cu colegii la antrenamentele Rapidului. Macri, Filotti erau fotbalişti adevăraţi, dar Baratki a fost dintotdeauna favoritul meu. Era extraordinar! A jucat aproape toată cariera cu o problemă serioasă la genunchiul drept, o accidentare care îl chinuia! El m-a făcut să ţin cu vişiniii.
- Cum era Rapidul de atunci?
- Avea mai puţini suporteri decît are astăzi, dar erau numai oameni devotaţi echipei, foarte uniţi. Atmosfera a fost tot timpul una specială, de echipă de cartier. Venus era clubul "din centru", la fel au fost mai tîrziu Steaua şi Dinamo. Nu neapărat ca poziţionare pe harta Bucureştiului, cît e vorba de specific, de tradiţie.
Baratki în puşcărie!
- Venus a fost prima rivală a giuleştenilor?
- Da, Venus îl avea drept protector pe Gabriel Marinescu, prefectul de atunci al Bucureştiului. Marinescu a fost primul Gigi Becali din fotbalul românesc, făcea orice pentru echipa lui. Oamenii vorbeau că la el "curg banii ca la robinet", făcea mereu transferuri. Baratki a fost arestat la un moment dat, pentru că a refuzat să treacă la Venus!
- Chiar a ajuns în puşcărie?
- Da, nu era de glumă. Baratki şi-ncă trei colegi de-ai lui au fost încarceraţi din cauza refuzului lor de a trece la Venus.
- Deci Rapid era un club prigonit, avea de suferit din cauza sistemului?
- Mai erau şi situaţii d-astea, da. Dar s-a mai întîmplat şi invers, mai tîrziu. Vreţi să ştiţi cum a ajuns Ozon să joace în Giuleşti? Gheorghiu Dej l-a împins!
- Spuneţi că şeful statului era rapidist?
- Da! Ozon o lăsase pe Dinamo pentru Progresul. La un moment dat, reveneau dintr-un turneu de pregătire, din Serbia cred, şi l-au prins pe Titus Ozon cu o pungă plină cu nasturi. A încercat el s-o dreagă, dar nu i-a mers şi a fost suspendat, se considera că făcea comerţ cu nasturii ăia! Nimeni, absolut nici o echipă nu-şi asuma răspunderea să-l mai angajeze. Disperat, a mers într-o zi în Băneasa, pe malul lacului, unde se relaxa Gheorghiu Dej. Ozon a ajuns pînă la el: "Tovarăşe, uitaţi ce mi s-a întîmplat...". I-a spus toată povestea, după care Dej a zis "Tovarăşe Ozon, vei juca din nou, dar vreau să vii la noi, la rapidişti!".
"Banii au stricat totul"
- Dar mai tîrziu au avut de suferit de pe urma Stelei şi a lui Dinamo?
- Nu, domnule, ăsta-i un mit. Rapid a luat campionatul în '67, cînd au avut echipă, cînd au fost slabi, au retrogradat. Astea-s legende că Giuleştiul a fost retrogradat de comunişti! :O
- De ce nu vă place echipa de azi?
Îşi aliniază cele două perechi de ochelari de pe masă, fără să folosească vreuna. Cînd termină cu ele, împinge uşor o carte, pe care o avea în faţă. Pe copertă sînt doi jucători, iar titlul e "Nelu e băiat de treabă". Dacă vede că-i urmăreşti gesturile, ţine să explice: "Nu-i despre Ion Oblemenco, alt fotbalist e eroul acestui roman, nu-l ştiţi!".
- N-am nimic cu echipa, nu-mi place fotbalul de azi! Catenaccio, supercatenaccio, superultracatenaccio, au omorît fotbalul, l-au distrus! Baratki ar fi fost egal cu zero azi, fără să aibă libertatea aia de mişcare. Pe vremuri, jucătorii mari îşi făceau preluare şi întorceau doi-trei adversari, ridicau tribunele în picioare. Ăştia din ziua de azi îţi rup picioarele! :X
- Da, dar aşa a evoluat...
- Banii, banii au stricat totul! Oamenii de azi sînt materialişti, nu se gîndesc decît să cîştige mai mult, a înnebunit lumea!
Soţia împinge uşor uşa de casă veche şi intră speriată. "L-au prins pe criminalu' de la Braşov! Zic că a mai omorît şi în alte oraşe!", relatează femeia ce văzuse la televizor. Nea Gică tace două minute şi continuă să povestească despre fotbalişti de-acum 70 de ani, care "ridicau tribunele în picioare".
- De unde avea bani Rapidul de atunci?
- Existau suporteri cu bani, ei ajutau. Au fost şi situaţii speciale. Prin '40, era criză mare, şi antrenorul Rapidului, Cibi Braun, s-a dus acasă, a tăiat un porc şi le-a adus jucătorilor, să aibă ce mînca. Contribuiau şi suporteri, şi conducători, fiecare din banii lui, ca să asigure supravieţuirea echipei. Fotbaliştii erau cazaţi în hotelu' ăla de la gară, care aparţinea cumva tot de Rapid.
- Jucătorii aveau salarii mari? Prime?
- Cîştigau decent, nu erau bogaţi. Bine, existau şi excepţii. Lui Baratki îi dăduseră în administrare, în arendă, cum se zice azi, bufetul de la stadion, ăla de la tribuna oficială. Pleca de acolo cu saci de bani în fiecare seară! Dar la fel de repede îi şi risipea, avea buzunarele sparte! Prefectul Marinescu procedase la fel cu grecul Humis, ca să-l atragă. Juca half grecul şi croşeta adversarii, aşa de tehnic era!
Vin şi poker
- Cum se distra Baratki?
- Îi plăcea să bea şi să joace poker. Juca pe bani mulţi de fiecare dată şi se mai întîmpla să piardă tot.
- Ce bea Baratki?
- Vin. Nu mi-a plăcut cum m-aţi întrebat, să ştiţi că atunci nu era ca azi, cînd ziariştii vînează jucătorii, să-i prindă ieşind din cluburi! Fotbalul era fotbal, petrecerea era petrecere. O dată, la un antrenament, Baratki a apărut cu o oră înaintea celorlalţi. L-am întrebat de ce şi mi-a zis "Nea Gică, aseară am întrecut măsura!". El simţea asta şi trăgea şi mai tare la antrenamente după nopţile de beţie.
- Echipa din '67 cum era?
- Să ştiţi că dacă a luat campionatul, n-a fost neapărat cea mai bună. Adică Rapidul mai avusese şi altădată jucători mari, numai că în '67 a existat "Zimbrul" Valentin Stănescu! Omul ăla avea un haz excepţional, era o plăcere să vorbeşti cu el, dar putea fi şi foarte dur. Rică Răducanu chiar a povestit mai tîrziu cîte bătăi şi-a luat de la el. Şi l-au mai avut şi pe Dan Coe, inima arţăgoasă a Giuleştiului!
"Spiritul Rapidului a murit!"
- Ce e spiritul Rapidului, de care vorbesc acum conducători, jucători şi suporteri?
- (Se încruntă şi împinge aerul cu mîna a lehamite). Ce a fost! Ce a fost spiritul Rapidului, pentru că el a murit, domnule! Mii de oameni au venit pe jos de la Ploieşti de bucurie că echipa asta luase primul titlu, după aia au ţinut cu Rapidul şi-n B! Acum doar îi place lui George Copos să vorbească de asta, dar spiritul a pierit, echipa de acum, şi-mbrăcată în vişiniu, nu mai are nici nici o legătură cu Giuleştiul! :S
"Becali? Un rău necesar. A făcut şi multe gafe, ce-i drept, mai ales lipsa de fair-play i-aş reproşa-o. Dar Steaua a avut mult de cîştigat de pe urma lui"
"Copos a trăit de pe urma fotbalului. Categoric, era mult mai bine dacă tranzacţia cu Taher s-ar fi finalizat şi arabul prelua echipa!"
"Am un titlu pentru ce se întîmplă astăzi în România: fotbal-balamuc total!"
GEORGE MIHALACHE, scriitor
61 de goluri în 86 de meciuri a marcat Baratki pentru Rapid, în perioada 1937-1943
1923 e anul înfiinţării Rapidului. Legenda susţine că echipa a fost fondată în luna iunie a acelui an, de 5 muncitori ai Căilor Ferate
3 titluri au giuleştenii în palmares (1967, 1999, 2003)
Scriitorul George Mihalache dezvăluie ajutorul pe care Rapid îl primea de la Gheorghe Gheorghiu Dej
"Vedeţi că am stadionul aici, dar nu am mai mers la meciuri de 7-8 ani. Ce să văd, huligani? Păi, nu se pomenea, domnule, pe vremea mea să ia suporterii decizii în locul conducerii!". Cum era pe vremea lui? George Mihalache începe o poveste ca o melodie folk, cu fotbalişti-eroi care cădeau în careu, dar refuzau penalty-ul şi care preferau să fie arestaţi decît să se transfere pe bani mulţi la rivale, totul doar din dragoste de club.
Cea mai recentă carte a lui se cheamă "Păcat de tine, Giussy" şi e despre Iuliu Baratki, "fotbalistul vieţii mele, minunea blondă". Datorită lui, omul acum în vîrstă de 83 de ani s-a îndrăgostit de Rapid, într-o vreme în care Giuleştiul trecea de la lupta cu Venusul lui Gabriel Marinescu, "primul Gigi Becali din fotbalul românesc", la statutul de "cea dintîi echipă sprijinită de un lider comunist, Gheorghe Gheorghiu Dej".
- Domnule Mihalache, aţi ajuns să iubiţi Rapidul fiindcă staţi vizavi de stadion?
- Nu, pe atunci nu locuiam aici. Alta e explicaţia. Ţin minte că eram la şcoală şi mergeam cu colegii la antrenamentele Rapidului. Macri, Filotti erau fotbalişti adevăraţi, dar Baratki a fost dintotdeauna favoritul meu. Era extraordinar! A jucat aproape toată cariera cu o problemă serioasă la genunchiul drept, o accidentare care îl chinuia! El m-a făcut să ţin cu vişiniii.
- Cum era Rapidul de atunci?
- Avea mai puţini suporteri decît are astăzi, dar erau numai oameni devotaţi echipei, foarte uniţi. Atmosfera a fost tot timpul una specială, de echipă de cartier. Venus era clubul "din centru", la fel au fost mai tîrziu Steaua şi Dinamo. Nu neapărat ca poziţionare pe harta Bucureştiului, cît e vorba de specific, de tradiţie.
Baratki în puşcărie!
- Venus a fost prima rivală a giuleştenilor?
- Da, Venus îl avea drept protector pe Gabriel Marinescu, prefectul de atunci al Bucureştiului. Marinescu a fost primul Gigi Becali din fotbalul românesc, făcea orice pentru echipa lui. Oamenii vorbeau că la el "curg banii ca la robinet", făcea mereu transferuri. Baratki a fost arestat la un moment dat, pentru că a refuzat să treacă la Venus!
- Chiar a ajuns în puşcărie?
- Da, nu era de glumă. Baratki şi-ncă trei colegi de-ai lui au fost încarceraţi din cauza refuzului lor de a trece la Venus.
- Deci Rapid era un club prigonit, avea de suferit din cauza sistemului?
- Mai erau şi situaţii d-astea, da. Dar s-a mai întîmplat şi invers, mai tîrziu. Vreţi să ştiţi cum a ajuns Ozon să joace în Giuleşti? Gheorghiu Dej l-a împins!
- Spuneţi că şeful statului era rapidist?
- Da! Ozon o lăsase pe Dinamo pentru Progresul. La un moment dat, reveneau dintr-un turneu de pregătire, din Serbia cred, şi l-au prins pe Titus Ozon cu o pungă plină cu nasturi. A încercat el s-o dreagă, dar nu i-a mers şi a fost suspendat, se considera că făcea comerţ cu nasturii ăia! Nimeni, absolut nici o echipă nu-şi asuma răspunderea să-l mai angajeze. Disperat, a mers într-o zi în Băneasa, pe malul lacului, unde se relaxa Gheorghiu Dej. Ozon a ajuns pînă la el: "Tovarăşe, uitaţi ce mi s-a întîmplat...". I-a spus toată povestea, după care Dej a zis "Tovarăşe Ozon, vei juca din nou, dar vreau să vii la noi, la rapidişti!".
"Banii au stricat totul"
- Dar mai tîrziu au avut de suferit de pe urma Stelei şi a lui Dinamo?
- Nu, domnule, ăsta-i un mit. Rapid a luat campionatul în '67, cînd au avut echipă, cînd au fost slabi, au retrogradat. Astea-s legende că Giuleştiul a fost retrogradat de comunişti! :O
- De ce nu vă place echipa de azi?
Îşi aliniază cele două perechi de ochelari de pe masă, fără să folosească vreuna. Cînd termină cu ele, împinge uşor o carte, pe care o avea în faţă. Pe copertă sînt doi jucători, iar titlul e "Nelu e băiat de treabă". Dacă vede că-i urmăreşti gesturile, ţine să explice: "Nu-i despre Ion Oblemenco, alt fotbalist e eroul acestui roman, nu-l ştiţi!".
- N-am nimic cu echipa, nu-mi place fotbalul de azi! Catenaccio, supercatenaccio, superultracatenaccio, au omorît fotbalul, l-au distrus! Baratki ar fi fost egal cu zero azi, fără să aibă libertatea aia de mişcare. Pe vremuri, jucătorii mari îşi făceau preluare şi întorceau doi-trei adversari, ridicau tribunele în picioare. Ăştia din ziua de azi îţi rup picioarele! :X
- Da, dar aşa a evoluat...
- Banii, banii au stricat totul! Oamenii de azi sînt materialişti, nu se gîndesc decît să cîştige mai mult, a înnebunit lumea!
Soţia împinge uşor uşa de casă veche şi intră speriată. "L-au prins pe criminalu' de la Braşov! Zic că a mai omorît şi în alte oraşe!", relatează femeia ce văzuse la televizor. Nea Gică tace două minute şi continuă să povestească despre fotbalişti de-acum 70 de ani, care "ridicau tribunele în picioare".
- De unde avea bani Rapidul de atunci?
- Existau suporteri cu bani, ei ajutau. Au fost şi situaţii speciale. Prin '40, era criză mare, şi antrenorul Rapidului, Cibi Braun, s-a dus acasă, a tăiat un porc şi le-a adus jucătorilor, să aibă ce mînca. Contribuiau şi suporteri, şi conducători, fiecare din banii lui, ca să asigure supravieţuirea echipei. Fotbaliştii erau cazaţi în hotelu' ăla de la gară, care aparţinea cumva tot de Rapid.
- Jucătorii aveau salarii mari? Prime?
- Cîştigau decent, nu erau bogaţi. Bine, existau şi excepţii. Lui Baratki îi dăduseră în administrare, în arendă, cum se zice azi, bufetul de la stadion, ăla de la tribuna oficială. Pleca de acolo cu saci de bani în fiecare seară! Dar la fel de repede îi şi risipea, avea buzunarele sparte! Prefectul Marinescu procedase la fel cu grecul Humis, ca să-l atragă. Juca half grecul şi croşeta adversarii, aşa de tehnic era!
Vin şi poker
- Cum se distra Baratki?
- Îi plăcea să bea şi să joace poker. Juca pe bani mulţi de fiecare dată şi se mai întîmpla să piardă tot.
- Ce bea Baratki?
- Vin. Nu mi-a plăcut cum m-aţi întrebat, să ştiţi că atunci nu era ca azi, cînd ziariştii vînează jucătorii, să-i prindă ieşind din cluburi! Fotbalul era fotbal, petrecerea era petrecere. O dată, la un antrenament, Baratki a apărut cu o oră înaintea celorlalţi. L-am întrebat de ce şi mi-a zis "Nea Gică, aseară am întrecut măsura!". El simţea asta şi trăgea şi mai tare la antrenamente după nopţile de beţie.
- Echipa din '67 cum era?
- Să ştiţi că dacă a luat campionatul, n-a fost neapărat cea mai bună. Adică Rapidul mai avusese şi altădată jucători mari, numai că în '67 a existat "Zimbrul" Valentin Stănescu! Omul ăla avea un haz excepţional, era o plăcere să vorbeşti cu el, dar putea fi şi foarte dur. Rică Răducanu chiar a povestit mai tîrziu cîte bătăi şi-a luat de la el. Şi l-au mai avut şi pe Dan Coe, inima arţăgoasă a Giuleştiului!
"Spiritul Rapidului a murit!"
- Ce e spiritul Rapidului, de care vorbesc acum conducători, jucători şi suporteri?
- (Se încruntă şi împinge aerul cu mîna a lehamite). Ce a fost! Ce a fost spiritul Rapidului, pentru că el a murit, domnule! Mii de oameni au venit pe jos de la Ploieşti de bucurie că echipa asta luase primul titlu, după aia au ţinut cu Rapidul şi-n B! Acum doar îi place lui George Copos să vorbească de asta, dar spiritul a pierit, echipa de acum, şi-mbrăcată în vişiniu, nu mai are nici nici o legătură cu Giuleştiul! :S
"Becali? Un rău necesar. A făcut şi multe gafe, ce-i drept, mai ales lipsa de fair-play i-aş reproşa-o. Dar Steaua a avut mult de cîştigat de pe urma lui"
"Copos a trăit de pe urma fotbalului. Categoric, era mult mai bine dacă tranzacţia cu Taher s-ar fi finalizat şi arabul prelua echipa!"
"Am un titlu pentru ce se întîmplă astăzi în România: fotbal-balamuc total!"
GEORGE MIHALACHE, scriitor
61 de goluri în 86 de meciuri a marcat Baratki pentru Rapid, în perioada 1937-1943
1923 e anul înfiinţării Rapidului. Legenda susţine că echipa a fost fondată în luna iunie a acelui an, de 5 muncitori ai Căilor Ferate
3 titluri au giuleştenii în palmares (1967, 1999, 2003)
