Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat luni, 08 martie 2010 00:00
Cel mai bun jucător din fotbalul românesc, Gică Hagi a vorbit despre lucrurile neştiute din cariera sa, dar şi despre starea actuală a fotbalului românesc. Invitat la Europa FM, Hagi nu a ezitat să discute despre echipa naţională şi despre blaturile la care a participat înainte de Revoluţie.
- Domnule Hagi, aţi apărut într-o reclamă din care se înţelege că prăjiturile bunicii v-au ajutat să fiţi printre cei care în copilărie jucau fotbal în curtea şcolii. Cît de adevărat este?
- Sută la sută! Pentru că totdeauna mi-a plăcut să stau cu cei mai mari decît mine, mi-a plăcut fotbalul şi ca să mă primească printre ei au profitat de copilul cel mai mic şi normal, trebuiau să mănînce la prînz. Le aduceam cîte ceva ca să mă primească printre cu ei.
- Care este diferenţa dintre generaţia dumneavoastră şi jucătorii de acum de la echipa naţională?
- Vorbind concret cred că diferenţa este că noi ne-am îndeplinit misiunea şi am făcut-o foarte bine. Cei de acum sînt încă în activitate, au multe de făcut şi sperăm ca noi să fim un exemplu şi ei să facă performanţe. Respectul ţi-l cîştigi numai prin performanţe!
- Dacă aţi fi la echipa naţională în acest moment, l-aţi mai convoca pe Adrian Mutu?
- Nu sînt la echipa naţională şi, chiar dacă am părerea mea, nu e bine să o spun pentru că aş crea o presiune enormă. Vă rog, daţi-mi voie să nu comentez pentru că Răzvan Lucescu are toată responsabilitatea, viziunea şi conceptul în acest moment la lot!
- Ce ar spune jucătorul Hagi despre antrenorul Hagi?
- Jucătorul Hagi a avut mereu respect pentru antrenor. Una dintre calităţile mele a fost să-l ajut să-şi atingă şi el obiectivele, prin mine, pentru că eu eram o piesă importantă, alături de restul echipei. Ca antrenor sînt la fel ca şi jucător, un om cu personalitate. M-am născut cu gîndul să fiu cel mai bun. Îmi plac provocările, responsabilitatea. Nu m-am schimbat, doar că nu mai pot să fiu jucător şi sînt doar antrenor.
- Care credeţi că este cel mai frumos gol pe care l-aţi dat?
- Am dat mai multe goluri la fel, dar cred că reuşita de la Campionatul Mondial din meciul cu Columbia a avut o dificultate, un nivel şi o miză uriaşe. Poate şi golul de la Barcelona de la jumătatea terenului. Sînt multe goluri pe care le-am dat şi-n Turcia. Ce e curios e că în aceşti patru ani de cînd am început să aleg secvenţe pentru DVD-urile mele, am descoperit că sînt jucătorul care are cele mai multe goluri marcate din România din toate competiţiile.
- Aţi declarat că vă gîndiţi ca din vară să reveniţi în postura de antrenor. Unde vă doriţi să reveniţi, în ce campionat?
- În funcţie de oferte, abia atunci am putea să discutăm. Eu îmi doresc o ofertă care să mă provoace. Chiar dacă am petrecut doi ani în afara gazonului.
- Aţi participat sau vi s-a spus să o lasaţi mai moale la vreo partidă înainte de '89?
- Indiferent dacă a fost sau nu aşa, eu niciodată nu am înşelat fotbalul şi am încercat să joc cît mai bine, să dau randament maxim.
- Care este cea mai grea întrebare pe care aţi primit-o de la copiii pe care îi antrenaţi la Academia dumneavoastră?
- Nu există întrebare grea atunci cînd vorbeşti despre fotbal. Îmi place foarte mult fotbalul şi cred că aici sînt foarte multe opinii, păreri, comentarii, iar chiar dacă întrebările sînt mai discrete sau indiscrete trebuie să răspunzi.
- Atunci, care este cea mai indiscretă întrebare care v-a fost adresată?
- De obicei, încerc să vorbesc cu ei, iar în discuţiile pe care le am cu copiii, vreau să le arăt că viaţa e o competiţie, o provocare, că au o şansă. Noi nu scoatem fotbalişti, ci doar îi sprijinim să ajungă acolo unde îşi doresc.
- Există vreo echipă la care nu l-aţi lăsa pe Ianis să joace? Dacă ar ajunge la Dinamo v-ar fi frică de reacţiile fanilor?
- Nu, nu. Fiul meu trebuie să ia deciziile singur, eu doar îl sprijin în ce-şi doreşte el, pot să-i dau un sfat pentru un drum cît mai bun. Dar, din partea noastră, a mea şi a soţiei, are încredere, sprijin total, dar trebuie să fie serios şi muncitor.
- Ce-l poate face pe Gheorghe Hagi să plîngă?
- Lucruri sentimentale, de familie, care trezesc în tine amintiri, aşa cum sînt părinţii mei.
- Ce aţi simţit cînd maestrul Radu Beligan a spus că-şi doreşte să vă cunoască?
- Onoare, cinste, bucurie pentru că un om atît de mare, un om care s-a dedicat meseriei şi-a dorit să mă cunoască. Pentru asta am mers cu familia la Teatrul Naţional şi a fost incredibil. A fost ceva extraordinar să vezi un om la 91 de ani, care e mai mare decît mine cu 40 de ani, care s-a dedicat meseriei şi o face în continuare. Radu Beligan este un exemplu pentru mine şi mi-a arătat ce trebuie să fac eu de acum încolo. Sper să trăiesc şi eu şi să mă vad la 91 de ani pe terenul de fotbal sau lîngă fotbal.
