Preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal are cîteva zile în care a scăpat de nebunia din fotbalul românesc, chiar dacă la noi fotbalul ocupă mereu prima poziţie în preferinţe. Alături de familie şi de cei dragi, Dumitru Dragomir a acceptat să vorbească despre lucrurile mai puţin ştiute din viaţa lui. Şeful Ligii a dezvăluit pentru GSP.RO cînd a plîns ultima dată şi care au fost motivele, dar şi despre greşelile pe care le regretă.
- Domnule preşedinte, nebunie mare la Ligă!
- Acum e linişte, dar în timpul anului asta se întîmplă aproape în fiecare zi. Nu e niciodată linişte, doar vin aici să muncesc şi să rezolv toate problemele pe care le au cei care fac parte din fenomentul fotbalului românesc. Mai greşesc şi eu, că nu sînt geniu să ştiu tot!
- Trecînd peste fotbal, cînd a plîns Dumitru Dragomir ultima dată?
- Am plîns! Dar a plîns de fericire, nu de tristeţe. Cînd m-am întors de la Paris le-am adus nepoţeilor mei, Robin şi Bogdan, trenninguri cu Barcelona, Real Madrid, Chelsea, Liverpool şi Lyon. Le-am pus în casă, frumos pe canamea, iar cînd nepoţeii mei le-au văzut au sărit pe mine de bucurie. Seara, cînd m-am dus la culcare mi-au dat lacrimile de fericire, pentru că ştiu că pot să fac lumea fericită. Sînt bucuros şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am lîngă mine cei mai dragi oameni.
- Care a fost cel mai important sfat pe care l-aţi primit de la părinţii dumneavoastră?
- Să muncesc mult! Aşa am şi reuşit în lupta cu viaţa, cu timpul, cu tot s-a întîmplat pînă acum în România. Am făcut o mulţime de şcoli şi de cursuri pentru a ajunge sus. Am terminat şcoala de antrenori, de arbitri, am făcut totul ca să învăţ. Am plecat de la coada vacii din Bălceşti şi am vrut să cresc. Am terminat facultatea la 50 de ani şi nu mi-a fost niciodată ruşine să spun asta. Sînt Mitică Dragomir şi-mi place ceea ce fac! M-am lăudat mereu că am făcut postliceala, pînă să termin facultatea.
- Cu siguranţă aţi făcut greşeli pe care le regretaţi!
- Nu ştiu dacă am făcut greşeli mari în viaţa mea. Însă, de un singur lucru îmi pare rău. Acela că nu am reuşit să învăţ mai multe limbi străine, aşa cum ştie Bogdan, băiatul meu. Ştiu engleză la perfecţie şi mă descurc oriunde, dar poate trebuia să ştiu şi franceză, italiană sau spaniolă. Asta e! Alte motive nu am să am regrete.
- V-aţi gîndit ce făceaţi dacă nu intraţi în lumea fotbalului?
- Probabil că mă făceam agent de vînzări dibace sau mai mult ca sigur avocat!
- Mai aveţi timp de prieteni?
- Da, domnule! Chiar dacă sînt mereu ocupat am timp să vorbesc cu ei, să-i văd şi să petrec cîteva minute în preajma lor. Iar cu prietenii mei cei mai buni, mai am timp şi o tablă din cînd în cand!
