Jurnal de suferinţă

În Cipru, căpitanul Stelei aleargă zeci de kilometri, ridică sute de kilograme în sala de forţă, dar stă departe de minge şi de fotbal

Se trezeşte în acelaşi timp cu colegii săi, într-o cameră de la hotelul Palm Beach din Larnaca. Coboară la micul dejun, alături de Zapata, de Dayro Moreno, de Pleşan. Îşi îmbracă treningul de antrenament şi se urcă în autocar pe locul său vechi de 7 ani şi jumătate, atît cît a trecut de cînd a venit la Steaua. Priveşte pierdut pe geam în timpul drumului pînă la terenul unde Lăcătuş conduce şedinţele de pregătire. Sînt 20 de kilometri, dar Rădoi e cu gîndul departe.

"Lăsaţi-mă, sînt nervos!"
Autocarul parchează la 15 metri de teren. Mirel coboară printre colegii săi, dar şi alături de masorii care duc sacul cu mingi, obiectul cel mai iubit de către un jucător, mai ales la antrenament. Se îndreaptă cu paşi mici către teren. Parcă îi numără. Niciodată nu dă "bună dimineaţa" sau "bună ziua", chiar dacă cineva îl salută. "Lăsaţi-mă, sînt nervos", e tot ce spune, atunci cînd spune ceva.

Antrenorii lui: doctorul şi preparatorul fizic
Cînd se deschide poarta dinspre gazon, pentru Rădoi se închide de fapt drumul către fotbal. Colegii săi merg în partea stîngă. El în partea dreaptă. E singur. Ba nu, lîngă preparatorul fizic şi lîngă doctor, oameni pe care i-a văzut probabil mai des decît şi-a văzut fiul, Dennis, în ultimul an şi jumătate, de cînd a început calvarul accidentărilor
.
Priveşte trist colegii care se antrenează
Începe să alerge. Uşor, pentru ca piciorul la care a suferit întinderea să nu cedeze. O tură, două, nouă. "Şi trebuie să facem doar alergări?", scrîşneşte către preparatorul fizic. Se opreşte. Se aşează şi întoarce capul către coechipieri. Are o privire tristă şi rece. Vede sprinturi, şuturi la poartă, schimbări de direcţie. El doar stă. Îşi pune mingea sub cap şi se întinde. Preaparatorul îi masează piciorul, cel atît de vulnerabil. Doctorul nu-l scapă din ochi.

Vede mingea doar 40-50 de secunde
Se ridică. Ia mingea şi o loveşte de 3 ori, după care renunţă. Pune mîna pe coapsă şi face semn că ceva e în neregulă cu muşchii inghinali. Renunţă la balon după 40-50 de secunde, nu şi la alergări. Reia seria lor, interminabilă. Trebuie să treacă printre colegii săi, care se pregătesc într-un colţ. "Să-i ocolim, să nu-i deranjăm", zice Mirel şi face o curbă mare pe gazon tocmai pentru a nu întrerupe exerciţiul. Priveşte peste umăr cum Zapata face un plonjon, cum Ghionea execută o alunecare sau cum Dayro încearcă o braziliană. Strînge din dinţi şi aleargă mai departe.

Îşi bronzează cicatricele
Sînt zile în care e nevoit să rămînă la hotel, la sala de forţă. De data aceasta, singur. Nici măcar alături de doctor. Trage de fiare, împinge de greutăţi, pedalează pe bicicletă. Urcă în cameră, se schimbă şi coboară exact cînd steliştii se întorc de la antrenament. Iese pe terasă, îşi dă tricoul jos şi se întinde la soare. Lasă la vedere urmele, zgîrieturile şi cicatricele cu care s-a ales din duelurile năprasnice de pe vremea cînd stătea cea mai mare parte a timpului în teren.

Aceeaşi privire războinică
Dar sînt şi zile în care vine la meciurile amicale. Ca spectator. Face mişcări de încălzire printre titulari. Mingea mai sare din greşeală în direcţia lui. Îi vine pe piciorul drept, cel la care a suferit întinderea, însă o opreşte cu stîngul şi tot cu acesta o trimite înapoi. Se duce apoi pe margine. Îşi muşcă buzele. Se sprijină de gard. Camerele TV sînt "pe el". Pune mîna pe o sticlă de apă. "Dacă mă mai filmaţi, vă dau în cap cu sticla şi vă sparg camerele". Are privirea războinică, pumnii încleştaţi şi ghetele cu crampoane în picioare, exact ca în urmă cu 6 luni, cînd juca pentru ultima oară fotbal. Acum doar îl priveşte, e alături de el, îl simte, dar nu-l poate juca. Şi asta doare cel mai rău. Mai ales un căpitan.

"Pentru moralul său, ar fi bine ca Mirel să treacă repede peste această accidentare, mai ales că el ne poate ajuta mult în îndeplinirea obiectivelor"
Marius Lăcătuş

Încă 5 zile out!
Pe 28 ianuarie, Rădoi a efectuat un control la o clinică din Cipru, în urma căruia i s-a pus diagnosticul exact: întindere la nivelul joncţiunii musculo-tendinoase a muşchiului semi-tendinos drept. Medicii i-au interzis să se pregătească normal vreme de două săptămîni, avînd voie doar la alergări uşoare şi program la sala de forţă. Cum de atunci au trecut 10 zile, Mirel va mai avea nevoie de cel puţin 4-5 zile de stat departe de colegi. Dacă totul merge bine, el ar putea relua pregătirea în turneul din Antalya, din perioada 11-16 februarie.

172 de zile au trecut de la ultimul meci oficial jucat de Rădoi în tricoul Stelei, pe 19 august 2007, în CFR - Steaua 0-0
0 minute a jucat Rădoi în meciurile din Cipru, acolo unde Steaua a susţinut 5 amicale
42 la sută din meciurile oficiale ale Stelei din vara lui 2004 şi pînă astăzi s-au jucat fără Mirel pe teren, el absentînd de fiecare dată din cauza accidentărilor
300 de mii de euro este salariul lui la Steaua, cel mai mare dintre toţi fotbaliştii din Ghencea