Articol de Maria Andrieş - Publicat joi, 18 martie 2010 00:00
Fotbalul adevărat persistă pe retină. Îl vezi, fază cu fază, mult după fluierul final. Iar de recunoscut, îl recunoşti din prima, pentru că te face să-ţi simţi inima în piept. Te face să te ridici în scaun, să stai într-un picior, să te lipeşti de ploaie, de soare, de fularul norocos, orice, orice ai face ca să nu-l pierzi din ochi.
Să-ţi umfli plămînii cu forţa lui Iovan. Să te încînte eleganţa Căprioarei Belo, să povesteşti cum Tudorel Stoica i-a "suflat" mingea, uite-aşa, în glumă!, a înşirat vreo trei, a şutat (aici dai cu încetinitorul) şi cum s-a dus, cum s-a dus, incredibil, ca din gură de tun!
Dacă vrei mai multe detalii, mai multe isprăvi, intră pe site-ul "www.fotbaladevarat.ro".
Uite-i, se pregătesc, stau pe tunel, umăr la umăr, uriaş lîngă uriaş. Toţi gata de meci, acum şi aici. Fotbalul adevărat nu e o amintire, e aievea. Îi vezi călcînd pe gazon, aliniindu-se, le vezi numerele de pe spate. Şi îţi dai seama că mai e ceva care stăruie şi te încălzeşte, nu-ţi dai seama exact de unde-ţi vine, dar o ai.
E siguranţa că oamenii ăştia care aleargă fără oprire ştiu ce fac. Ştiu încotro merg şi de ce. Ştiu şi tac. Fotbalul adevărat n-are nevoie de vorbe. Uite-i cum se găsesc pe teren fără să se uite unul la altul. Fără să întoarcă
măcar capul. De la Bumbescu la Beldeanu, de la Orac la Augustin, la Iovan, la Cămătaru. Par să fi jucat alături de cînd lumea, nu se văd orele, zilele, anii de antrenamente. Se vede doar fotbal. Adevărat.
Vezi AICI cum i-a venit lui Silviu Lung ideea unui meci de poveste şi răspunsurile lui Cămătaru, Belodedici, Bumbescu şi Cârţu
A numit țara-model pentru România: „Nu trebuie copiat 100%, putem să adaptăm!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
