Articol de Remus Răureanu - Publicat sambata, 22 ianuarie 2011 00:00
Mijlocaşul dreapta de 27 de ani crede că nici o critică a patronului nu l-ar mai afecta, după cîte a păţit
Janos Szekely a făcut un milion şi jumătate de euro cînd a fost cumpărat de la Oţelul. N-a cîştigat nici un trofeu cu Steaua, iar acum e pe locul 7, în vreme ce fosta lui echipă e lider. Cariera lui în Ghencea a fost marcată de o accidentare gravă la genunchi, petrecută în primăvara lui 2010. A revenit recent pe teren şi dezvăluie planurile pe care şi le-a fixat: să prindă echipa în faţa concurentului Nicoliţă şi să impresioneze un club dintr-un campionat mai puternic.
- Janos, prima victorie din acest turneu şi tu ai marcat primul gol.
- Victoriile din amicale au importanţa lor. Nu contează cine marchează, important este să fim sută la sută pregătiţi cînd începe campionatul. Atunci trebuie să cîştigăm, acum trebuie să ne pregătim cît mai bine.
- Te simţi mai slab acum faţă de cum erai înainte să te accidentezi?
- Sincer, mi-a fost greu după revenire, atunci chiar simţeam că am lipsit mult. Am prins doar ultimele două luni din tur, am reintrat din mers, practic. Dar de acum încolo nu vreau să am parte de nici o scuză, nici nu am nevoie de alibiuri. Nu-mi trebuie să mă folosesc de accidentare ca să explic atunci cînd nu joc foarte bine. Ce-mi trebuia mie era această perioadă de pregătire, să revin la cel mai bun nivel din punct de vedere fizic.
- Ai comparat rezultatele testelor fizice cu cele pe care le aveai înainte să te rupi?
- Nu, dar ce contează nişte hîrtii? Mă simt eu bine, asta e important. Fizic, sînt la acelaşi nivel la care se află şi coechipierii mei.
- Rezistă genunchiul?
- Foarte bine! Nu s-a umflat deloc, deloc, nici măcar în perioada de după operaţie.
- Te motivează şi că s-a plătit un preţ mare pe tine şi acum ai lipsit o perioadă îndelungată?
- Nu vreau să se spună că Szekely a fost un transfer ratat şi nici nu cred că merit să fiu inclus pe o asemenea listă, a transferurilor proaste. Singura problemă a mea a fost acea accidentare, cu o lună înainte de terminarea campionatului. Ghinion.
- Vei avea de luptat şi în retur cu Nicoliţă pentru titularizare. Cum vezi disputa asta?
- Asta e, ne pregătim şi eu, şi Bănel, iar antrenorul hotărăşte cine joacă.
- Ce relaţie ai cu conducerea după ce ai fost exilat la un moment dat la Steaua II?
- Nu e adevărat, n-am făcut nici un antrenament cu echipa a doua, eu tot timpul m-am pregătit cu prima echipă.
- Bine, dar cînd patronul zice "Szekely ori acceptă micşorarea contractului, ori merge la <satelit>"?
- Au mai fost nişte ameninţări, aşa e. Dar n-au fost duse pînă la capăt. Am jucat pentru Steaua II un meci sau două, dar fiindcă am vrut eu. Aveam nevoie de jocuri cînd am revenit după operaţie şi la prima echipă era mai greu să reintru.
"Nu mă mai sperie criticile!"
- Adevărul e că tu ai fost ori lăudat, ori ameninţat.
- Am oscilat, corect. Ştiţi ceva? După aproape trei ani la Steaua, nu mă mai afectează nimic. Poate doar să mi se spună ceva foarte grav ca să mă mai mişte. În rest, m-am obişnuit, ştiu să trec peste critici.
- Cu Lăcătuş ai vorbit vreodată despre faptul că porţi numărul 7, care a fost al lui?
- Nu, niciodată n-am discutat despre asta. Cînd am venit eu la Steaua, numărul 7 era liber. Practic, mi s-a oferit, nu l-am cerut eu. Dar numărul chiar nu contează. Uitaţi-vă la Bogdan Stancu. A jucat cu 28, un număr care poate n-are o semnificaţie nici măcar pentru el, şi a dat goluri, a prins un transfer bun. Deci nu te ajută cifrele de pe spate.
- Te gîndeşti să prinzi şi tu un transfer?
- Înainte să mă accidentez erau unele discuţii, oportunităţi. Dar au trecut, după ce m-am rupt. Acum vreau doar să joc pentru Steaua, asta e ce-mi doresc. Sigur în viitor va veni şi un moment în care să fac acest pas, să plec în străinătate. Dar mai am contract încă doi ani şi jumătate.
- Cum priveşti faptul că n-ai cîştigat nici un trofeu la Steaua?
- Sper să luăm unul anul ăsta. Şi sîntem aproape de el. Mă refer la Cupa României, bineînţeles. În campionat, Oţelul nu trebuie subestimată, deoarece e o formaţie care are disciplină şi pregătire fizic foarte bună. Şi surprize au mai fost, dovadă Urziceniul.
"Prea uşor s-a renunţat la Zapata!"
- Cum ai ajuns tocmai în Columbia în iarna asta?
- A existat o oportunitate, invitaţia lui Zapata. Am acceptat-o, fiindcă în Columbia nu ştii cînd mai ajungi. El era acolo, a stat cu noi. Făceam lucrurile pe care le făceau şi ei. Am fost impresionat.
- Cum e Columbia?
- Nu am văzut imaginea aia cu droguri şi criminalitate, pe care poate o aveţi şi voi în minte. Poate că în unele zone chiar o fi aşa, nu ştiu. Eu am mers în Nord, la Marea Caraibelor, într-o localitate care se numeşte Cartagena. E un fel de Mamaia la noi, doar că are peste un milion de locuitori. M-au surprins preţurile foarte mici, totul era la jumătate de preţ faţă de România.
- Te-a surprins transferul lui Zapata la Galatasaray?
- Mă bucur mult de tot pentru el. Bravo lui! A refuzat oferte bune din Columbia, a avut răbdare fiindcă voia să continue în Europa şi uite că a avut el un feeling, din moment ce a prins la Galata.
- A avut şi norocul să fie liber de contract.
- Da, aşa e. Şi eu îmi păstrez părerea că Steaua a renunţat prea uşor la Zapata. Dar a ieşit bine pentru Rufy, pînă la urmă.
"La Steaua am jucat mai mult 4-4-2, dar sistemul meu preferat e 4-3-3. Nu spun însă că echipa aşa ar trebui să joace, ca să-mi convină mie"
"M-am împrietenit şi cu alţi străini din echipă, nu doar cu Zapata. Şi cu Golanski, spre exemplu. Înţeleg şi spaniola, vorbesc italiană foarte bine, mă descurc să comunic cu străinii"
Mijlocaşul dreapta de 27 de ani crede că nici o critică a patronului nu l-ar mai afecta, după cîte a păţit
Janos Szekely a făcut un milion şi jumătate de euro cînd a fost cumpărat de la Oţelul. N-a cîştigat nici un trofeu cu Steaua, iar acum e pe locul 7, în vreme ce fosta lui echipă e lider. Cariera lui în Ghencea a fost marcată de o accidentare gravă la genunchi, petrecută în primăvara lui 2010. A revenit recent pe teren şi dezvăluie planurile pe care şi le-a fixat: să prindă echipa în faţa concurentului Nicoliţă şi să impresioneze un club dintr-un campionat mai puternic.
- Janos, prima victorie din acest turneu şi tu ai marcat primul gol.
- Victoriile din amicale au importanţa lor. Nu contează cine marchează, important este să fim sută la sută pregătiţi cînd începe campionatul. Atunci trebuie să cîştigăm, acum trebuie să ne pregătim cît mai bine.
- Te simţi mai slab acum faţă de cum erai înainte să te accidentezi?
- Sincer, mi-a fost greu după revenire, atunci chiar simţeam că am lipsit mult. Am prins doar ultimele două luni din tur, am reintrat din mers, practic. Dar de acum încolo nu vreau să am parte de nici o scuză, nici nu am nevoie de alibiuri. Nu-mi trebuie să mă folosesc de accidentare ca să explic atunci cînd nu joc foarte bine. Ce-mi trebuia mie era această perioadă de pregătire, să revin la cel mai bun nivel din punct de vedere fizic.
- Ai comparat rezultatele testelor fizice cu cele pe care le aveai înainte să te rupi?
- Nu, dar ce contează nişte hîrtii? Mă simt eu bine, asta e important. Fizic, sînt la acelaşi nivel la care se află şi coechipierii mei.
- Rezistă genunchiul?
- Foarte bine! Nu s-a umflat deloc, deloc, nici măcar în perioada de după operaţie.
- Te motivează şi că s-a plătit un preţ mare pe tine şi acum ai lipsit o perioadă îndelungată?
- Nu vreau să se spună că Szekely a fost un transfer ratat şi nici nu cred că merit să fiu inclus pe o asemenea listă, a transferurilor proaste. Singura problemă a mea a fost acea accidentare, cu o lună înainte de terminarea campionatului. Ghinion.
- Vei avea de luptat şi în retur cu Nicoliţă pentru titularizare. Cum vezi disputa asta?
- Asta e, ne pregătim şi eu, şi Bănel, iar antrenorul hotărăşte cine joacă.
- Ce relaţie ai cu conducerea după ce ai fost exilat la un moment dat la Steaua II?
- Nu e adevărat, n-am făcut nici un antrenament cu echipa a doua, eu tot timpul m-am pregătit cu prima echipă.
- Bine, dar cînd patronul zice "Szekely ori acceptă micşorarea contractului, ori merge la <satelit>"?
- Au mai fost nişte ameninţări, aşa e. Dar n-au fost duse pînă la capăt. Am jucat pentru Steaua II un meci sau două, dar fiindcă am vrut eu. Aveam nevoie de jocuri cînd am revenit după operaţie şi la prima echipă era mai greu să reintru.
"Nu mă mai sperie criticile!"
- Adevărul e că tu ai fost ori lăudat, ori ameninţat.
- Am oscilat, corect. Ştiţi ceva? După aproape trei ani la Steaua, nu mă mai afectează nimic. Poate doar să mi se spună ceva foarte grav ca să mă mai mişte. În rest, m-am obişnuit, ştiu să trec peste critici.
- Cu Lăcătuş ai vorbit vreodată despre faptul că porţi numărul 7, care a fost al lui?
- Nu, niciodată n-am discutat despre asta. Cînd am venit eu la Steaua, numărul 7 era liber. Practic, mi s-a oferit, nu l-am cerut eu. Dar numărul chiar nu contează. Uitaţi-vă la Bogdan Stancu. A jucat cu 28, un număr care poate n-are o semnificaţie nici măcar pentru el, şi a dat goluri, a prins un transfer bun. Deci nu te ajută cifrele de pe spate.
- Te gîndeşti să prinzi şi tu un transfer?
- Înainte să mă accidentez erau unele discuţii, oportunităţi. Dar au trecut, după ce m-am rupt. Acum vreau doar să joc pentru Steaua, asta e ce-mi doresc. Sigur în viitor va veni şi un moment în care să fac acest pas, să plec în străinătate. Dar mai am contract încă doi ani şi jumătate.
- Cum priveşti faptul că n-ai cîştigat nici un trofeu la Steaua?
- Sper să luăm unul anul ăsta. Şi sîntem aproape de el. Mă refer la Cupa României, bineînţeles. În campionat, Oţelul nu trebuie subestimată, deoarece e o formaţie care are disciplină şi pregătire fizic foarte bună. Şi surprize au mai fost, dovadă Urziceniul.
"Prea uşor s-a renunţat la Zapata!"
- Cum ai ajuns tocmai în Columbia în iarna asta?
- A existat o oportunitate, invitaţia lui Zapata. Am acceptat-o, fiindcă în Columbia nu ştii cînd mai ajungi. El era acolo, a stat cu noi. Făceam lucrurile pe care le făceau şi ei. Am fost impresionat.
- Cum e Columbia?
- Nu am văzut imaginea aia cu droguri şi criminalitate, pe care poate o aveţi şi voi în minte. Poate că în unele zone chiar o fi aşa, nu ştiu. Eu am mers în Nord, la Marea Caraibelor, într-o localitate care se numeşte Cartagena. E un fel de Mamaia la noi, doar că are peste un milion de locuitori. M-au surprins preţurile foarte mici, totul era la jumătate de preţ faţă de România.
- Te-a surprins transferul lui Zapata la Galatasaray?
- Mă bucur mult de tot pentru el. Bravo lui! A refuzat oferte bune din Columbia, a avut răbdare fiindcă voia să continue în Europa şi uite că a avut el un feeling, din moment ce a prins la Galata.
- A avut şi norocul să fie liber de contract.
- Da, aşa e. Şi eu îmi păstrez părerea că Steaua a renunţat prea uşor la Zapata. Dar a ieşit bine pentru Rufy, pînă la urmă.
"La Steaua am jucat mai mult 4-4-2, dar sistemul meu preferat e 4-3-3. Nu spun însă că echipa aşa ar trebui să joace, ca să-mi convină mie"
"M-am împrietenit şi cu alţi străini din echipă, nu doar cu Zapata. Şi cu Golanski, spre exemplu. Înţeleg şi spaniola, vorbesc italiană foarte bine, mă descurc să comunic cu străinii"
