Articol de Dan Udrea - Publicat miercuri, 21 octombrie 2009 00:00
Tudorel Stoica, căpitanul din returul cu Anderlecht, spune că acea partidă a fost poate cea mai reuşită din istoria Stelei
Era căpitanul unei echipe care spulberase tot în campania din Cupa Campionilor Europeni, din sezonul 1985-1986. La returul cu Anderlecht, şi-a luat din nou banderola pe braţ şi rolul de coordonator în primire. A urmat o partidă de poveste, pe care o veţi putea vedea integral pe DVD-ul care va însoţi Gazeta Sporturilor marţi, 27 octombrie.
- Domnule Stoica, pentru cei care n-au văzut acel meci, cum l-aţi caracteriza în cîteva fraze?
- Am jucat, am făcut o partidă extraordinară, i-am bătut de nu s-au văzut şi ne-am calificat în finala Cupei Campionilor Europeni, obţinînd cea mai mare performanţă pînă la acea vreme pentru fotbalul din România.
- O echipă mare a Europei, Anderlecht, a fost desfiinţată de Steaua, cum a fost posibil?
- Am început foarte tare acel retur. De fapt, în acea campanie din 1985-1986, toate meciurile le-am început în forţă. Reuşeam să marcăm încă din start, ceea ce ne dădea încredere. Cu Anderlecht am atacat poarta din secunda 1 şi am făcut repede 2-0. Am pus adversarul sub o mare presiune, publicul fantastic ne-a ajutat şi el foarte mult, iar faptul că am reuşit să anulăm acel 0-1 din tur foarte repede ne-a dezinhibat şi ne-am dat drumul la pase, la joc, la tot.
"De Scifo ne-am ocupat eu şi Boloni"
- Ce se întîmplase în tur, cînd Steaua a pierdut cu 1-0?
- Am avut neşansă pentru că şi atunci am jucat bine. A fost un meci deschis, deoarece noi nu ne-am dus să ne apărăm, dar Scifo ne-a dat gol şi s-a terminat 1-0.
- La retur însă, dumneavoastră l-aţi anihilat complet.
- Era jucătorul lor numărul 1, le făcea tot jocul. Nu neapărat eu l-am ţinut, pentru că pe noi ne interesa mai puţin ce face adversarul, ne doream să ne iasă nouă jocul. Dacă stai să te preocupe ce face cel cu care joci, atunci nu-ţi mai iese ţie nimic. E adevărat, cînd Scifo intra în zona mea de acţiune, îl preluam şi mă ocupam de el, apoi era rîndul lui Loţi Boloni să-l anihileze cînd venea în zona lui. Se poate spune că am reuşit împreună să-l blocăm total.
- A fost acel retur cel mai reuşit meci din istoria Stelei?
- Era un meci cu miză mare, era pentru prima dată cînd Steaua se afla atît de aproape de calificarea în finală, era pentru prima oară cînd o echipă din estul Europei putea atinge ultima fază a C1. A venit un meci senzaţional, aşa cum cred că au fost aproape toate din acea campanie, nu uitaţi că am spulberat şi Honved Budapeste cu 4-1 în Ghencea, deşi Honved era practic "naţionala" Ungariei. Într-adevăr, pot spune că returul cu Anderlecht a fost un meci perfect, poate cel mai bun.
"Aveam trasee fantastice"
- Se spune şi astăzi că forţa acelei echipe era dată de cuplul de la mijlocul terenului, format din Tudorel Stoica şi Ladislau Boloni. Sînteţi de aceeaşi părere?
- Eram doi jucători cu calităţi, care cred că ne completam perfect unul pe celălalt. Ştiam amîndoi să facem la fel de bine şi faza ofensivă, şi cea defensivă. Cînd eu urcam, rămînea Loţi, cînd el pleca în atac, rămîneam eu, aveam ştiinţa jocului, însă cred că toată echipa era valoroasă. Bumbescu-Belodedici nu era un cuplu fantastic în apărare? Ce să mai zic de cel din atac, format din Lăcătuş-Piţurcă? Am fost o echipă fantastică şi unică pentru fotbalul românesc.
- Dar puncte slabe nu avea acea echipă?
- (Rîde)... Orice echipă din lume are şi puncte slabe, însă mi-e greu să le spun eu pe ale Stelei '86. Eu vorbesc tot de calităţi şi ştie toată lumea că eram numiţi "viteziştii", însă alerga mai mult mingea decît noi. De fapt, viteza de joc trebuie dată de cît de repede circulă mingea, nu de cît de repede fug fotbaliştii. Aveam trasee fantastice.
Greşeala managerială
- Cu toate acestea, la doar cîteva luni după acel retur fabulos, Anderlecht a eliminat-o pe Steaua în următoarea ediţie a Cupei Campionilor. De ce?
- Pentru că atunci s-a făcut o greşeală la nivel de conducere de club. Steaua avea posibilitatea să aleagă, din postura de cîştigătoare a trofeului, dacă vrea să joace în turul 1 sau să treacă direct în turul al doilea. Şefii noştri au ales a doua variantă, deşi noi aveam mulţi jucători suspendaţi după ce în finala de la Sevilla primiserăm multe "galbene". Dacă am fi evoluat în turul 1, probabil aveam un adversar mai uşor, treceam şi apoi reveneau şi jucătorii suspendaţi. Aşa, am picat cu Anderlecht în turul 2, n-am avut efectivul complet şi am pierdut calificarea. Repet, a fost o greşeală managerială.
- Apropo de acest lucru, multă lume spune că e exclusiv meritul jucătorilor pentru acele performanţe.
- Fals total. Returul cu Anderlecht, finala de la Sevilla, toate celelalte performanţe au fost obţinute în echipă, adică jucători, antrenori, conducere, suporteri, masor, preparator fizic, medici. Apoi, vreau să mă gîndesc şi la Valentin Ceauşescu. Sincer vă spun, dacă n-ar fi fost el, am fi fost măcelărţi de Dinamo în campionat, el ne-a protejat, pentru că Dinamo ne-ar fi tocat pe unde ne-ar fi prins.
"În acel retur cu Anderlecht, am văzut pentru prima oară nişte adversari care, efectiv, nu puteau să respire pe teren. Atît de bine am jucat"
Tudorel Stoica
Tudorel Stoica, căpitanul din returul cu Anderlecht, spune că acea partidă a fost poate cea mai reuşită din istoria Stelei
Era căpitanul unei echipe care spulberase tot în campania din Cupa Campionilor Europeni, din sezonul 1985-1986. La returul cu Anderlecht, şi-a luat din nou banderola pe braţ şi rolul de coordonator în primire. A urmat o partidă de poveste, pe care o veţi putea vedea integral pe DVD-ul care va însoţi Gazeta Sporturilor marţi, 27 octombrie.
- Domnule Stoica, pentru cei care n-au văzut acel meci, cum l-aţi caracteriza în cîteva fraze?
- Am jucat, am făcut o partidă extraordinară, i-am bătut de nu s-au văzut şi ne-am calificat în finala Cupei Campionilor Europeni, obţinînd cea mai mare performanţă pînă la acea vreme pentru fotbalul din România.
- O echipă mare a Europei, Anderlecht, a fost desfiinţată de Steaua, cum a fost posibil?
- Am început foarte tare acel retur. De fapt, în acea campanie din 1985-1986, toate meciurile le-am început în forţă. Reuşeam să marcăm încă din start, ceea ce ne dădea încredere. Cu Anderlecht am atacat poarta din secunda 1 şi am făcut repede 2-0. Am pus adversarul sub o mare presiune, publicul fantastic ne-a ajutat şi el foarte mult, iar faptul că am reuşit să anulăm acel 0-1 din tur foarte repede ne-a dezinhibat şi ne-am dat drumul la pase, la joc, la tot.
"De Scifo ne-am ocupat eu şi Boloni"
- Ce se întîmplase în tur, cînd Steaua a pierdut cu 1-0?
- Am avut neşansă pentru că şi atunci am jucat bine. A fost un meci deschis, deoarece noi nu ne-am dus să ne apărăm, dar Scifo ne-a dat gol şi s-a terminat 1-0.
- La retur însă, dumneavoastră l-aţi anihilat complet.
- Era jucătorul lor numărul 1, le făcea tot jocul. Nu neapărat eu l-am ţinut, pentru că pe noi ne interesa mai puţin ce face adversarul, ne doream să ne iasă nouă jocul. Dacă stai să te preocupe ce face cel cu care joci, atunci nu-ţi mai iese ţie nimic. E adevărat, cînd Scifo intra în zona mea de acţiune, îl preluam şi mă ocupam de el, apoi era rîndul lui Loţi Boloni să-l anihileze cînd venea în zona lui. Se poate spune că am reuşit împreună să-l blocăm total.
- A fost acel retur cel mai reuşit meci din istoria Stelei?
- Era un meci cu miză mare, era pentru prima dată cînd Steaua se afla atît de aproape de calificarea în finală, era pentru prima oară cînd o echipă din estul Europei putea atinge ultima fază a C1. A venit un meci senzaţional, aşa cum cred că au fost aproape toate din acea campanie, nu uitaţi că am spulberat şi Honved Budapeste cu 4-1 în Ghencea, deşi Honved era practic "naţionala" Ungariei. Într-adevăr, pot spune că returul cu Anderlecht a fost un meci perfect, poate cel mai bun.
"Aveam trasee fantastice"
- Se spune şi astăzi că forţa acelei echipe era dată de cuplul de la mijlocul terenului, format din Tudorel Stoica şi Ladislau Boloni. Sînteţi de aceeaşi părere?
- Eram doi jucători cu calităţi, care cred că ne completam perfect unul pe celălalt. Ştiam amîndoi să facem la fel de bine şi faza ofensivă, şi cea defensivă. Cînd eu urcam, rămînea Loţi, cînd el pleca în atac, rămîneam eu, aveam ştiinţa jocului, însă cred că toată echipa era valoroasă. Bumbescu-Belodedici nu era un cuplu fantastic în apărare? Ce să mai zic de cel din atac, format din Lăcătuş-Piţurcă? Am fost o echipă fantastică şi unică pentru fotbalul românesc.
- Dar puncte slabe nu avea acea echipă?
- (Rîde)... Orice echipă din lume are şi puncte slabe, însă mi-e greu să le spun eu pe ale Stelei '86. Eu vorbesc tot de calităţi şi ştie toată lumea că eram numiţi "viteziştii", însă alerga mai mult mingea decît noi. De fapt, viteza de joc trebuie dată de cît de repede circulă mingea, nu de cît de repede fug fotbaliştii. Aveam trasee fantastice.
Greşeala managerială
- Cu toate acestea, la doar cîteva luni după acel retur fabulos, Anderlecht a eliminat-o pe Steaua în următoarea ediţie a Cupei Campionilor. De ce?
- Pentru că atunci s-a făcut o greşeală la nivel de conducere de club. Steaua avea posibilitatea să aleagă, din postura de cîştigătoare a trofeului, dacă vrea să joace în turul 1 sau să treacă direct în turul al doilea. Şefii noştri au ales a doua variantă, deşi noi aveam mulţi jucători suspendaţi după ce în finala de la Sevilla primiserăm multe "galbene". Dacă am fi evoluat în turul 1, probabil aveam un adversar mai uşor, treceam şi apoi reveneau şi jucătorii suspendaţi. Aşa, am picat cu Anderlecht în turul 2, n-am avut efectivul complet şi am pierdut calificarea. Repet, a fost o greşeală managerială.
- Apropo de acest lucru, multă lume spune că e exclusiv meritul jucătorilor pentru acele performanţe.
- Fals total. Returul cu Anderlecht, finala de la Sevilla, toate celelalte performanţe au fost obţinute în echipă, adică jucători, antrenori, conducere, suporteri, masor, preparator fizic, medici. Apoi, vreau să mă gîndesc şi la Valentin Ceauşescu. Sincer vă spun, dacă n-ar fi fost el, am fi fost măcelărţi de Dinamo în campionat, el ne-a protejat, pentru că Dinamo ne-ar fi tocat pe unde ne-ar fi prins.
"În acel retur cu Anderlecht, am văzut pentru prima oară nişte adversari care, efectiv, nu puteau să respire pe teren. Atît de bine am jucat"
Tudorel Stoica
