Articol de Daniel Nanu - Publicat miercuri, 17 noiembrie 2010 00:00
Ilie Balaci spune că în '83, "tricolorii" nu s-au temut de un Rossi ori de un Gentile. "Cu atît mai puţin au de cine se teme cei de azi"
Faţă în faţă cu Ilie Balaci. Ilie se poartă ca un adolescent. Blugi sfîşiaţi, cămaşă neagră mulată pe corp. Conduce un Mercedes Coupe care atrage privirea. Între noi, o revistă "Fotbal '84". Pe copertă, Ilie Balaci şi tilul "O cheie franceză a fotbalului european". Erau anii în care pînă şi celor de la "Cinema" li se interzicea să dea prea des portrete de vedete pe copertă. Personaje erau doar Tovarăşul şi Tovarăşa.
- Ce simţi văzînd revista?
- Nimic.
- ?
- Ce să simt?
"Dacă eram nostalgic, mă spînzuram de uşă"
- Nostalgie, emoţie...
- A, nu le-am avut eu pe asta. Eu am avut orgoliu, ambiţie. Dacă eram cu nostalgia, Doamne fereşte, m-aş fi spînzurat de uşă cînd mi-am dat seama că la 27 de ani şi fiind fotbalistul numărul 1 al României, am cam terminat-o cu fotbalul. M-a durut cînd în toamna lui 1984 mi-au spus că n-am viză pentru meciul cu Olympiakos de la Atena. Echipa a plecat, iar eu am rămas în aeroportul din Craiova, cu vameşii... M-a durut mai mult altceva, anume că la Craiova mi-au dat soţia şi fetele afară din casă cînd eram la Dinamo. S-o fi văzut-o pe Dana venind la Bucureşti cu fetele de mînă! Eu stăteam pe atunci la hotel, la "Paul Greceanu", pe Ştefan cel Mare, şi am primit pe loc o repartiţie prin Pantelimon. Abia pe urmă am primit apartament lîngă Facultatea de Drept.
- Cum a fost cu Italia, în '83?
- A fost bine (rîde). Ştii care a fost marele nostru atu? Fiecare a intrat pe teren să demonstreze că e mai bun decît un campion mondial. Ce dacă eu eram Balaci iar pe el îl chema Gentile? Sau cu atît mai mult, poate (rîde din nou)... Uite, la fotbal e ca la şcoală, cînd te scoate la tablă. Ştii lecţia? Eşti tare! Şi eu am cam ştiut lecţia asta cu fotbalul...
- Cîte meciuri de-ale Italiei aţi văzut înainte?
- Mircea Lucescu ne-a tot pus jocurile lor de la Campionatul Mondial. Aşa ne-am dat seama că-i anihilase pe Maradona şi Zico, dar mai puţin, de exemplu, pe Littbarski, fiindcă neamţul pendula, cînd pe stînga, cînd pe dreapta. Aşa m-am gîndit să-l plimb şi eu, venind mult din spate. În duel unul la unul pe spaţii mari, ştiam că n-avea nici o şansă. Cred că n-a cîştigat vreo minge....
"Făceam echipa Craiovei de prin '77"
- Stai puţin, cum adică "m-am gîndit"? N-a fost tactica lui Mircea Lucescu?
- E, normal că analiza era a lui, dar eu ce făceam, nu-mi spuneam părerea? Am mai spus eu că voi, ziariştii ăştia, credeţi că fotbaliştii n-au prea multe la bibilică... Păi, eu veneam cu idei de joc la Craiova încă de prin '77, la prima finală de Cupă cîştigată, 2-1 cu Steaua.
- Cînd n-a fost Constantin Teaşcă pe bancă...
- E, el ar fi vrut să fie, noi n-am prea vrut. Nea Titi era extraordinar la poveşti. Era fantastic, stăteai două zile şi două nopţi cu el la taclale. E, cînd intra pe teren se transforma omul. De nerecunoscut! Păi, cum să-l pui pe Oblemenco, la 31 de ani, să alerge cît Geolgău, la 16? Sau cum să-i pui lui Geolgău în spinare haltere şi saci de nisip la fel ca lui Oblemenco, nea Nelu fiind un munte de om? Dar ia, interesează-te, Deliu trăieşte, ce i-am zis înainte de finala aia? Păi, eu, la Teaşcă, jucam vîrf-vîrf, dar nu-l băga pe Cămătaru! Tilihoi era fundaş dreapta, iar Negrilă rezervă!
- Ai debutat în "naţională" la 17 ani şi jumătate la Paris, contra Franţei. Emoţii?
- Nici poveste. Am simţit ceva fiori la începutul anului, cînd am fost cu echipa în Turcia, la un turneu amical. Atunci, da! Eram în vestiar cu Dobrin, cu Dumitrache, Dinu, Rică... Îmi aminteam cum îi sorbeam din priviri într-un cantonament la Snagov, eu la naţionala de juniori, ei pregătindu-se pentru Mexico '70. Ajunsesem să mă dezbrac alături de ei în vestiar.
Nadia i-a făcut cadou echipamentul de la Montreal!
- Apropo de vestiar, uite ce fotografie! Tu, Constantin Oţet şi Nadia...
- Ohoo, e chiar după victoria cu Italia! Nadia era apropiată de noi, de cei de la Craiova. La vreun an de atunci mi-a dat, cadou pentru Lorena, echipamentul ei de la Montreal! Îl avem şi acum acasă, la loc de cinste. Şi mai avem ceva preţios. Mircea Lucescu i-a dat tot Lorenei o rachetă cu care a jucat Bjorn Borg. Lorenei îi plăcea mult tenisul, dar pînă la urmă tenismană a ajuns Liana.
- Meciul cu Italia înseamnă cel mai bun meci al carierei?
- La naţională, da, dacă ţinem cont de importanţa victoriei, de faptul că ei erau campioni mondiali... Dar ca evoluţie a mea îmi amintesc de un meci jucat cu Cehoslovacia, prin '76, la puţin timp după ce ei cîştigaseră titlul european. L-am avut adversar pe unul, Pollack. Avea părul aşa, suviţe, era mai pleşuv şi şi-l lipea cu leucoplast. L-am driblat de i se dezlipise leucoplastul şi uite-aşa i se plimba şuviţa pe cap... Plus că mai sînt atîtea. La Craiova, iarăşi... E greu să spus care a fost meciul cel mai bun. Uite, finala de Cupă din '81, 6-0 cu Poli Timişoara, pe fostul "Republicii", am dat primele două goluri. Odată, am fost cu nişte prieteni la Timişoara şi ne-am întîlnit cu Stelică Anghel. Mi-a zis: <Băi, Ilie, îţi dai seama? Voi, Craiova Maxima, ne-aţi dat toate scorurile posibile. Şi 6-0, şi 7-0, şi 8-0, numai 2-0 nu ne-aţi dat, ce chestie!". La ce se gîndea prietenul meu, Stelică...
Trişează la rummy şi-şi vede nepotul mare fotbalist
- Vă mai strîngeţi la cîte un şpriţ?
- Mereu cînd ajung eu prin Craiova. Nae Tilihoi e bucătarul, ospătarul, organizatorul, el se ocupă de aprovizionare... Sîntem cam la fel. Doar că unii mai au burtă, alţii au mai chelit...Negoro, "Roşu" Ungureanu şi "Limbă" Tilihoi înjură pe toată lumea. Eu mai trişez la rummy ca pe vremuri... Cînd se enervează, "Limbă" sare ca ars: "Băi Ilie, atunci te-nţelegeam, da' ne furi şi azi, cînd eşti milionar în dolari?".
- Cîte milioane de dolari ai în cont?
- Habar n-am. Oricum nu e treaba voastră şi nici nu-i prea ţin în conturi. I-am pus bine investind în titluri de stat. E mai sigur.
- Ce fac nepoţii?
- Hristu zice că se face actor: "Nu te uiţi, bă, cît sînt de frumos?". Iar cel mic, Atanas, care are 5 ani jumate, cred că va fi fotbalist. E-nnebunit după minge. Cînd nu găseşte copii la joacă, strigă după ta-su' să joace fotbal cu el. Eu am regretat că n-am avut un fiu care să-mi calce pe urme, dar am citit că abia la a doua generaţie se moştenesc talentele, abia aştept să-l fac mare pe Atanas!
"Marele Blond" răsfoieşte revista. Citeşte cu voce tare o declaraţie a sa de atunci: "În 1984 vreau să fiu între primii trei fotbalişti ai Europei"... "Ăhă-hăăă, fosta-i lele, cît ai fost!"...
Mai tot timpul a fumat Marlboro roşu. Acum arde în scrumieră cîte un Kent light. "Am trecut pe de astea. Cică 6 ca asta fac cît una clasică, şi 8 cît un Marlboro roşu... Cînd n-am avut ce face am cronometrat cît pierd la o ţigară. Mi-au ieşit 4 minute. A cîte două pachete pe zi..."
"Îl văd şi azi pe Arezanov"
Prelungire a interviului în studiourile "Fanatik Show". Ivanovici pune imagini cu reintrarea lui Florin Costea în meciul cu Dinamo. Balaci intervine: "O să aibă frică la-nceput. Eu îl văd şi azi cu coada ochiului pe Arezanov cum plonjează cu ambele picioare pe genunchiul meu, ca la groapa cu nisip. Şi au trecut 26 de ani...".
"Întreabă lumea dacă mai sînt antrenor... Aş antrena oriunde... E posibil ca cei de aici să n-aibă încredere, după cele două mandate scurte la Craiova. Dar cine e tot timpul învingător"
Ilie Balaci
"Se discută despre intervenţiile patronilor la echipe. Să fim serioşi! La noi, şi un patron de grătar de mici se ia de gratargiu că nu-s bine făcuţi mititeii!"
Ilie Balaci
Ilie Balaci spune că în '83, "tricolorii" nu s-au temut de un Rossi ori de un Gentile. "Cu atît mai puţin au de cine se teme cei de azi"
Faţă în faţă cu Ilie Balaci. Ilie se poartă ca un adolescent. Blugi sfîşiaţi, cămaşă neagră mulată pe corp. Conduce un Mercedes Coupe care atrage privirea. Între noi, o revistă "Fotbal '84". Pe copertă, Ilie Balaci şi tilul "O cheie franceză a fotbalului european". Erau anii în care pînă şi celor de la "Cinema" li se interzicea să dea prea des portrete de vedete pe copertă. Personaje erau doar Tovarăşul şi Tovarăşa.
- Ce simţi văzînd revista?
- Nimic.
- ?
- Ce să simt?
"Dacă eram nostalgic, mă spînzuram de uşă"
- Nostalgie, emoţie...
- A, nu le-am avut eu pe asta. Eu am avut orgoliu, ambiţie. Dacă eram cu nostalgia, Doamne fereşte, m-aş fi spînzurat de uşă cînd mi-am dat seama că la 27 de ani şi fiind fotbalistul numărul 1 al României, am cam terminat-o cu fotbalul. M-a durut cînd în toamna lui 1984 mi-au spus că n-am viză pentru meciul cu Olympiakos de la Atena. Echipa a plecat, iar eu am rămas în aeroportul din Craiova, cu vameşii... M-a durut mai mult altceva, anume că la Craiova mi-au dat soţia şi fetele afară din casă cînd eram la Dinamo. S-o fi văzut-o pe Dana venind la Bucureşti cu fetele de mînă! Eu stăteam pe atunci la hotel, la "Paul Greceanu", pe Ştefan cel Mare, şi am primit pe loc o repartiţie prin Pantelimon. Abia pe urmă am primit apartament lîngă Facultatea de Drept.
- Cum a fost cu Italia, în '83?
- A fost bine (rîde). Ştii care a fost marele nostru atu? Fiecare a intrat pe teren să demonstreze că e mai bun decît un campion mondial. Ce dacă eu eram Balaci iar pe el îl chema Gentile? Sau cu atît mai mult, poate (rîde din nou)... Uite, la fotbal e ca la şcoală, cînd te scoate la tablă. Ştii lecţia? Eşti tare! Şi eu am cam ştiut lecţia asta cu fotbalul...
- Cîte meciuri de-ale Italiei aţi văzut înainte?
- Mircea Lucescu ne-a tot pus jocurile lor de la Campionatul Mondial. Aşa ne-am dat seama că-i anihilase pe Maradona şi Zico, dar mai puţin, de exemplu, pe Littbarski, fiindcă neamţul pendula, cînd pe stînga, cînd pe dreapta. Aşa m-am gîndit să-l plimb şi eu, venind mult din spate. În duel unul la unul pe spaţii mari, ştiam că n-avea nici o şansă. Cred că n-a cîştigat vreo minge....
"Făceam echipa Craiovei de prin '77"
- Stai puţin, cum adică "m-am gîndit"? N-a fost tactica lui Mircea Lucescu?
- E, normal că analiza era a lui, dar eu ce făceam, nu-mi spuneam părerea? Am mai spus eu că voi, ziariştii ăştia, credeţi că fotbaliştii n-au prea multe la bibilică... Păi, eu veneam cu idei de joc la Craiova încă de prin '77, la prima finală de Cupă cîştigată, 2-1 cu Steaua.
- Cînd n-a fost Constantin Teaşcă pe bancă...
- E, el ar fi vrut să fie, noi n-am prea vrut. Nea Titi era extraordinar la poveşti. Era fantastic, stăteai două zile şi două nopţi cu el la taclale. E, cînd intra pe teren se transforma omul. De nerecunoscut! Păi, cum să-l pui pe Oblemenco, la 31 de ani, să alerge cît Geolgău, la 16? Sau cum să-i pui lui Geolgău în spinare haltere şi saci de nisip la fel ca lui Oblemenco, nea Nelu fiind un munte de om? Dar ia, interesează-te, Deliu trăieşte, ce i-am zis înainte de finala aia? Păi, eu, la Teaşcă, jucam vîrf-vîrf, dar nu-l băga pe Cămătaru! Tilihoi era fundaş dreapta, iar Negrilă rezervă!
- Ai debutat în "naţională" la 17 ani şi jumătate la Paris, contra Franţei. Emoţii?
- Nici poveste. Am simţit ceva fiori la începutul anului, cînd am fost cu echipa în Turcia, la un turneu amical. Atunci, da! Eram în vestiar cu Dobrin, cu Dumitrache, Dinu, Rică... Îmi aminteam cum îi sorbeam din priviri într-un cantonament la Snagov, eu la naţionala de juniori, ei pregătindu-se pentru Mexico '70. Ajunsesem să mă dezbrac alături de ei în vestiar.
Nadia i-a făcut cadou echipamentul de la Montreal!
- Apropo de vestiar, uite ce fotografie! Tu, Constantin Oţet şi Nadia...
- Ohoo, e chiar după victoria cu Italia! Nadia era apropiată de noi, de cei de la Craiova. La vreun an de atunci mi-a dat, cadou pentru Lorena, echipamentul ei de la Montreal! Îl avem şi acum acasă, la loc de cinste. Şi mai avem ceva preţios. Mircea Lucescu i-a dat tot Lorenei o rachetă cu care a jucat Bjorn Borg. Lorenei îi plăcea mult tenisul, dar pînă la urmă tenismană a ajuns Liana.
- Meciul cu Italia înseamnă cel mai bun meci al carierei?
- La naţională, da, dacă ţinem cont de importanţa victoriei, de faptul că ei erau campioni mondiali... Dar ca evoluţie a mea îmi amintesc de un meci jucat cu Cehoslovacia, prin '76, la puţin timp după ce ei cîştigaseră titlul european. L-am avut adversar pe unul, Pollack. Avea părul aşa, suviţe, era mai pleşuv şi şi-l lipea cu leucoplast. L-am driblat de i se dezlipise leucoplastul şi uite-aşa i se plimba şuviţa pe cap... Plus că mai sînt atîtea. La Craiova, iarăşi... E greu să spus care a fost meciul cel mai bun. Uite, finala de Cupă din '81, 6-0 cu Poli Timişoara, pe fostul "Republicii", am dat primele două goluri. Odată, am fost cu nişte prieteni la Timişoara şi ne-am întîlnit cu Stelică Anghel. Mi-a zis: <Băi, Ilie, îţi dai seama? Voi, Craiova Maxima, ne-aţi dat toate scorurile posibile. Şi 6-0, şi 7-0, şi 8-0, numai 2-0 nu ne-aţi dat, ce chestie!". La ce se gîndea prietenul meu, Stelică...
Trişează la rummy şi-şi vede nepotul mare fotbalist
- Vă mai strîngeţi la cîte un şpriţ?
- Mereu cînd ajung eu prin Craiova. Nae Tilihoi e bucătarul, ospătarul, organizatorul, el se ocupă de aprovizionare... Sîntem cam la fel. Doar că unii mai au burtă, alţii au mai chelit...Negoro, "Roşu" Ungureanu şi "Limbă" Tilihoi înjură pe toată lumea. Eu mai trişez la rummy ca pe vremuri... Cînd se enervează, "Limbă" sare ca ars: "Băi Ilie, atunci te-nţelegeam, da' ne furi şi azi, cînd eşti milionar în dolari?".
- Cîte milioane de dolari ai în cont?
- Habar n-am. Oricum nu e treaba voastră şi nici nu-i prea ţin în conturi. I-am pus bine investind în titluri de stat. E mai sigur.
- Ce fac nepoţii?
- Hristu zice că se face actor: "Nu te uiţi, bă, cît sînt de frumos?". Iar cel mic, Atanas, care are 5 ani jumate, cred că va fi fotbalist. E-nnebunit după minge. Cînd nu găseşte copii la joacă, strigă după ta-su' să joace fotbal cu el. Eu am regretat că n-am avut un fiu care să-mi calce pe urme, dar am citit că abia la a doua generaţie se moştenesc talentele, abia aştept să-l fac mare pe Atanas!
"Marele Blond" răsfoieşte revista. Citeşte cu voce tare o declaraţie a sa de atunci: "În 1984 vreau să fiu între primii trei fotbalişti ai Europei"... "Ăhă-hăăă, fosta-i lele, cît ai fost!"...
Mai tot timpul a fumat Marlboro roşu. Acum arde în scrumieră cîte un Kent light. "Am trecut pe de astea. Cică 6 ca asta fac cît una clasică, şi 8 cît un Marlboro roşu... Cînd n-am avut ce face am cronometrat cît pierd la o ţigară. Mi-au ieşit 4 minute. A cîte două pachete pe zi..."
"Îl văd şi azi pe Arezanov"
Prelungire a interviului în studiourile "Fanatik Show". Ivanovici pune imagini cu reintrarea lui Florin Costea în meciul cu Dinamo. Balaci intervine: "O să aibă frică la-nceput. Eu îl văd şi azi cu coada ochiului pe Arezanov cum plonjează cu ambele picioare pe genunchiul meu, ca la groapa cu nisip. Şi au trecut 26 de ani...".
"Întreabă lumea dacă mai sînt antrenor... Aş antrena oriunde... E posibil ca cei de aici să n-aibă încredere, după cele două mandate scurte la Craiova. Dar cine e tot timpul învingător"
Ilie Balaci
"Se discută despre intervenţiile patronilor la echipe. Să fim serioşi! La noi, şi un patron de grătar de mici se ia de gratargiu că nu-s bine făcuţi mititeii!"
Ilie Balaci
