Articol de Viorel Tudorache - Publicat sambata, 11 iunie 2011 00:00 / Actualizat sambata, 11 iunie 2011 13:54
Antrenorul lui Şahtior Doneţk crede că Hagi n-are de ce să se teamă să preia ”naţionala”: ”Ce-a fost greu a trecut!”.
- Domnule Lucescu, sînteţi la curent cu refuzul lui Hagi de a prelua "naţionala" în timpul campaniei pentru a nu fi considerat părtaş la o nouă ratare a calificării?
- Nu ştiu nimic, sînt în vacanţă, şi nu vreau să comentez despre lucruri pe care nu le cunosc. Nu ştiu nici de Hagi, nici de Olăroiu, nici de vreun antrenor străin. Sînt şanse extraordinare de calificare. În mod normal, oricine vine, acela poate cîştiga şase puncte din meciurile cu Luxemburg şi Belarus. Cu Franţa, acasă, se poate juca, iar dacă vom evolua la fel cum am făcut-o cu Bosnia în Giuleşti, vă spun eu, Franţa n-are nici o şansă. Ultima partida cu Albania va fi decisivă. România are şanse de a ajunge cel puţin pe locul doi de 70-80 la sută.
"Nu sînt motive de îngrijorare"
- Şi asta ar trebui să-l sperie pe Hagi?
- Repet, nu am nici o legătură cu Hagi sau cu altul. Spun doar că "naţionala" are un calendar foarte bun. Aici a fost o greşeală, începutul cu trei meciuri consecutive în deplasare. Ce-a fost greu a trecut, din păcate, n-am luat puncte în deplasările din Franţa şi din Bosnia, deşi aveam tot dreptul. La Paris a fost primul gol din ofsaid, iar la Zenica două goluri din faze fixe. Cu Albania ni s-a refuzat un penalty, iar cu Belarus a ratat Marica din trei metri. Pot spune doar că nu sînt motive de nici un fel pentru viitorul selecţioner să nu preia "naţionala". România nu a fost pusă în dificultate de nici un adversar.
- Şi atunci de ce n-a mai continuat Răzvan?
- Fiecare ia deciziile pe care le consideră. Cînd a avut timp nouă zile de pregătire, "naţionala" a arătat altă faţă cu Bosnia. Răzvan are dreptate să se retragă şi să arate ce poate ca antrenor de club. Nu a avut susţinere, a fost singur, complet singur. Linşajul mediac a fost decisiv. Îl admir pe Răzvan pentru puterea pe care a avut-o, de a se ţine de cuvînt. Cînd toată lumea a vrut să-l împingă să-şi dea demisia, el a spus: «Eu cred în echipa naţională, batem Bosnia, după care eu îmi dau demisia!». Şi a făcut-o! Trebuie apreciat asta, rar se găsesc astfel de oameni. Alţii s-ar fi agăţat de victoria cu Bosnia.
"A vrut să plece el, nu să fie dat afară!"
- Asta v-a spus dumneavoastră?
- Nu, nu! A făcut declaraţie publică.
- Sincer, n-am auzit şi nici n-am citit o astfel de declaraţie.
- După meciul cu Bosnia a spus foarte clar. I-am zis că nu te dau ei afară, eşti cineva, pleci tu! Poate n-a spus-o clar, dar mie şi apropiaţilor săi le-a spus că indiferent de rezultat va pleca. Altfel, Rapid n-ar fi îndrăznit să se apropie de Răzvan. Ştiau că el îşi va da demisia în orice situaţie.
- A semănat în vreun fel despărţirea lui Răzvan de «naţională» cu plecarea dumneavostră de la lot după 4-0 cu Austria din '86?
- Nu, a fost diferit. Eu n-am plecat din cauza presiunilor la care a fost supus Răzvan, ci am fost dat afară. De Steaua sau de familia Ceauşescu? De cine să spunem? Am fost chemat la Comitetul Central şi mi s-a spus că nu mă mai ocup de echipa naţională. Răzvan a demisionat din cauza presiunilor exercitate asupra lui. Nu uitaţi că şi voi, în Gazetă, aveţi într-un colţ de pagină că mai sînt 1.000 de zile pînă la sfîrşitul mandatului lui Răzvan. Ce Dumnezeu, crezi că e uşor pentru un om să se trezească în fiecare zi cu aşa ceva?
"E nevoie de un selecţioner care să creadă în «naţională», aşa cum a crezut şi crede Răzvan. El a fost singurul om care a crezut în «naţională» şi în calificare. Singurul!"
"Răzvan a avut ghinion şi a fost victima invidiei şi a intereselor conducătorilor şi agenţilor. Nu se poate ca unul ca Mititelu sau Iancu să-l atace pe Răzvan, iar Federaţia să nu ia nici o măsură"
"Numai la noi conducătorii şi impresarii ies mai mult în faţă decît antrenorii şi jucătorii. Toţi îi cred pe aceştia profesionişti, dar nu sînt. Toate astea afectează relaţia antrenorilor cu fotbaliştii şi cu publicul"
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
