Pe 1 aprilie, Gabriel Berceanu îşi pune o întrebare: Dacă ne suspendau pe noi?

Sancţionarea, suspendarea, excluderea temporară a fotbalului bosniac, n-au de ce să zguduie şi nici să destupe şampanii. Ca la divorţ, urmează o perioadă în care Mama UEFA lasă răgaz de împăcare, de găsit soluţii. Şi a găsit şi momentul oportun: "naţionala" bosniacă e liberă pînă în iunie iar echipele de club n-au treabă prin Europa.

Doar că Mama UEFA nu e un judecător din Mizil, ci se va implica ea, cel mai probabil, să înveţe bosniacii regulile convieţuirii în cuplu. Grahovac, portarul Oţelului, spune totul: "Cînd nu îţi rezolvi problemele, ţi le rezolvă alţii". Vine mama soacră şi pune lucrurile la punct.
Dar cum ar fi fost dacă eram noi în locul Bosniei?

Pînă la Paşte ne zbatem puţin, apoi mielul şi vinul ne taie cheful de indignări. Dacă nu rezolvăm pînă pe 3 iunie, nu-i mare baiul: şanse la calificare nu prea sînt, scăpăm măcar de grija vreunui egal în Luxemburg. Ce facem însă cu "amicalul" din Brazilia? Atunci să vezi eforturi de a înţelege regulamentele, avem sau n-avem voie, cereri peste cereri la forul continental.

În cupele europene nu figurăm. Arbitrii la nivel înalt, nu prea. A, dar avem un oficial, pe Mircea Sandu. El ar fi avut cu siguranţă mult de suferit. Şi pentru că e 1 aprilie, să ne gîndim şi la motivul suspendării. Bosniacii, pentru că au acum trei preşedinţi şi nu se hotărăsc să plece doi. Noi, pentru că avem de două decenii unul, care e decis să rămînă

Ar fi trebuit totuşi să rezolvăm problema pînă în mai. Ştiu, nu sare în minte aşa de repede: de ce mai? Atunci e Campionatul European U17, în Serbia, unde ne-am calificat. Chiar, am fi reuşit să ne înţelegem măcar pentru asta?