Alături de medalia olimpică

Constantina Diţă, cel mai bun sportiv al anului 2008 în ancheta Gazetei, păstrează trofeul primit lîngă cea mai strălucitoare distincţie a carierei

În 2008 gloria olimpică a coborît peste Constantina Diţă. O femeie de 38 de ani se impunea în maratonul de la Beijing. De atunci, premiile şi invitaţiile au curs pe adresa româncei. La sfîrşit de an, Puşa a fost desemnată cel mai bun sportiv şi în Ancheta GSP.

 - Constantina, printre cîştigătorii premiilor Gazetei Sporturilor se află  multe personalităţi ale sportului românesc: Ivan Patzaichin, Iolanda Balaş, Ilie Năstase, Gabriela Szabo, Sanda Toma. Cum te simţi să fii alături de aceste persoane?
- Normal că foarte bine. România a avut foarte mulţi sportivi extraordinari, printre care mă bucur să mă număr. Nu ştiu însă ce va fi în viitor. Sportul pare din ce în ce mai puţin băgat în seamă în România.

- Ce înseamnă pentru un sportiv să fie declarat cel mai bun la sfîrşitul unui an?
- E confirmarea că ai muncit bine, că ţi-ai făcut treaba, e o satisfacţie morală pe care nu ţi-o poate da nimic altceva pentru că ştii că ai fost ales cel mai bun dintre cei mai buni. E şi o dovadă a modului în care te văd ceilalţi. Nu e un trofeu care depinde numai de tine.

- Unde ai aşezat trofeul de anul trecut?
- E alături de medalia olimpică şi, bineînţeles, în sufletul meu.

- Cine crezi că merită în acest an premiul?
- Marian Drăgulescu. Un sportiv admirabil, care a trecut peste multe probleme personale, peste multe obstacole şi a reuşit una dintre cele mai spectaculoase reveniri din lumea sportului.

- Cum te simţi la un an de la ceremonia de decernare a premiilor Superlativele Gazetei?
- E greu de spus, a fost pentru mine un an cu multe lucruri frumoase, dar şi cu lucruri mai puţin reuşite. Am primit multă admiraţie şi iubire, dar parcă aş fi vrut să dau mai mult. Am însă o vîrstă şi asta explică multe. Una peste alta, pot spune doar că sînt mulţumită şi mîndră de tot ce am făcut în aceşti ani.

- Pentru tine, Olimpiada de la Londra s-a apropiat sau s-a îndepărtat?
- Sînt o luptătoare, nimic nu mi se pare imposibil. Dacă sănătatea îmi va permite, voi fi la Londra.

- Toţi campionii olimpici ai României de la Beijing au suferit accidentări în 2009. Crezi că a fost ghinion, coincidenţă sau destin?
- Nu ştiu dacă vreuna din cele trei. Poate doar rezultatul unei suprasolicitări, al unei presiuni. Nu poţi fi constant în top. O perioadă foarte bună e uneori urmată de una mai slabă, apoi de un nou progres.


"Sînt convinsă că şi în 2009 Superlativele Gazetei Sporturilor vor aduce recunoaşterea meritată celui mai bun sportiv român. Mă aştept ca şi în acest an românii şi ziariştii de sport să fie obiectivi şi corecţi şi să acorde acest premiu celui sau celei care îl merită"

"Poate preţuiesc chiar mai mult acum medalia de la Beijing decît am făcut-o atunci, pentru că acum înţeleg că eu ca om nu m-am schimbat, dar viaţa mea s-a schimbat într-o oarecare măsura, pentru că sînt campioană olimpică"

43 de ani de ani au trecut de la prima ediţie a Anchetei GSP