Un procuror DNA vorbeşte despre Mafia Pariurilor: "România e pe harta albă doar fiindcă e un teritoriu încă neexplorat"

Baias concluzionează că absenţa actuală a României de pe lista ţărilor cu probleme în mafia pariurilor nu înseamnă că fenomenul nu există aici. Şi punctează că, în prezent, organele de anchetă de la niveluri inferioare ar avea si ele sanse de a finaliza cercetări pe mafia pariurilor în legătură cu ligile mici din România

Horaţiu Baias conduce unul dintre serviciile DNA, lucrează ca procuror de două decenii, iar în instituţia centrală de la Bucureşti a ajuns în urmă cu şapte ani. Recent, a avut ocazia să participe în Singapore la o conferinţă internaţională dedicată luptei împotriva mafiei pariurilor, eveniment la care au venit anchetatori din întreaga lume, reprezentanţi ai mediului academic şi oficiali de rang înalt din fotbal. E pentru prima dată cînd un procuror român ia contact direct cu acest mediu exploziv inclusiv în ţară. Şi e tot pentru prima dată cînd un oficial DNA vorbeşte deschis despre relaţia România - mafia pariurilor.

- Domnule Baias, aţi fost surprins să constataţi din interior, ca parte a combaterii fenomenului, adevărata întindere a mafiei pariurilor la nivel mondial?
- A fost pentru prima dată cînd am luat contact cu această lume în calitate de procuror DNA. Deşi instituţia în care lucrez a derulat în România anchete în sport, eu n-am participat personal la efectuarea acestora. Sigur, nu ascund că m-a uimit amploarea forţelor implicate şi a fenomenului meciurilor aranjate pentru pariuri. M-a şocat cînd am auzit că, la ora actuală, se estimează că 40 la sută din partidele desfăşurate pe mapamond sînt atinse de această mafie, inclusiv meciuri de la turnee finale. E semnul că grupurile de crimă organizată au penetrat periculos în sistem.

"Avem legislaţie suficientă"

- Cifrele arată ca şi cum ar fi un război deja pierdut în faţa acestor reţele!
- Deloc, pierdut ar fi dacă n-ar exista nici un organism care să se opună. E un război în plină desfăşurare. În Asia de Sud-Est s-au repurtat succese considerabile din partea anchetatorilor, în Europa la fel. Sînt multe probleme si în fotbalul est-european, vezi cazurile din Polonia, Turcia, Rusia, Grecia, Ungaria, iar faptul că România nu a apărut pînă acum pe aceste liste nu înseamnă că fenomenul nu există. E doar semnul că nu s-a întreprins nimic în acest domeniu, deocamdată.

- Senzaţia e că am rămas în urmă cu legislaţia pe combaterea ilicitului sportiv şi poate de aceea e mai complicat de strîns cu uşa astfel de reţele în România?
- În general, legislaţia în România e îndestulătoare pe anticorupţie. Iar în materie de ilicit sportiv nu se poate ajunge la o uniformizare. Poate că unele ţări au adoptat pachete speciale de legi în acest domeniu în absenţa altor prevederi potrivite. De obicei, statul e atît de reactiv pe cît societatea o cere. Iar în România fenomenul sportiv, în special fotbalul, are priză. Ne asemănăm mult cu americanii la gambling. Ne place să mizăm la loto sau la pariuri, presa de specialitate e aplecată atent către aceste zone, iar răspunsurile din partea autorităţilor deja există în sensul cazurilor de notorietate anchetate pînă acum în sport. Şi reacţia va continua de fiecare dată cînd lucrurile vor ieşi din cadrul legal.

"E greu să spui că fenomenul nu există şi în România"

- În ce măsură estimaţi că ar fi necesară o reacţie mai rapidă din partea organelor de anchetă vizavi de mafia pariurilor în România, subiect pe care presa sportivă îl toacă de aproape doi ani, cu date tot mai concrete?
- Neconducînd o unitate de procuratură şi neavînd o privire de ansamblu asupra cazuisticii, mi-e greu să mă pronunţ dacă există resurse şi o masă critică de informaţii, care să ducă la începerea unei anchete. Nu există însă doar DNA. Mai sînt DIICOT, Parchetul General sau alte insitituţii de anchetă pe diferite nivele, care pot interveni, să spunem, pe un meci de liga secundă, unde nu e la mijloc o sumă foarte mare.

- Numele României nu a fost rostit în nici un context în timpul reuniunii din Singapore?
- A existat un material FIFPRO în care România era menţionată drept una dintre cele trei ţări din Europa de Est unde organismele internaţionale n-au făcut suficiente investigaţii pe mafia pariurilor. N-aş putea spune de ce. Fie ecourile n-au depăşit graniţele ţării, fie n-a existat un buget suficient, fie absenţa unor persoane de contact. Adevărul e că România e o pată încă neexplorată. E greu să spui însă că fenomenul nu există. Faptul că sîntem deocamdată pe harta albă nu înseamnă că nu se întîmplă nimic.

"E o practică DNA să se autosesizeze după anchete de presă"

- În urmă cu trei săptămîni, Cornel Dinu a lansat un caz spectaculos despre implicarea lui Reghecampf în trucarea unei partide în Germania, cu aportul mafiei sîrbeşti. E o dezvăluire de acest gen suficientă pentru anchetatori spre a porni pe urmele cazului?
- De regulă, nu! Nu spun că Dinu minte, dar afirmaţii de acest gen sînt numeroase în spaţiul public din România. Una e să porneşti o anchetă despre o situaţie petrecută acum cîteva luni, despre care toată lumea ştie şi vorbeşte, şi altceva e o informaţie izolată legată de un fapt îndepărtat în timp. În astfel de situaţii se analizează costurile umane şi materiale ale unui demers judiciar, care e dimensiunea infracţiunii şi ce şanse de materializare ar avea o asemenea anchetă. De obicei, şanse reduse.

- Informaţiile consistente din investigaţiile jurnalistice sînt în multe cazuri un motiv suficient pentru demararea unei anchete penale?
- Sigur! Investigaţiile presei conţin deseori informaţii extrem de importante, coerente şi se bazează pe surse credibile, chiar dacă sînt confidenţiale. E o practică a DNA de a se sesiza din oficiu bazîndu-se pe astfel de informatii operative, derivate din media, ceea ce se întîmplă şi la nivel mondial. Depinde de cantitatea şi calitatea informaţiei sau nu cumva să fie deja deschisă o anchetă paralelă, de care însă nu poţi pomeni jurnalistului: "Ştii, vezi că acolo deja se lucrează!".

Plan pentru licenţă morală
La conferinţa din Singapore, Horaţiu Baias a lucrat într-un work-shop despre licenţă şi acreditare pe match-fixing: "S-a lansat ideea găsirii unor proceduri administrative împotriva oamenilor din fenomen, mai scurte ca durată decît o anchetă penală şi un proces, fiindcă toate ţările s-au plîns de lungimea procedurilor judiciare. Şi aşa a apărut propunerea ca, pe lîngă licenţa de joc, să se introducă şi una morală, referitoare la jucători, antrenori, conducători, arbitri. Rolul ei ar fi să ateste nivelul de integritate al persoanei şi ar trebui să fie reînnoibilă la fiecare un an sau doi ani. Retragerea licenţei morale ar echivala cu excluderea individului din fotbal. E, momentan, doar un proiect, ale cărui date vor trebui însă definite cu claritate".

"Nu ar fi rău ca şi casele de pariuri, după modelul băncilor, instituţiilor financiare nebancare, caselor de avocatură sau notariatelor, să devină obligatoriu unităţi raportoare de tranzacţii suspecte, ori de cîte ori se operează cu sume foarte mari, bizare" (Horaţiu Baias, procuror DNA)

"Nu mă consider un microbist. Urmăresc la TV doar meciurile importante ale naţionalei şi partidele formaţiilor de club în fazele superioare ale cupelor europene. La un meci m-am uitat ultima dată toamna trecută, la România - Franţa 0-0, la inaugurarea Naţional Arena, m-am bucurat tot la televizor pentru calificarea Stelei contra lui Ajax" (Horaţiu Baias, procuror DNA)