Victor Ciutacu: "Percepţia asupra gîştelor"

Presa cotidiană şi, ulterior, ceva mai greu, televiziunile, din motivele comerciale cuprinse în filele contractelor, dezvoltă copios dezvăluirile începute de Gazeta Sporturilor. Largheţea iresponsabilă a Monicăi Iacob Ridzi şi, mai ales, cinismul obrăznicăturii parvenite în Capitală după ce a făcut pe fata-n casa familiei Băsescu oripilează orice om întreg la minte care munceşte pentru banii pe care-i cheltuie. Că-s penale (au ba) zaiafeturile publice rămîne să decidă organismele specializate ale statului. Personal, ca trăitor continuu în ţara unde nici un demnitar n-a fost găsit vinovat de justiţie, am serioase dubii, dar poate că-s eu prea pesimist.

Ce va rămîne, însă, fără putinţă de spălătură mediatică ulterioară, în urma acestui scandal este percepţia de corupţie a ceea ce, generic, a început să poarte numele şi renumele de clanul Băsescu. Fetele preşedintelui au pusă deja-n frunte ştampila de întreţinute ale grupurilor de interese fidele acestuia, asupra afacerilor şi intereselor Elenei Udrea nu mai planează, la nivel de om simplu, nici o umbră de îndoială, familia Iacob-Ridzi (ministresa şi primarul de Petroşani) a ţîşnit în topul dezvăluirilor precum lava din vulcan. Dintre apropiaţi, numai biata Roberta Anastase, prea ocupatâ cu execuţia politicâ a lui Adrian Năstase (în beneficiul protectorului ei) şi cu scandalul bufetierelor din Casa Poporului (chestie de confort intelectual propriu), n-a fost, încă, suspectată de malversaţiuni financiare. Spre norocul ei, nimeni n-o crede în stare.

Nu demnitarul Ridzi - o cuconiţă cu o educaţie aproximativă, linguşitoare cu stăpînii şi obraznică în relaţia cu restului Universului, care acum se agaţă de proceduri şi se ascunde în spatele barajului de partid mai ceva decît hulitul Năstase - este miza reală acestui scandal. Cel lovit năprasnic este Băsescu şi, prin el, o adevărată şcoală de gîndire politică totalitară. Pe de o parte, constată şi ei, portocaliii, cum e să te judece opinia publică pe bază de percepţii, nu de probe. Adică acel "eşti corupt, ştim noi, nu nega" s-a întors împotriva lor şi i-a lovit năprasnic în frunţile înguste. Iar acum descoperă, cu satisfacţie, cît de profitabil e să invoci, întru propria apărare, prezumţia de nevinovăţie. Pe care, pînă acum, avîndu-i complici pe şefii procurorilor, au călcat-o-n picioare fără să clipeascâ. "Cazul Ridzi" i-a făcut, atît pe liderii oranj, cît şi pe apologeţii lor năimiţi, să-şi înghită subit faimoasa expresie "să-şi demonstreze nevinovăţia în instanţă". Pe de altă parte, însuşi Traian Băsescu, liderul care-şi construise atent imaginea de inexpugnabilitate, constată uluit cît este de vulnerabil. Dincolo de serviciile politice pe care le prestează-n beneficiul cauzei, liota de gîşte mediocre care parazitează ca sateliţii augusta-i vecinătate nu ştie să şteargă, deşi profesorul e extrem de competent la capitolul acesta, urmele jafurilor. Într-o ţară în care nu chiar toate conştiinţele-s de vînzare, inabilitatea costă electoral.