Articol de Mirela Neag, Cătălin Tolontan, Marius Mărgărit - Publicat luni, 27 iulie 2009 00:00
Prin developarea cazului Ridzi, sportul românesc a reuşit să producă prima fotogramă de necontestat a felului în care dispar banii publici. E doar o parte a peisajului. Alături, plutesc alte personaje, iar sub apă se găsesc greii sistemului
“Răul nu este o noţiune politică sau ştiinţifică”, spune Gerhard Schroder. Ianuarie 2005. Soarele de iarnă îl luminează pieziş pe cancelarul care ţine unul dintre cele mai dificile discursuri din viaţa unui politician neamţ. Schroder repetă: “Cu un sentiment de ruşine şi ca reprezentant al Germaniei democratice, stau în faţa dumneavoastră, supravieţuitorii de la Auschwitz-Birkenau. Răul nu este o noţiune care se poate măsura ştiinţific. Dar, după ceea ce s-a întîmplat în aceste lagăre ale morţii, nimeni nu se mai poate îndoi că răul există!”.
2 milioane € pe zi!
Din 730.000 de euro, 500.000 vor fi probabil recuperaţi, ei reprezentînd ceea ce urma să fie sifonat. Dacă la miliardul de euro prevăzut în bugetul pe 2009 la bunuri şi servicii achiziţionate de statul român se respectă proporţia pierderii banilor publici din cazul Ridzi, şi nimic nu ne face să credem că nu s-ar respecta, înseamnă că aproape 2 milioane de euro dispar zilnic din buget. şi aici nu sînt incluse marile investiţii sau banii europeni, mult mai mulţi.
Şoapta din Vasile Conta
Otilia Bădescu străbate holul de la etajul 1 al MTS. Fosta mare campioană la tenis de masă a fost consilierul lui Octavian Belu, dar acum Belu nu mai e. Otilia întinde o mînă şi un zîmbet. “Felicitări!”. Aproape în şoaptă. “Nu ştiu ce se va întîmpla acum. Sportul e pur şi simplu la pămînt. Au fost daţi afară o groază de oameni în ultimele luni. Noul ministru e deschis, dar nu-mi dau seama cum ne vom reveni”.
La 39 de ani şi după 32 petrecuţi în sport, fata aceasta măruntă şi calmă, care s-a bătut cu furiile Asiei, tipa aceasta care nu are nimic de pierdut, vorbeşte în surdină, deşi Monica Ridzi nu mai e, vorbeşte în surdină, ca şi cum ceva nevăzut stăruie în pereţi, ceva rău de care toţi trebuie să ne ferim.
“Sportul nu suportă şmecheriile”
Astăzi, pentru prima oară după 20 de ani.
După-amiază, Camera Deputaţilor dezbate raportului Comisiei de Anchetă în cazul cheltuirii banilor publici de la MTS. Niciodată după decembrie ‘89, Parlamentul nu a venit din vacanţă ca să voteze cererea de începere a urmăririi penale față de un ministru.
Impactul public al cazului Ridzi a multiplicat Comisiile de Anchetă. Ridzi, Tăriceanu, Nemirschi, Udrea. Urmează, probabil în curînd, un alt vot, amînat ani de zile, prin care Adrian Năstase va ajunge în faţa instanţei. Vor cădea zidurile? Sau e doar o breşă?
“Le-am spus din prima secundă după ce am văzut investigaţia că nu vă veţi opri. Pentru că sportul e transparent, sportul e o alegorie a democraţiei şi sportul nu suportă şmecheriile”, povesteşte un parlamentar PD-L. “Da, sportul e măsurabil”, spune Sorina Plăcintă, noul ministru, cel care susţine că va reface angajamentul ministerului pentru performanţă, campioni, medalii şi mişcare.
Cazul Ridzi, o foaie de calc
De-ar fi aşa de simplu! Am plecat de la 730.000 de euro cheltuiţi aparent anapoda şi oamenii au descoperit uimiţi, furioşi şi dezgustaţi schema unui sistem. Ca la planşele de desen tehnic. Suprapui foaia de calc a cazului Ridzi şi vezi cum sînt deposedaţi contribuabilii români de bani. În ministere, în primării, în agenţiile naţionale.
Sau, dacă vreţi, Ridzi este vîrful icebergului. Al unuia dintre ei! Preşedintele Băsescu a lansat imaginea, iar apoi s-a retras în atacuri confuze la adresa presei, cea care a fixat fotografia pe retina naţională. şi nimeni n-a mai înţeles nimic.
Între timp, procurorii au pus sechestru pe aproape 300.000 de euro necheltuiţi în conturi. şi mai sînt sute de mii de euro care se vor întoarce. Practic, la fiecare 3 euro cheltuiţi pentru evenimentul 2 Mai, 2 au fost sifonaţi.
Vedem prăpădul din România, dar nu reuşim să vedem invazia. Simplitatea şi relativa dimensiune redusă a cazului Ridzi au un avantaj. Acolo unde schema e mică şi restrînsă e mai uşor de înţeles sistemul care deturnează banii publici
Cine sînt iniţiaţii?
De două decenii, zeci de miliarde de euro au ajuns în posesia unor tipi duri şi omniprezenţi. Controlează, prin mită şi şantaj, o parte a clasei politice, a Parlamentului, a Guvernului, indiferent de coloratura lui. Stăpînesc sau au acces la media, la banii publici şi europeni, la fondurile comunităţilor locale. Nealeşi de nimeni, ei decid practic subdezvoltarea României, invers proporţională cu propria bunăstare. Sînt oameni cunoscuţi şi necunoscuţi. Actuali şi foşti politicieni, generali din serviciile secrete, afacerişti creaţi de buget.
Subfinanţează justiţia, le convin autorităţi slabe ale statului şi “sînt introduşi subcutanat în activitatea serviciilor secrete”, după cum remarca pe blog un cititor informat.
Rezultatul sec: românii au cea mai proastă viaţă din toată Europa şi trăiesc, în medie, cu 10 ani mai puţin decît ceilalţi cetăţeni ai continentului.
Se iau 730.000 de euro…
Iniţiaţii palatului puterii nu se expun. Ei decid însă, şi aşa s-a în-tîmplat şi în cazul banilor de la MTS, cum se cuplează interesele. Ca o planetă cu o forţă gravitaţională uriaşă, iniţiaţii îşi hotărăsc sateliţii şi-i pun la lucru.
Exemplul Ridzi: se ia un minister, două firme, un interlop care finanţează iniţial operaţiunea şi are grijă ca totul să se deruleze conform schemei şi eventualii curioşi din media să tacă. Efectul? 730.000 pleacă de la minister, irigă interesele celor aflaţi pe fir şi 500.000 de euro ajung, la momentul potrivit, în cercul stăpînilor.
“Li s-a garantat imunitate”
Timpul, surpriza, jurnaliştii şi reacţia publică le-au stricat planurile în cazul Ridzi. Executanţii, cu ministrul în frunte, s-au speriat şi au falsificat acte, conform acuzaţiilor DNA, care trebuie probate în instanţă.
“Au acceptat pentru că li s-a garantat imunitate”, explică cineva. Deocamdată, cele 1.600 de file ale DNA strivesc vechea obişnuinţă, care în sport se numeşte blatul general. Sportul acesta simplu şi încăpăţînat care s-a trezit amestecat în Marele Joc şi a dezvelit un colţ al lui.
Matricea e miza
Ce va urma? Probabil un vot net favorabil urmăririi penale. şi, cu certitudine, o politizare excesivă a cazurilor, tocmai pentru ca oamenilor să li se facă iarăşi silă, să se resemneze şi să uite fondul chestiunii. Nu 730.000 de euro, nu Ridzi, ci matricea dispariţiei banilor publici. Aici e miza.
Invitată sîmbătă la Stelian Tănase, la RTV, Monica Ridzi începuse, în faţa realizatorului şi a ziaristei Miruna Munteanu de la JN, ambii sideraţi, să repete teoria “luptei de generaţii între politicieni” sau pe cea a “Comisiei conduse de Ana Pauker”. E aceeaşi comisie în faţa căreia Monica Ridzi şi subordonaţii săi au prezentat documente false!
“Nimeni nu ne poate duce unde nu vrem să mergem”
Respectul pentru inteligenţa publicului le poate da răspuns tuturor celor din sistem. De la Parlament la SRI şi de la Cotroceni la Palatul Victoria. Aşa nu se mai poate! În cel mai puţin aşteptat moment şi de la cel mai puţin băgat în seamă domeniu, sportul, au apărut mişcări tectonice care au transformat vara într-una a încordării pentru cei cîţiva zeci de mii de profitori ai sistemului şi într-una a speranţei firave pentru români.
Dar răspunderea nu aparţine doar autorităţilor. E nevoie de munca jurnaliştilor, de veghea societăţii civile şi, mai ales, de transformarea subtilă a spectatorilor în cetăţeni.
“Nimeni nu ne poate duce acolo unde nu vrem să mergem”, scria o editorialistă a revistei Times după ce Barack Obama a cîştigat alegerile, avertizînd că “sîntem doar la sfîrşitul începutului”. Poate că în România asistăm la începutul sfîrşitului celor care ne-au furat pînă azi. Răul există. Uneori, îi vedem vîrful.
Banii publici care se fură azi în România nu sînt doar banii din impozite sau cei munciţi cîndva de pensionari. Sînt, mai ales, bani pe care îi împrumutăm de la copiii noştri, pentru că asta înseamnă, în limbaj simplu, deficitul bugetar sau fondurile de la FMI. Delapidarea condamnă viitorul acestor copii
Prin developarea cazului Ridzi, sportul românesc a reuşit să producă prima fotogramă de necontestat a felului în care dispar banii publici. E doar o parte a peisajului. Alături, plutesc alte personaje, iar sub apă se găsesc greii sistemului
“Răul nu este o noţiune politică sau ştiinţifică”, spune Gerhard Schroder. Ianuarie 2005. Soarele de iarnă îl luminează pieziş pe cancelarul care ţine unul dintre cele mai dificile discursuri din viaţa unui politician neamţ. Schroder repetă: “Cu un sentiment de ruşine şi ca reprezentant al Germaniei democratice, stau în faţa dumneavoastră, supravieţuitorii de la Auschwitz-Birkenau. Răul nu este o noţiune care se poate măsura ştiinţific. Dar, după ceea ce s-a întîmplat în aceste lagăre ale morţii, nimeni nu se mai poate îndoi că răul există!”.
2 milioane € pe zi!
Din 730.000 de euro, 500.000 vor fi probabil recuperaţi, ei reprezentînd ceea ce urma să fie sifonat. Dacă la miliardul de euro prevăzut în bugetul pe 2009 la bunuri şi servicii achiziţionate de statul român se respectă proporţia pierderii banilor publici din cazul Ridzi, şi nimic nu ne face să credem că nu s-ar respecta, înseamnă că aproape 2 milioane de euro dispar zilnic din buget. şi aici nu sînt incluse marile investiţii sau banii europeni, mult mai mulţi.
Şoapta din Vasile Conta
Otilia Bădescu străbate holul de la etajul 1 al MTS. Fosta mare campioană la tenis de masă a fost consilierul lui Octavian Belu, dar acum Belu nu mai e. Otilia întinde o mînă şi un zîmbet. “Felicitări!”. Aproape în şoaptă. “Nu ştiu ce se va întîmpla acum. Sportul e pur şi simplu la pămînt. Au fost daţi afară o groază de oameni în ultimele luni. Noul ministru e deschis, dar nu-mi dau seama cum ne vom reveni”.
La 39 de ani şi după 32 petrecuţi în sport, fata aceasta măruntă şi calmă, care s-a bătut cu furiile Asiei, tipa aceasta care nu are nimic de pierdut, vorbeşte în surdină, deşi Monica Ridzi nu mai e, vorbeşte în surdină, ca şi cum ceva nevăzut stăruie în pereţi, ceva rău de care toţi trebuie să ne ferim.
“Sportul nu suportă şmecheriile”
Astăzi, pentru prima oară după 20 de ani.
După-amiază, Camera Deputaţilor dezbate raportului Comisiei de Anchetă în cazul cheltuirii banilor publici de la MTS. Niciodată după decembrie ‘89, Parlamentul nu a venit din vacanţă ca să voteze cererea de începere a urmăririi penale față de un ministru.
Impactul public al cazului Ridzi a multiplicat Comisiile de Anchetă. Ridzi, Tăriceanu, Nemirschi, Udrea. Urmează, probabil în curînd, un alt vot, amînat ani de zile, prin care Adrian Năstase va ajunge în faţa instanţei. Vor cădea zidurile? Sau e doar o breşă?
“Le-am spus din prima secundă după ce am văzut investigaţia că nu vă veţi opri. Pentru că sportul e transparent, sportul e o alegorie a democraţiei şi sportul nu suportă şmecheriile”, povesteşte un parlamentar PD-L. “Da, sportul e măsurabil”, spune Sorina Plăcintă, noul ministru, cel care susţine că va reface angajamentul ministerului pentru performanţă, campioni, medalii şi mişcare.
Cazul Ridzi, o foaie de calc
De-ar fi aşa de simplu! Am plecat de la 730.000 de euro cheltuiţi aparent anapoda şi oamenii au descoperit uimiţi, furioşi şi dezgustaţi schema unui sistem. Ca la planşele de desen tehnic. Suprapui foaia de calc a cazului Ridzi şi vezi cum sînt deposedaţi contribuabilii români de bani. În ministere, în primării, în agenţiile naţionale.
Sau, dacă vreţi, Ridzi este vîrful icebergului. Al unuia dintre ei! Preşedintele Băsescu a lansat imaginea, iar apoi s-a retras în atacuri confuze la adresa presei, cea care a fixat fotografia pe retina naţională. şi nimeni n-a mai înţeles nimic.
Între timp, procurorii au pus sechestru pe aproape 300.000 de euro necheltuiţi în conturi. şi mai sînt sute de mii de euro care se vor întoarce. Practic, la fiecare 3 euro cheltuiţi pentru evenimentul 2 Mai, 2 au fost sifonaţi.
Vedem prăpădul din România, dar nu reuşim să vedem invazia. Simplitatea şi relativa dimensiune redusă a cazului Ridzi au un avantaj. Acolo unde schema e mică şi restrînsă e mai uşor de înţeles sistemul care deturnează banii publici
Cine sînt iniţiaţii?
De două decenii, zeci de miliarde de euro au ajuns în posesia unor tipi duri şi omniprezenţi. Controlează, prin mită şi şantaj, o parte a clasei politice, a Parlamentului, a Guvernului, indiferent de coloratura lui. Stăpînesc sau au acces la media, la banii publici şi europeni, la fondurile comunităţilor locale. Nealeşi de nimeni, ei decid practic subdezvoltarea României, invers proporţională cu propria bunăstare. Sînt oameni cunoscuţi şi necunoscuţi. Actuali şi foşti politicieni, generali din serviciile secrete, afacerişti creaţi de buget.
Subfinanţează justiţia, le convin autorităţi slabe ale statului şi “sînt introduşi subcutanat în activitatea serviciilor secrete”, după cum remarca pe blog un cititor informat.
Rezultatul sec: românii au cea mai proastă viaţă din toată Europa şi trăiesc, în medie, cu 10 ani mai puţin decît ceilalţi cetăţeni ai continentului.
Se iau 730.000 de euro…
Iniţiaţii palatului puterii nu se expun. Ei decid însă, şi aşa s-a în-tîmplat şi în cazul banilor de la MTS, cum se cuplează interesele. Ca o planetă cu o forţă gravitaţională uriaşă, iniţiaţii îşi hotărăsc sateliţii şi-i pun la lucru.
Exemplul Ridzi: se ia un minister, două firme, un interlop care finanţează iniţial operaţiunea şi are grijă ca totul să se deruleze conform schemei şi eventualii curioşi din media să tacă. Efectul? 730.000 pleacă de la minister, irigă interesele celor aflaţi pe fir şi 500.000 de euro ajung, la momentul potrivit, în cercul stăpînilor.
“Li s-a garantat imunitate”
Timpul, surpriza, jurnaliştii şi reacţia publică le-au stricat planurile în cazul Ridzi. Executanţii, cu ministrul în frunte, s-au speriat şi au falsificat acte, conform acuzaţiilor DNA, care trebuie probate în instanţă.
“Au acceptat pentru că li s-a garantat imunitate”, explică cineva. Deocamdată, cele 1.600 de file ale DNA strivesc vechea obişnuinţă, care în sport se numeşte blatul general. Sportul acesta simplu şi încăpăţînat care s-a trezit amestecat în Marele Joc şi a dezvelit un colţ al lui.
Matricea e miza
Ce va urma? Probabil un vot net favorabil urmăririi penale. şi, cu certitudine, o politizare excesivă a cazurilor, tocmai pentru ca oamenilor să li se facă iarăşi silă, să se resemneze şi să uite fondul chestiunii. Nu 730.000 de euro, nu Ridzi, ci matricea dispariţiei banilor publici. Aici e miza.
Invitată sîmbătă la Stelian Tănase, la RTV, Monica Ridzi începuse, în faţa realizatorului şi a ziaristei Miruna Munteanu de la JN, ambii sideraţi, să repete teoria “luptei de generaţii între politicieni” sau pe cea a “Comisiei conduse de Ana Pauker”. E aceeaşi comisie în faţa căreia Monica Ridzi şi subordonaţii săi au prezentat documente false!
“Nimeni nu ne poate duce unde nu vrem să mergem”
Respectul pentru inteligenţa publicului le poate da răspuns tuturor celor din sistem. De la Parlament la SRI şi de la Cotroceni la Palatul Victoria. Aşa nu se mai poate! În cel mai puţin aşteptat moment şi de la cel mai puţin băgat în seamă domeniu, sportul, au apărut mişcări tectonice care au transformat vara într-una a încordării pentru cei cîţiva zeci de mii de profitori ai sistemului şi într-una a speranţei firave pentru români.
Dar răspunderea nu aparţine doar autorităţilor. E nevoie de munca jurnaliştilor, de veghea societăţii civile şi, mai ales, de transformarea subtilă a spectatorilor în cetăţeni.
“Nimeni nu ne poate duce acolo unde nu vrem să mergem”, scria o editorialistă a revistei Times după ce Barack Obama a cîştigat alegerile, avertizînd că “sîntem doar la sfîrşitul începutului”. Poate că în România asistăm la începutul sfîrşitului celor care ne-au furat pînă azi. Răul există. Uneori, îi vedem vîrful.
Banii publici care se fură azi în România nu sînt doar banii din impozite sau cei munciţi cîndva de pensionari. Sînt, mai ales, bani pe care îi împrumutăm de la copiii noştri, pentru că asta înseamnă, în limbaj simplu, deficitul bugetar sau fondurile de la FMI. Delapidarea condamnă viitorul acestor copii
