Articol de GSP - Publicat joi, 13 ianuarie 2011 00:00
Apărută în 1924, Gazeta Sporturilor este al treilea ziar de sport al Europei ca tradiţie. În paginile lui au semnat sau au vorbit mari oameni de cultură. Ziaristul Octavian Pescaru a descoperit un interviu acordat Gazetei în 1937 de către scriitorul Ionel Teodoreanu. Descrierea pe care el o face sportului românesc tulbură şi rezistă şi azi, după 73 de ani.
"Footballul - acest şah violent". Este definiţia dată sportului-rege de Ionel Teodoreanu în urmă cu 73 de ani
Afirmaţiile din 1937 ale scriitorului devenit celebru pentru "La Medeleni" se potrivesc şi astăzi
Cînd s-ompărţit talentu', în casa familiei Teodoreanu a ajuns cu prisosinţă pentru doi fraţi rămaşi puncte de reper în mintea oricărui român: Alexandru O. Teodoreanu - celebrul Păstorel, care vorbea despre bucate şi vinuri ca nimeni altul - şi Ionel Teodoreanu - scriitorul care ne-a purtat pe "Uliţa Copilăriei" pînă "La Medeleni". Şi chiar dacă l-aţi citit şi răscitit pe Ionel Teodoreanu, probabil că nu ştiaţi de pasiunea lui pentru sport.
În decembrie 1937, Gazeta Sporturilor publica, în ciclul "literaţii şi sportul", "un mare interview" cu Ionel Teodoreanu, despre care aflăm că bătea stadioanele ori de cîte ori avea ocazia, era un patinator pasionat şi un atent şi priceput observator al întrecerilor atletice. Savuraţi în rîndurile de mai jos "mărinimoasele sentimente pe cari marele romancier le manifesta faţă de sport", după cum scria cel care realizase interviul, Gh. Berghiner, corespondentul din Iaşi al Gazetei.
- Este ştiut, domnule Teodoreanu, că sunteţi un pasionat sportiv. Care sunt sentimentele dumneavoastră faţă de această manifestare şi ce apreciaţi la ea?
- Ca toţi copiii din ţara aceasta, am început să practic sporturile fără să ştiu că fac sport. Vara şi iarna am practicat toate jocurile pe care derbedeii şi golanii maidanelor le transmiteau din generaţie în generaţie, odată cu poreclele cele mai burleşti ale celor care se ilustraseră odinioară. Costică-Pupă-Lumânare ştiu că fusese mare săritor în înălţime. Dece Pupă-Lumânare? Poate că această poreclă e o metaforă subtilă, definind concomitent şi îndeletnicirile bisericeşti ale misteriosului Costică, precum şi saltul în înălţime, drept ca lumânarea aprinsă, realizat de acest Costică, ortodox prin îndeletnicire şi sportiv prin vocaţie.
Am învăţat de mic să fug iute (dar nu din faţa duşmanului), să lovesc cu pumnul, nu cu palma închisă, deajuns de prompt şi de neprevăzut ca lovitura să nu-mi fie telefonată, să joc oină, să sar gardurile, să mă dau pe ghiaţă în călcâie, să înnot etc.
Goal pentru România
- Care este sportul dv preferat?
- În genere, oamenii preferă ce le este mai accesibil şi ceiace pot face mai bine. După acest criteriu, sportul meu preferat ar fi patinajul. Ca spectator însă, sportul meu preferat este foot-ball-ul, acest şah violent la care puterea fizică şi creerul participă, contopite într'o egală măsură.
În jocul de football găsesc şi emoţiile violente pe care mi le-a dat lectura epopeelor şi agrementul subtil pe care mi-l dă lupta verbală dintre doi oratori iscusiţi. De pildă: la nu ştiu care match internaţional desfăşurat la Bucureşti la O.N.E.F., am asistat la un episod pe care emoţia mea îl aşează alături de baladele eroice.
Iarba era verde, ziua strălucitoare de soare, mulţimea vibra toată, făcută parcă din lemnul nobil al vioarelor Stradivarius. România era învinsă. Strigătele intermitente "Haide România" aveau ceva atât de solemn şi de patetic, încât le ascultam cu acea înfiorare a şirii spinării pe care ţi-o dau armatele ce se duc la războiu. La un moment dat, Bodola ia mingea de la înaintaşii adverşi, chiar din apropierea porţii româneşti, salvând cum se spune un goal gata făcut. Mulţimea respiră uşurată. Bodola nu pasează. Porneşte singur cu mingea. Trece de un adversar. Deja, involuntar şi inconştient, acţiunea lui se proecta pe poveşti. Făt-Frumos care trece învingător pe lângă balaurul cu 7 capete care îl opreşte la fântâna dela capătul împărăţiei. Mulţimea simte că se întâmplă ceva extraordinar. Oamenii îşi pierd individualitatea şi toţi laolaltă, toţi devin simpli fulgi în două aripi imense care se ridică a zbor. Bodola trece şi de al treilea adversar. (...) Nu mai este Bodola, ci eroul unei mulţimi din care, ca dintr'o vioară, învie o baladă strămoşească. Bodola se apropie de poartă. Împins de un vânt uriaş de sufletul şi de clamoarea mulţimii care vrea să învingă eroic prin fapta individuală a celui care o sintetizează. Bodola trage. Un shot frumos ca lovitura unei spade de argint. Dar atât de frumos portarul echipei adverse prinde. Mulţimea, în picioare, urlă, aplaudă, vociferează, arde. Spectacolul era atât de frumos încât mi-am adus aminte de vorbele lui Emil Faguet, mi se pare, care scriind despre premiera piesei Cyrano de Bergerac, spune aproape textual: "nu ştiam ce să aplaud. Pe actori sau publicul care îi aclama". (...)
Îţi afirm cu toată seriozitatea că rareori literatura mi-a dat emoţii atât de intense. Astfel de emoţii nu-l apropie pe om de copită, ci, dimpotrivă, îi restituie o clipă aripile pe care şi le-a pierdut.
- Cum priviţi viitorul sportului în România?
- Cu optimism, dar şi cu răbdare. Sportul la noi dovedeşte, ca şi civilizaţia noastră, că suntem insuficient copţi. Sportul nu presupune numai talent individual ci, ca şi romanul, ca şi simfonia, un mare dar de organizare: semn al maturităţii. Din acest punct de vedere suntem deficitari. Ceiace se numeşte în sport clasă, nu avem încă. Avem calităţi dar nu ştim încă să le întreţinem, desvoltăm şi disciplinăm, în sensul structurei lor intime. Nu ne-am găsit încă stilul, dibuim.
- Dar romanul românesc îşi are Balzacul lui?
- Nu. Nici sporturile româneşti nu şi-au gasit încă forma definitivă, care să le consacre autoritar în occident. Interesăm pe străinii care ştiu să vadă în noi calităţile, dar nu-i putem încă nici concura, nici învinge.
Anul 1937 în sport
- Manchester City cîştiga titlul în First Division din Anglia
- Lituania cucerea pentru a doua oară aurul european la bachet masculin
- Campioni mondiali la patinaj artistic erau Felix Kaspar (Aut) şi Megan Taylor (M.Br)
- Echipajul de la Oxford cîştiga a 89-a cursă de canotaj contra celor de la Cambridge
- Tenismanul american Don Budge, învingător la Wimbledon şi US Championships, era votat sportivul anului
- În România, Venus Bucureşti devenea campioană la fotbal
Apărută în 1924, Gazeta Sporturilor este al treilea ziar de sport al Europei ca tradiţie. În paginile lui au semnat sau au vorbit mari oameni de cultură. Ziaristul Octavian Pescaru a descoperit un interviu acordat Gazetei în 1937 de către scriitorul Ionel Teodoreanu. Descrierea pe care el o face sportului românesc tulbură şi rezistă şi azi, după 73 de ani.
"Footballul - acest şah violent". Este definiţia dată sportului-rege de Ionel Teodoreanu în urmă cu 73 de ani
Afirmaţiile din 1937 ale scriitorului devenit celebru pentru "La Medeleni" se potrivesc şi astăzi
Cînd s-ompărţit talentu', în casa familiei Teodoreanu a ajuns cu prisosinţă pentru doi fraţi rămaşi puncte de reper în mintea oricărui român: Alexandru O. Teodoreanu - celebrul Păstorel, care vorbea despre bucate şi vinuri ca nimeni altul - şi Ionel Teodoreanu - scriitorul care ne-a purtat pe "Uliţa Copilăriei" pînă "La Medeleni". Şi chiar dacă l-aţi citit şi răscitit pe Ionel Teodoreanu, probabil că nu ştiaţi de pasiunea lui pentru sport.
În decembrie 1937, Gazeta Sporturilor publica, în ciclul "literaţii şi sportul", "un mare interview" cu Ionel Teodoreanu, despre care aflăm că bătea stadioanele ori de cîte ori avea ocazia, era un patinator pasionat şi un atent şi priceput observator al întrecerilor atletice. Savuraţi în rîndurile de mai jos "mărinimoasele sentimente pe cari marele romancier le manifesta faţă de sport", după cum scria cel care realizase interviul, Gh. Berghiner, corespondentul din Iaşi al Gazetei.
- Este ştiut, domnule Teodoreanu, că sunteţi un pasionat sportiv. Care sunt sentimentele dumneavoastră faţă de această manifestare şi ce apreciaţi la ea?
- Ca toţi copiii din ţara aceasta, am început să practic sporturile fără să ştiu că fac sport. Vara şi iarna am practicat toate jocurile pe care derbedeii şi golanii maidanelor le transmiteau din generaţie în generaţie, odată cu poreclele cele mai burleşti ale celor care se ilustraseră odinioară. Costică-Pupă-Lumânare ştiu că fusese mare săritor în înălţime. Dece Pupă-Lumânare? Poate că această poreclă e o metaforă subtilă, definind concomitent şi îndeletnicirile bisericeşti ale misteriosului Costică, precum şi saltul în înălţime, drept ca lumânarea aprinsă, realizat de acest Costică, ortodox prin îndeletnicire şi sportiv prin vocaţie.
Am învăţat de mic să fug iute (dar nu din faţa duşmanului), să lovesc cu pumnul, nu cu palma închisă, deajuns de prompt şi de neprevăzut ca lovitura să nu-mi fie telefonată, să joc oină, să sar gardurile, să mă dau pe ghiaţă în călcâie, să înnot etc.
Goal pentru România
- Care este sportul dv preferat?
- În genere, oamenii preferă ce le este mai accesibil şi ceiace pot face mai bine. După acest criteriu, sportul meu preferat ar fi patinajul. Ca spectator însă, sportul meu preferat este foot-ball-ul, acest şah violent la care puterea fizică şi creerul participă, contopite într'o egală măsură.
În jocul de football găsesc şi emoţiile violente pe care mi le-a dat lectura epopeelor şi agrementul subtil pe care mi-l dă lupta verbală dintre doi oratori iscusiţi. De pildă: la nu ştiu care match internaţional desfăşurat la Bucureşti la O.N.E.F., am asistat la un episod pe care emoţia mea îl aşează alături de baladele eroice.
Iarba era verde, ziua strălucitoare de soare, mulţimea vibra toată, făcută parcă din lemnul nobil al vioarelor Stradivarius. România era învinsă. Strigătele intermitente "Haide România" aveau ceva atât de solemn şi de patetic, încât le ascultam cu acea înfiorare a şirii spinării pe care ţi-o dau armatele ce se duc la războiu. La un moment dat, Bodola ia mingea de la înaintaşii adverşi, chiar din apropierea porţii româneşti, salvând cum se spune un goal gata făcut. Mulţimea respiră uşurată. Bodola nu pasează. Porneşte singur cu mingea. Trece de un adversar. Deja, involuntar şi inconştient, acţiunea lui se proecta pe poveşti. Făt-Frumos care trece învingător pe lângă balaurul cu 7 capete care îl opreşte la fântâna dela capătul împărăţiei. Mulţimea simte că se întâmplă ceva extraordinar. Oamenii îşi pierd individualitatea şi toţi laolaltă, toţi devin simpli fulgi în două aripi imense care se ridică a zbor. Bodola trece şi de al treilea adversar. (...) Nu mai este Bodola, ci eroul unei mulţimi din care, ca dintr'o vioară, învie o baladă strămoşească. Bodola se apropie de poartă. Împins de un vânt uriaş de sufletul şi de clamoarea mulţimii care vrea să învingă eroic prin fapta individuală a celui care o sintetizează. Bodola trage. Un shot frumos ca lovitura unei spade de argint. Dar atât de frumos portarul echipei adverse prinde. Mulţimea, în picioare, urlă, aplaudă, vociferează, arde. Spectacolul era atât de frumos încât mi-am adus aminte de vorbele lui Emil Faguet, mi se pare, care scriind despre premiera piesei Cyrano de Bergerac, spune aproape textual: "nu ştiam ce să aplaud. Pe actori sau publicul care îi aclama". (...)
Îţi afirm cu toată seriozitatea că rareori literatura mi-a dat emoţii atât de intense. Astfel de emoţii nu-l apropie pe om de copită, ci, dimpotrivă, îi restituie o clipă aripile pe care şi le-a pierdut.
- Cum priviţi viitorul sportului în România?
- Cu optimism, dar şi cu răbdare. Sportul la noi dovedeşte, ca şi civilizaţia noastră, că suntem insuficient copţi. Sportul nu presupune numai talent individual ci, ca şi romanul, ca şi simfonia, un mare dar de organizare: semn al maturităţii. Din acest punct de vedere suntem deficitari. Ceiace se numeşte în sport clasă, nu avem încă. Avem calităţi dar nu ştim încă să le întreţinem, desvoltăm şi disciplinăm, în sensul structurei lor intime. Nu ne-am găsit încă stilul, dibuim.
- Dar romanul românesc îşi are Balzacul lui?
- Nu. Nici sporturile româneşti nu şi-au gasit încă forma definitivă, care să le consacre autoritar în occident. Interesăm pe străinii care ştiu să vadă în noi calităţile, dar nu-i putem încă nici concura, nici învinge.
Anul 1937 în sport
- Manchester City cîştiga titlul în First Division din Anglia
- Lituania cucerea pentru a doua oară aurul european la bachet masculin
- Campioni mondiali la patinaj artistic erau Felix Kaspar (Aut) şi Megan Taylor (M.Br)
- Echipajul de la Oxford cîştiga a 89-a cursă de canotaj contra celor de la Cambridge
- Tenismanul american Don Budge, învingător la Wimbledon şi US Championships, era votat sportivul anului
- În România, Venus Bucureşti devenea campioană la fotbal
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
