Articol de Alex Nicodim (foto), Oana Duşmănescu - Publicat joi, 17 noiembrie 2011 00:00 / Actualizat joi, 17 noiembrie 2011 12:25
Dacă nu ştiţi exact ce înseamnă Ironman, fiţi atenţi! 3.800 de metri înot, 180 de kilometri ciclism şi 42,195 kilometri alergare. Fără pauze între ele!
Cum a apărut Ironman
Orice concurs de Ironman începe la ora 7 dimineaţa. Întodeauna are aceeaşi ordine - înot (3,8 kilometri), ciclism (180 de kilometri), alergare (maraton). Majoritatea întrecerilor au limită de 17 ore. Ideea acestui eveniment epuizant a apărut în 1977, la un concurs de ştafetă de atletism din Hawaii. Atunci, participanţii s-au întrebat care e cel mai greu sport - înotul, ciclismul sau alergarea.
Cînd credeam că nu există nimic mai al dracului pe lume decît proba de maraton, omul a inventat ceva şi mai dur. Competiţiile de Ironman, adică triatlonul extrem, pot părea ceva imposibil pentru un om neobişnuit cu sportul. Mihai-Alin Baractaru, care trăieşte în Braşov, face însă două pe an, pe lîngă alte întreceri, pe distanţe mai scurte. "Nu e bine să faci mai mult de două concursuri pe an, îţi erodează organismul foarte mult", explică tînărul în vîrstă de 22 de ani. Dintre români, are cel mai bun timp la categoria lui de vîrstă. Adică 9 ore şi 30 de minute, realizat în 2010.
Este subţire, mic. În mulţime nu-l vezi. Nu l-ai crede în stare de vitejia asta. Mihai nu a fost îndrăgostit de sport de cînd era copil. A început să practice triatlonul tîrziu, în 2005, adică atunci cînd deja avea 16 ani. "M-am luat după un prieten, care se dusese la triatlon cu un an înaintea mea. Îl vedeam ba alergînd, ba cu bicicleta şi nu înţelegeam ce sport practică, de fapt. Cînd mi-a explicat, mi s-a părut foarte greu", povesteşte Mihai.
16 ani avea Mihai Baractaru cînd s-a apucat de triatlon
11 competiţii de Ironman, Half Ironman, triatlon şi atletism a dus la bun sfîrşit Mihai Baractaru în 2011
4-5 kilograme poate pierde un concurent la o întrecere Ironman
A nimerit la Marian Rus, antrenorul care i-a vorbit şi despre concursurile de Ironman. "Chiar el a participat la aproape 20 de astfel de întreceri. La început îmi imaginam că e imposibil să închei o astfel de cursă", spune Baractaru.
Baractaru este încă foarte tînăr pentru astfel de concursuri. "Pentru Ironman, trupul atinge cea mai bună formă pe la 30 de ani. Atunci eşti şi pregătit, şi experimentat", explică Mihai. El ştie că nu poţi fi la fel de bun la toate cele trei probe. Cel mai mult iubeşte bicicleta, cu care se antrenează la Braşov, la Rîşnov sau sus înspre Poiană. Pe locul doi vine alergarea, iar pentru asta pantele Tîmpei îi convin de minune. Punctul slab este înotul. Dar, după cum spune chiar el, înotul este piatra de încercare pentru mai mulţi triatlonişti. "În definitiv, oamenii sînt făcuţi să se descurce pe pămînt, nu în apă", rîde el. "Există o vorbă printre noi: înotul nu-ţi cîştigă niciodată un Ironman, dar poate să ţi-l piardă". La înot îi e cel mai greu să se pregătească. E scump şi Mihai nu dispune de bani. "Mă costă 12 lei pe zi să intru la piscină. Ştiu că nu pare mult, dar se adună", spune Mihai. Obişnuia să înoate la Sala Sporturilor, dar aceasta s-a închis pentru renovare. Aşa că acum se antrenează la un centru acvatic cu bazin de 25 de metri. Zilnic.
Îi lipsesc banii
Acum, cînd nu sînt concursuri, se pregăteşte cîte 3 ore pe zi. În timpului sezonului competiţional ajunge la 5-6 ore. Dacă se opreşte, regresează. Este şi student la Universitatea Transilvania, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, în ultimul an. Dar le duce pe toate cu seninătate. "Deocamdată, sportul pe care îl practic este meseria mea. Şi fac totul cu atîta drag încît simt că nu aş vrea să fac nimic altceva", mărturiseşte Baractaru.
Pentru anul 2012, tînărul are 3 obiective majore. "Două Half Ironman, unul în Israel, altul în Austria, şi un Ironman întreg, în Elveţia. Acesta din urmă este criteriu de calificare pentru Campionatele Mondiale din Hawaii, concursul unde aş vrea să ajung, măcar o dată în viaţă", spune el. Pentru acestea însă, are nevoie de bani. Minimum 4.600 de euro, care i-ar acoperi doar înscrierea, cazarea şi masa. "Ca să nu mai vorbim că numai alimentaţia mea, lunar, se ridică la 1.200 de lei. Este foarte importantă, m-au mai ajutat cei de la suplimente.ro, dar trebuie să mă descurc şi de acum încolo", spune triatlonistul.
Situaţie grea
Părinţii lui Mihai Baractaru sînt plecaţi în Italia, la muncă. La fel şi sora lui. "Nu cîştigă mult. Trebuie să-mi găsesc un sponsor, altfel mă las de sport. Îmi găsesc un serviciu", spune supărat Mihai. Un sportiv ca el nu poate lucra nici măcar part-time, ar fi prea obositor. "Mi-ar trebui şi o bicicletă nouă, aceasta de acum mă trage în jos. Dar una bună costă aproximativ 3.000 de euro".
Echipament mult şi scump
Pe lîngă bicicleta costisitoare pe care nu o are, Baractaru are nevoie şi de alte componente ale echipamentului de concurs. "La alergare îmi trebuie două perechi de adidaşi, colanţi, tricouri. Bicicleta mea cîntăreşte, încărcată cu bidoanele cu energizant şi cu batoanele, 12 kilograme. Ca să am şanse mai mari, mi-ar trebui una de contratimp care să ajungă la maximum 10 kilograme", explică tînărul.
Recuperare grea
3.800 de metri înot, 180 de kilometri ciclism şi un maraton întreg. Toate acestea se desfăşoară fără pauze între ele. "Există numai aşa-numitele probe de tranziţie, care implică doar schimbarea echipamentului specific. Trebuie să te limitezi la un minut, dar la concursurile mari, unde standurile de biciclete sînt enorme, pierzi mai mult timp între bazin şi ciclism, chiar şi 3 minute. Nu mi se pare greu. Aţi fi uimiţi cît de repede se adaptează organismul uman. Cea mai grea e trecerea de la bicicletă la alergare, se schimbă modul în care îţi foloseşti picioarele. Primii kilometri din maraton sînt cei pe care trebuie să-i depăşeşti", povesteşte Mihai Baractaru.
Iar recuperarea este şi ea criminală. "De-abia după o lună îţi revii total. Ai crampe musculare îngrozitoare care par că nu mai trec. Pe mine mă doare zile întregi în cerul gurii, pentru că în timpul cursei nu pot să beau decît apă foarte rece. Odihna şi alimentaţia sînt cele mai importante, în această ordine, nu doar în perioada de recuperare, ci şi înainte de concursuri", spune sportivul.
Paradoxul Baractaru
Înainte să se apuce de triatlon, în 2005, Mihai habar nu avea să înoate. "M-am apucat de la zero", spune sportivul despre proba pe care nici acum nu o iubeşte prea tare. "Nu aveam nici bicicletă de curse, aveam doar una cu care ieşeam la plimbare în oraş". Şi apoi a învăţat regulile, nişte reguli dure pentru un sport şi mai dur. "La Ironman nu ai voie să mergi la plasă, ca în concursurile obişnuite de ciclism. Acolo chiar este fiecare pentru el. Nu ai voie să primeşti apă de la oameni de pe margine, numai de la corturile special amenajate. Nimic, nici cel mai mic ajutor. Patrulează arbitrii încontinuu. La un concurs din Germania, anul acesta, am vrut să depăşesc doi ciclişti şi cînd am început depăşirea, unul dintre ei a început şi el. Mi-a sărit practic în faţă. Arbitrul a considerat că merg la plasă şi mi-a dat 4 minute penalizare", spune Mihai. Patru minute au contat îngrozitor. Cele mai lungi minute din viaţa lui, ispăşite la unul dintre punctele de penalizare de pe traseu. O dezamăgire şi o nedreptate. Şi timp pierdut.
Rezultate obţinute în 2011
Locul 2 Triatlon Challenge Mamaia
Locul 20 Ironman 70.3 Wiesbaden
Locul 2 Ironman Oradea
2010
Locul 2 Triatlon Challenge Mamaia
Locul 6 Extreme Man Nagyatad (record naţional 9h 30min)
Locul 2 Triatlon Saint Ana Lake Extera
Loc. 3 Ironman Schloss Triathlon Moritzburg
2009
Locul 4 Triatlon Challenge Mamaia
Locul 11 Extreme Man Nagyatad
Locul 3 Semimaratonul Sf. Gheorghe
Locul 2 Campionatul Naţional de Duathlon
Mai multe despre activitatea lui Mihai puteţi găsi şi pe site-ul lui, http://www.mihaibaractaru.com.
Pericolele triatlonului extins
Statistica spune că, din 50.000 de sportivi care practică efort pentru mai mult de 3 ore încontinuu, unul moare. Toţi cei care îşi supun organismul la astfel de sporturi care cer dăruire totală sînt supuşi riscului de a deceda în timpul probei sau în următoarele 24 de ore după încheierea acesteia. Din fericire, triatloniştii, maratoniştii sau practicanţii profesionişti de Ironman cunosc beneficiile antrenamentelor cardio şi a altor forme de pregătire care îmbunătăţesc starea generală de sănătate a organismului.
"Nu e bine să faci mai mult de două întreceri de an, îţi erodează organismul foarte mult"
"Există o vorbă printre noi: înotul nu-ţi cîştigă niciodată un Ironman, dar poate să ţi-l piardă"
"Fac totul cu atîta drag încît simt că nu aş vrea să fac nimic altceva"
"Habar nu aveam să înot, m-am apucat de la zero"
