Articol de GSP - Publicat vineri, 12 noiembrie 2010 00:00
Gheorghe Constantin a vorbit pentru gsp.ro despre echipa pe care o conduce din funcţia de preşedinte, despre arbitrajul românesc, dar şi despre cele două tentative de suicid din perioada detenţiei.
Fostul şef al CCA n-a lipsit de la nici un termen din dosarul Penescu-CCA. Pînă pe 29 ianuarie 2010, data eliberării sale, nici n-avea cum. De atunci, vine mereu la termenele de la Tribunalul Prahova, la fel ca şi ceilalţi inculpaţi. “N-avem voie să luăm legătura între noi, dar petrecem mult timp împreună pe holurile instanţei”, spune, resemnat, Costică “Vîlcea”. Ştirea ultimelor zile e că a revenit în fotbal, preluînd o echipă de liga a III-a. Aşa că îi propun o discuţie pe această temă: “De acord, dar hai la o cafea. E o cafenea aici, aproape”.
Se aşază la masă. “Eu vreau o cafea!”. “Lungă sau scurtă?”, întreabă chelnerul. “Lungă! Asta e din aia mai puţin concentrată, nu? Oricum eu nu prea beau cafea. Şi cînd plecam la drum noaptea, o făceam mai mult pentru subconştientul meu”.
Nu evită să discute despre starea de sănătate. “De aici în jos, stau foarte bine”, zice el arătînd spre zona gîtului. “Nu mai eşti acelaşi după ce treci prin ce am trecut eu. Pastilele pe care le-am luat cît am stat închis mi-au făcut mult rău. Doctorul mi-a recomandat să nu le iau mai mult de 45 de zile, dar eu le-am luat 7 luni crezînd că mă fac să mă simt mai bine. De la ele am şi vrut să-mi iau viaţa în două rînduri”. Ochii umeziţi îi trădează emoţiile: “Cînd eşti pus în faţa unei asemenea situaţii, analizezi tot ce ai făcut în viaţa ta. Acum, vreau doar să am o viaţă mai liniştită”.
- Domnule Constantin, v-a fost dor de fotbal?
- De mult timp îmi este dor, nu mă satur de acest sport. Am fost jucător, apoi mi-am propus să fiu arbitru şi am ajuns pînă pe lista FIFA. De cînd mă ştiu fotbalul are un loc aparte în inima şi viaţa mea. Am avut o vreme în care am zis că nu vreau să mai aud de fotbal. Se întîmpla într-o perioadă în care o luasem razna.
- De ce spuneţi asta?
- Am trecut peste ceva ce nu m-aş fi aşteptat niciodată să mi se întîmple. Cine a zis că omu' poate duce multe, a avut dreptate. Doar că unora le lasă sechele. Nu pot spune că acum sînt liniştit, încă sînt un pic într-o parte... dar nu vreau să mai continuu.
- Aţi luat-o de jos, cu FC Piatra Olt, o echipă de divizia a treia.
- Mulţi îmi zic că m-am reapucat de fotbal la un nivel prea scăzut, dar eu rămîn la părerea că am făcut bine. În viaţă, ai şi urcuşuri, şi coborîşuri. Am fost în vîrf, apoi şi în prăpastie. Nu mă mai sperie nimic.
- Ce sarcini aveţi la club?
- Sînt doar de o săptămînă în funcţia de preşedinte, chiar dacă m-am angajat acolo de o lună. Momentan, nu fac prea multe lucruri sau prea importante. Mai mult chestii legate de organizarea meciurilor. Nimic ce n-ar putea face şi fără mine.
"Îmi doresc o nouă promovare, ar fi a treia a mea ca şi conducător. Tot eu am promovat-o şi pe FCM Rîmnicu Vîlcea”
- Aţi revenit în fotbal. Dar în arbitraj v-aţi mai întoarce vreodată?
- Am momente cînd îmi zic că da, alteori că nu. Cert e că nu mă simt deloc confortabil să văd cum alte persoane comentează arbitrajul. Dar aşa cum nici mie nu-mi plăcea să fiu judecat, nici eu nu vreau acum să judec pe alţii.
- La ce vă referiţi?
- Mă uit la Dan Petrescu “Fibră” cum face analiza săptămînală şi mă surprinde. Mi se pare că nu se judecă la fel, cu aceeaşi unitate de măsură. Nu zic mai multe, pentru că fiul meu încă activează.
- Cum vi se pare acest sezon din punct de vedere al arbitrajului?
- Greşeli sînt, ca peste tot. Nu stau să compar cu alţi ani. Presa are dreptate cînd
zice că sînt greşeli, dar după ce revezi faza e uşor pentru oricine să-şi dea cu părerea.
- Aţi văzut erorile de la meciul Rapid – Pandurii 1-1?
- Al doilea gol anulat al gorjenilor a venit după o decizie jenantă!
- Balaj pare să-i fi luat faţa lui Tudor atît pe plan intern, cît şi pe plan internaţional. E el cel mai bun arbitru român?
- Întotdeauna am avut o părere bună despre Balaj şi el o ştie. În 2008, a fost desemnat cel mai bun arbitru al anului, deşi toată lumea spunea că Tudor merita. Dar, uneori, contează doar prestaţia dintr-o anumită perioadă de timp.
- Îmi puteţi da un nume de arbitru pentru are aţi băga mîna-n foc că este corect. Nu fac referire la corupţie, ci la influenţe, relaţii, prietenii.
- Faptul că un arbitru sau altul stă de vorbă cu un conducător sau a fost angajat pe la firma unuia sau altuia îl discreditează. Dar sînt mulţi care doresc performanţă în arbitraj şi sigur aş omite pe cineva dacă încep să dau nume.
“La 6:30 sînt în picioare”
Gheorghe Constantin îşi descrie programul unei zile de lucru: “La prima oră sînt la muncă. Mă scol dimineaţă, mereu cam la aceeaşi oră, 6:30. Nu pot dormi mai mult nici dacă mă duc la o petrecere cu o seară înainte şi stau pînă la 3:00 dimineaţa. Apoi străbat drumul de 12 kilometri dintre Slatina, locul unde stau cît timp mă ocup de echipă, şi Piatra Olt. Îmi fac treaba şi apoi mă întorc în camera mea”.
Gheorghe Constantin a vorbit pentru gsp.ro despre echipa pe care o conduce din funcţia de preşedinte, despre arbitrajul românesc, dar şi despre cele două tentative de suicid din perioada detenţiei.
Fostul şef al CCA n-a lipsit de la nici un termen din dosarul Penescu-CCA. Pînă pe 29 ianuarie 2010, data eliberării sale, nici n-avea cum. De atunci, vine mereu la termenele de la Tribunalul Prahova, la fel ca şi ceilalţi inculpaţi. “N-avem voie să luăm legătura între noi, dar petrecem mult timp împreună pe holurile instanţei”, spune, resemnat, Costică “Vîlcea”. Ştirea ultimelor zile e că a revenit în fotbal, preluînd o echipă de liga a III-a. Aşa că îi propun o discuţie pe această temă: “De acord, dar hai la o cafea. E o cafenea aici, aproape”.
Se aşază la masă. “Eu vreau o cafea!”. “Lungă sau scurtă?”, întreabă chelnerul. “Lungă! Asta e din aia mai puţin concentrată, nu? Oricum eu nu prea beau cafea. Şi cînd plecam la drum noaptea, o făceam mai mult pentru subconştientul meu”.
Nu evită să discute despre starea de sănătate. “De aici în jos, stau foarte bine”, zice el arătînd spre zona gîtului. “Nu mai eşti acelaşi după ce treci prin ce am trecut eu. Pastilele pe care le-am luat cît am stat închis mi-au făcut mult rău. Doctorul mi-a recomandat să nu le iau mai mult de 45 de zile, dar eu le-am luat 7 luni crezînd că mă fac să mă simt mai bine. De la ele am şi vrut să-mi iau viaţa în două rînduri”. Ochii umeziţi îi trădează emoţiile: “Cînd eşti pus în faţa unei asemenea situaţii, analizezi tot ce ai făcut în viaţa ta. Acum, vreau doar să am o viaţă mai liniştită”.
- Domnule Constantin, v-a fost dor de fotbal?
- De mult timp îmi este dor, nu mă satur de acest sport. Am fost jucător, apoi mi-am propus să fiu arbitru şi am ajuns pînă pe lista FIFA. De cînd mă ştiu fotbalul are un loc aparte în inima şi viaţa mea. Am avut o vreme în care am zis că nu vreau să mai aud de fotbal. Se întîmpla într-o perioadă în care o luasem razna.
- De ce spuneţi asta?
- Am trecut peste ceva ce nu m-aş fi aşteptat niciodată să mi se întîmple. Cine a zis că omu' poate duce multe, a avut dreptate. Doar că unora le lasă sechele. Nu pot spune că acum sînt liniştit, încă sînt un pic într-o parte... dar nu vreau să mai continuu.
- Aţi luat-o de jos, cu FC Piatra Olt, o echipă de divizia a treia.
- Mulţi îmi zic că m-am reapucat de fotbal la un nivel prea scăzut, dar eu rămîn la părerea că am făcut bine. În viaţă, ai şi urcuşuri, şi coborîşuri. Am fost în vîrf, apoi şi în prăpastie. Nu mă mai sperie nimic.
- Ce sarcini aveţi la club?
- Sînt doar de o săptămînă în funcţia de preşedinte, chiar dacă m-am angajat acolo de o lună. Momentan, nu fac prea multe lucruri sau prea importante. Mai mult chestii legate de organizarea meciurilor. Nimic ce n-ar putea face şi fără mine.
"Îmi doresc o nouă promovare, ar fi a treia a mea ca şi conducător. Tot eu am promovat-o şi pe FCM Rîmnicu Vîlcea”
- Aţi revenit în fotbal. Dar în arbitraj v-aţi mai întoarce vreodată?
- Am momente cînd îmi zic că da, alteori că nu. Cert e că nu mă simt deloc confortabil să văd cum alte persoane comentează arbitrajul. Dar aşa cum nici mie nu-mi plăcea să fiu judecat, nici eu nu vreau acum să judec pe alţii.
- La ce vă referiţi?
- Mă uit la Dan Petrescu “Fibră” cum face analiza săptămînală şi mă surprinde. Mi se pare că nu se judecă la fel, cu aceeaşi unitate de măsură. Nu zic mai multe, pentru că fiul meu încă activează.
- Cum vi se pare acest sezon din punct de vedere al arbitrajului?
- Greşeli sînt, ca peste tot. Nu stau să compar cu alţi ani. Presa are dreptate cînd
zice că sînt greşeli, dar după ce revezi faza e uşor pentru oricine să-şi dea cu părerea.
- Aţi văzut erorile de la meciul Rapid – Pandurii 1-1?
- Al doilea gol anulat al gorjenilor a venit după o decizie jenantă!
- Balaj pare să-i fi luat faţa lui Tudor atît pe plan intern, cît şi pe plan internaţional. E el cel mai bun arbitru român?
- Întotdeauna am avut o părere bună despre Balaj şi el o ştie. În 2008, a fost desemnat cel mai bun arbitru al anului, deşi toată lumea spunea că Tudor merita. Dar, uneori, contează doar prestaţia dintr-o anumită perioadă de timp.
- Îmi puteţi da un nume de arbitru pentru are aţi băga mîna-n foc că este corect. Nu fac referire la corupţie, ci la influenţe, relaţii, prietenii.
- Faptul că un arbitru sau altul stă de vorbă cu un conducător sau a fost angajat pe la firma unuia sau altuia îl discreditează. Dar sînt mulţi care doresc performanţă în arbitraj şi sigur aş omite pe cineva dacă încep să dau nume.
“La 6:30 sînt în picioare”
Gheorghe Constantin îşi descrie programul unei zile de lucru: “La prima oră sînt la muncă. Mă scol dimineaţă, mereu cam la aceeaşi oră, 6:30. Nu pot dormi mai mult nici dacă mă duc la o petrecere cu o seară înainte şi stau pînă la 3:00 dimineaţa. Apoi străbat drumul de 12 kilometri dintre Slatina, locul unde stau cît timp mă ocup de echipă, şi Piatra Olt. Îmi fac treaba şi apoi mă întorc în camera mea”.
