Articol de Daniel Nanu - Publicat sambata, 06 noiembrie 2010 00:00
Adrian Păunescu a contribuit tactic la cariera unuia dintre cei mai mari fotbalişti români
Costică Ştefănescu a jucat de 66 de ori pentru echipa naţională. A fost căpitanul Craiovei Maxima şi al României. Într-un clasament al celor mai multe banderole "tricolore", Ştefănescu în 44 de rînduri, vine pe locul 3, după Hagi, 55 de meciuri, şi Dinu, 45. În top 5, îl urmează Gică Popescu, 34 de "banderole, şi Boloni, 23.
Costică Ştefănescu a ajuns la Craiova în 1973. Venea de la Steaua, unde jucase vreme de 4 ani, din 1969. Pe atunci, în Ghencea, Ştefănescu juca şi mijlocaş, dar şi atacant. Destinul i s-a schimbat la Craiova. Pentru asta, "vinovatul fără vină" e Adrian Păunescu. Antrenor în Bănie era, tot la sugestia poetului, Constantin Teaşcă.
Se întîmpla în 1975. Vara lui 1975. Ştefănescu, 24 de ani la acel moment, trecea printr-o perioadă mai lungă de accidentări musculare. Mai mult, Teaşcă a intrat într-un conflict cu alt regretat, Petre Deselnicu, scandal în urma căruia Deselnicu avea s-o şi părăsească pe Universitatea. La un "amical" disputat la Făgăraş între Nitramonia şi Universitatea, Adrian Păunescu, aflat la meci chiar pe banca de rezerve a oltenilor, a avut o viziune: "Retrage-l pe Ştefănescu libero, Titi".
Peste ani, Costică Ştefănescu avea să dezvolte povestea în savurosul volum "Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima", scris de jurnalistul oltean Ion Jianu: "În etapa a şasea a campionatului, cînd Universitatea avea programat meci de campionat cu FCM Reşiţa, nu mai exista altă soluţie de libero. Deselnicu plecase la Galaţi, Berneanu şi Constantinescu erau accidentaţi şi aşa am fost introdus eu ca libero. Şi pe acest post am rămas pînă cînd m-am retras din fotbal".
Costică Ştefănescu s-a retras de pe teren în 1988. A jucat la Craiova timp de 13 ani. A fost căpitanul echipei naţionale la Euro '84. A ratat, tot din postura de căpitan al "tricolorilor", două calificări la Campionatele Mondiale, în 1982 şi 1986, marile regrete ale unei cariere fabuloase. În ambele campanii a jucat contra Angliei la Londra. "Am fost de două ori căpitan pe Wembley şi n-am pierdut niciodată. Mă voi mîndri mereu", declara Costică Ştefănescu în 1985. Ţinea în palmă cîteva fire de iarbă din legendarul gazon al celebrului stadion.
"Aş fi vrut să joc aşa cum aţi scris dumneavoastră poezii"
Gică Popescu (foto), fostul căpitan al Craiovei, al Barcelonei şi al echipei naţionale, l-a avut ca model pe Ştefănescu. "Mergeam cu tata de la Calafat la Craiova pentru meciurile Universităţii. După returul cu Benfica, atunci cînd s-a ratat calificarea în finala Cupei UEFA, am plîns şi i-am zis tatălui meu că voi ajunge mai bun decît <nea Costică>. Am aflat mai tîrziu povestea asta cu ideea domnului Păunescu... E o zi tristă. Cred că toată ţara ar trebui să-l plîngă, dar nu ştiu dacă va fi aşa... Cînd l-am întîlnit, acum mulţi ani, la o recepţie, i-am spus cu toată sinceritatea: <Aş fi vrut să joc fotbal aşa cum aţi compus dumneavoastră atîtea poezii>", a dezvăluit Gică Popescu.
"Am susţinut marea echipă a Craiovei chiar împotriva lui Ceauşescu. Mi-au stat alături mereu Adrian Păunescu şi revista sa, <Flacăra>. După 1985, cînd el a fost suspendat, mi s-a interzis şi mie acest lucru. Am pierdut un mare oltean şi un mare român"
Ştefan Andrei, fost ministru de externe al României
"Cînd eram copil, mergeam la Cenaclu la Hunedoara. Păunescu era un iubitor al fotbalului şi al Craiovei"
Ioan Andone, antrenor Dinamo
"România e mai săracă fără Adrian Păunescu. A ştiut cum să mă sensibilizeze în '99, cînd m-am întors la <naţională>"
Gheorghe Hagi, antrenor Galatasaray
Adrian Păunescu a contribuit tactic la cariera unuia dintre cei mai mari fotbalişti români
Costică Ştefănescu a jucat de 66 de ori pentru echipa naţională. A fost căpitanul Craiovei Maxima şi al României. Într-un clasament al celor mai multe banderole "tricolore", Ştefănescu în 44 de rînduri, vine pe locul 3, după Hagi, 55 de meciuri, şi Dinu, 45. În top 5, îl urmează Gică Popescu, 34 de "banderole, şi Boloni, 23.
Costică Ştefănescu a ajuns la Craiova în 1973. Venea de la Steaua, unde jucase vreme de 4 ani, din 1969. Pe atunci, în Ghencea, Ştefănescu juca şi mijlocaş, dar şi atacant. Destinul i s-a schimbat la Craiova. Pentru asta, "vinovatul fără vină" e Adrian Păunescu. Antrenor în Bănie era, tot la sugestia poetului, Constantin Teaşcă.
Se întîmpla în 1975. Vara lui 1975. Ştefănescu, 24 de ani la acel moment, trecea printr-o perioadă mai lungă de accidentări musculare. Mai mult, Teaşcă a intrat într-un conflict cu alt regretat, Petre Deselnicu, scandal în urma căruia Deselnicu avea s-o şi părăsească pe Universitatea. La un "amical" disputat la Făgăraş între Nitramonia şi Universitatea, Adrian Păunescu, aflat la meci chiar pe banca de rezerve a oltenilor, a avut o viziune: "Retrage-l pe Ştefănescu libero, Titi".
Peste ani, Costică Ştefănescu avea să dezvolte povestea în savurosul volum "Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima", scris de jurnalistul oltean Ion Jianu: "În etapa a şasea a campionatului, cînd Universitatea avea programat meci de campionat cu FCM Reşiţa, nu mai exista altă soluţie de libero. Deselnicu plecase la Galaţi, Berneanu şi Constantinescu erau accidentaţi şi aşa am fost introdus eu ca libero. Şi pe acest post am rămas pînă cînd m-am retras din fotbal".
Costică Ştefănescu s-a retras de pe teren în 1988. A jucat la Craiova timp de 13 ani. A fost căpitanul echipei naţionale la Euro '84. A ratat, tot din postura de căpitan al "tricolorilor", două calificări la Campionatele Mondiale, în 1982 şi 1986, marile regrete ale unei cariere fabuloase. În ambele campanii a jucat contra Angliei la Londra. "Am fost de două ori căpitan pe Wembley şi n-am pierdut niciodată. Mă voi mîndri mereu", declara Costică Ştefănescu în 1985. Ţinea în palmă cîteva fire de iarbă din legendarul gazon al celebrului stadion.
"Aş fi vrut să joc aşa cum aţi scris dumneavoastră poezii"
Gică Popescu (foto), fostul căpitan al Craiovei, al Barcelonei şi al echipei naţionale, l-a avut ca model pe Ştefănescu. "Mergeam cu tata de la Calafat la Craiova pentru meciurile Universităţii. După returul cu Benfica, atunci cînd s-a ratat calificarea în finala Cupei UEFA, am plîns şi i-am zis tatălui meu că voi ajunge mai bun decît <nea Costică>. Am aflat mai tîrziu povestea asta cu ideea domnului Păunescu... E o zi tristă. Cred că toată ţara ar trebui să-l plîngă, dar nu ştiu dacă va fi aşa... Cînd l-am întîlnit, acum mulţi ani, la o recepţie, i-am spus cu toată sinceritatea: <Aş fi vrut să joc fotbal aşa cum aţi compus dumneavoastră atîtea poezii>", a dezvăluit Gică Popescu.
"Am susţinut marea echipă a Craiovei chiar împotriva lui Ceauşescu. Mi-au stat alături mereu Adrian Păunescu şi revista sa, <Flacăra>. După 1985, cînd el a fost suspendat, mi s-a interzis şi mie acest lucru. Am pierdut un mare oltean şi un mare român"
Ştefan Andrei, fost ministru de externe al României
"Cînd eram copil, mergeam la Cenaclu la Hunedoara. Păunescu era un iubitor al fotbalului şi al Craiovei"
Ioan Andone, antrenor Dinamo
"România e mai săracă fără Adrian Păunescu. A ştiut cum să mă sensibilizeze în '99, cînd m-am întors la <naţională>"
Gheorghe Hagi, antrenor Galatasaray
