Solo în două oceane » Curaj extrem sau nebunie extremă?

Matt Rutherford navighează singur-singurel în jurul ambelor Americi, pe o barcă anacronică.

20.000 de mile marine parcurse. Tot ce se află pe ambarcaţiunea lui Matt Rutherford este stricat, ud, putrezit. A rămas cu o singură pereche de pantaloni, restul au căzut pradă mucegaiului. Tot mucegaiul i-a mîncat aproape toate cărţile de la bord. Aventura lui Matt a început în iunie 2011, cînd a plecat din Annapolis cu gîndul de a înconjura cele două Americi de unul singur şi fără oprire.

I s-au stricat, pe rînd, trei din cele patru panouri solare pe care le folosea pentru a-şi încărca aparatura electronică. I s-a făcut ferfeniţă pînza cu care acoperea cabina, din cauza unui val uriaş din Marea Behring. Radarul care îl anunţa de apropierea unor vase mari a fost distrus. Pînă şi Kindle-ul i s-a stricat. Puşca este pe jumătate ruginită, dar nu contează prea mult, deoarece avea ca unic scop îndepărtarea urşilor polari şi Trecătoarea de Nord-Vest, loc unde a şi rămas înzăpezit.

Dincolo de singurătate

"În acest moment, barca e doar o hardughie de metal", spune Rutherford pentru Washington Post.

Încă îi mai funcţionează telefonul şi de el se foloseşte să-şi contacteze prietenii din Annapolis. Cu ajutorul lui a ajuns să vorbească cu un reporter, în timp ce se îndrepta spre nord, la 2.000 de mile est de Argentina. Mai are 5.000 de mile şi ajunge acasă, sosirea fiind programată în aprilie.

"Sînt cumplit de singur. Atît de singur încît orice vietate cu care mă întîlnesc îmi aduce alinare. O pasăre, un peşte, un crevete. Sînt dincolo de singurătate", spune aventurierul.

Este greu de conceput încercarea asumată de Rutherford - 25.000 de mile marine prin Pacific şi Atlantic, o barcă veche de 36 de ani, numită Saint Brendan, mai degrabă potrivită pentru o ieşire pe mare în weekend. Institutul Polar Scott din Cambridge, Anglia, l-a declarat primul om din istoria cunoscută care străbate singur şi fără oprire Trecătoarea de Nord-Vest într-o ambarcaţiune atît de mică.

În 2009-2010, Herm McCormick, un marinar veteran, a făcut exact acelaşi traseu, doar că în sens invers. El descrie stările prin care a trecut: "Îmi luam capul în mîini şi mă întrebam ce fac eu aici". Diferenţa este că McCormick şi-a făcut voiajul într-un iaht de 21 de metri din oţel, încărcat cu vin, fripturi şi o enormă rezervă de motorină, care l-a împins practic fluierînd peste trecătoare şi peste zilele fără vînt de la ecuator. McCormick nu a fost singur, ci parte a unui echipaj de 4 persoane, toate experimentate pe mare, care făceau ture la cîrmă.

Masca de paintball waterproof
Pe de altă parte, Rutherford doarme într-un sac de dormit amărît, pe o pernă putrezită. Pompează manual apa în surplus, ca şi desalinizatorul. Îi ia 30 de minute de pompat pentru un pahar cu apă. Merge pe punte cu o mască de paintball pentru că nu intră apa în ea.

"Sînt absolut şocat de ceea ce încearcă să facă Matt. Eu nu aş merge nici 100 de mile cu barca lui. Este o încercare uriaşă. S-o faci singur este de-a dreptul nebunie", spune McCormick, care este şi jurnalist. "Cînd am auzit ce vrea să facă, m-am gîndit că vrea să se sinucidă. Mi-e teamă pentru el".

Matt are 30 de ani şi este explorator. A hotărît să facă acest tur al Americilor ca act de caritate. În felul acesta el vrea să strîngă bani pentru o organizaţie de navigaţie din Annapolis, care oferă servicii de sailing pentru persoanele cu dizabilităţi fizice sau comportamentale. În total va aduna 250.000 de dolari pentru această organizaţie. Dar merge greu, de-abia a strîns 25.000.

Traseul lui Matt Rutherford

Legătura cu Oceanul
Al doilea scop al odiseei sale este autocunoaşterea. Şi pacea interioară, pe care Rutherford susţine că nu a găsit-o pe uscat. Spune că s-a născut şi a crescut într-o sectă, a devenit furios şi confuz, a trăit o vreme pe străzi şi în centrele de detenţie pentru infractorii juvenili. A ales aventura pentru a scăpa de această viaţă. A făcut o călătorie solo cu bicicleta în Asia de Sud-Est şi cîteva curse transatlantice cu barca. Acum, misiunea e mult mai grea. "Încerc să realizez ceva mai mare decît mine", spune Matt.

Răsplata a fost minunată - natura în forma ei glorioasă. Foci, balene, morse, narvali, albatroşi, pinguini. În regiunea Arctică, înainte să i se spargă aparatul foto, a pozat un iceberg de mărimea unui bloc. S-a mirat văzînd Calea Lactee în emisfera sudică. "Cu oceanul am o legătură foarte puternică. Simt că îl pot înţelege, iar el mă înţelege pe mine", crede aventurierul.

În marea sa călătorie s-a întîlnit de două ori cu alţi oameni. Prima dată, la două săptămîni de la plecare, cînd i s-a stricat desalinizatorul, o persoană din Newfoundland i-a făcut cadou altul, alături de o mare sticlă cu rom. A doua oară, în Alaska, o barcă l-a aprovizionat cu un transformator, pizza, ziare, whiskey, şuncă, legume şi motorină. Rutherford i-a înmînat bunului samaritean USB-ul pe care se aflau pozele cu gheţari. Nu a ancorat niciodată, nimeni nu a venit la bord ambarcaţiunii sale.

Taifunuri reci şi duşuri calde
Cele mai grele părţi de drum au fost apele îngheţate din Trecătoarea de Nord-Vest, taifunurile care băteau dinspre Japonia, vremea imprevizibilă şi curenţii din jurul Capului Horn. Rutherford aşteaptă cu emoţie momentul revenirii acasă, după 10 luni de stat pe apă.

Prietenii îi pregătesc deja o petrecere. Îşi doreşte un duş fierbinte, o bere rece şi compania unei femei, dar recunoaşte că viaţa pe mare e mai simplă decît cea de pe uscat. "Am sentimente amestecate cînd mă gîndesc la revenirea pe pămînt. Ştiu că trebuie să mă întorc. Că o să folosesc din nou hîrtia igienică, că o să beau ceva. Dar ştiu că pe uscat nu am nimic. Sînt falit. Trăiesc pe o barcă. Mă lupt zilnic să supravieţuiesc", a spus Matt.

"Încerc să realizez ceva mai mare decît mine" (Matt Rutherford, navigator)

"Sînt cumplit de singur. Atît de singur încît orice vietate cu care mă întîlnesc îmi aduce alinare" (Matt Rutherford, navigator)