"Speranţele mele!"

Fostul internaţional Sandu Neagu duce o cruntă bătălie cu ciroza, avîndu-i alături pe soţia sa, Cristina, şi pe cei doi copii, Roberto, de 3 ani, şi Ingrid, de 5 ani

Cîndva, prin anii '60-'70, cînd era idolul tribunelor, stadionul Giuleşti era palatul lui Sandu Neagu. Acum, bătrîna arenă îi este doar casă. La propriu, fiindcă Neagu locuieşte de trei ani, împreună cu familia, soţia Cristina şi cei doi copii, chiar sub tribuna Giuleştiului, într-o fostă sală de masaj. E tot ce i-a rămas după o viaţă în care a risipit tot, talent şi şi agoniseală deopotrivă. Un trubadur al gazonului pe care toamna tîrzie a vieţii l-a prins cu cămara goală.

Sanctuarul tabu
Întîlnirea cu Sandu Neagu e şocantă. Are doar 59 de ani, este tatăl a doi prichindei superbi, Roberto (3 ani) şi Ingrid (5 ani), dar arată ca un bunic. Ciroza, boala de care suferă, îl macină. E palid, merge aplecat. Afară e zăpadă grea, dar Neagu umblă tot într-o pereche veche de ghete de fotbal, fără crampoane. Vocea îi este moale, cuvintele ies greu. Ca să ajungi la locuinţa sa trebuie să dai un adevărat test. În cale îţi apar doi dulăi aprigi, Pufa şi Pintea. Nici măcar Neagu, cel care îi hrăneşte, nu-i poate stăpîni. Se luptă cu ei ca să nu-i rupă pe vizitatori. "Nu urcăm sus! Nu vreau să interpreteze lumea că am ajuns rău. E o singură cameră, dar din care aş putea să fac cu uşurinţă trei pentru un apartament normal", se scuză Neagu. "Casa" rămîne sanctuarul familiei, locul de refugiu, un teritoriu tabu.

"Copiii sînt viaţa mea, mîndria mea! Pentru ei mă lupt cu boala, să-i văd mari! Şi de data asta nu vreau să mai pierd!"
Sandu Neagu

"Pe Sandu eu l-am crescut. Îmi pare rău că a ajuns aici. Sper ca Dumnezeu să-l ţină cît mai mult lîngă noi pentru că e un om extraordinar"
Nicolae Lupescu

1.500 de lei este salariul brut pe care Neagu îl încasează de la Rapid

Planuri de viitor
Faţa i se luminează, ochii îi strălucesc doar cînd aduce vorba de copii. Vrea să-i dea la grădiniţă: "Educaţia e foarte importantă. Nu vreau să crească fără şcoală!". Soarbe uşor dintr-un ceai. "Am băut un pahar de vin de Sărbători, atît. În rest, apă plată, sucuri fără acid şi compot. Mai fumez. Nu le pot lăsa pe toate!", spune amuzat Neagu. Face haz de necaz. "Am băut mult la viaţa mea!", recunoaşte el, ca să pareze orice întrebare pe această temă.

Îl ajută Copos
"Tati, tati, a sunat tac-tu Copos! Îţi trimite maşina să mergi la spital!", apare vesel Roberto, în timp ce-şi îmbrăţişează tatăl. Şi Ingrid şi îi sare pe genunchi. Neagu îşi îmbrăţişează picii, care rîd cristalin. Soţia, Cristina, îl încurajează: "Ce bine că ai luat aer! Ţi-a revenit culoarea în obraji!". Are 40 de ani şi îi este alături de opt. E cam de aceeaşi vîrstă cu fiica lui Neagu din prima căsătorie. Fostul fotbalist mai are şi un băiat de 36 de ani. "Ei sînt cu afacerile. Vorbim la telefon. Au fost la spital. De altfel, doar ei şi Copos m-au vizitat! Copos nu e zgîrcit cum se spune. Uite, mă ţine aici fără chirie. Nu vedeţi că pînă şi Roberto îi zice «tac-tu Copos»? Restul? Restul m-au uitat", spune el cu voce stinsă.

Salariat la club
Sandu Neagu este încă angajat al clubului din Giuleşti la Centrul de Copii şi Juniori: "Cînd îmi drămuiesc banii, e bine. Mai am eu sponsorii mei. Se aude că o să ne premieze preşedintele. Ar fi bine. E păcat că îşi aduc aminte de noi cînd e cam tîrziu! Dar rezist! Pentru aştia mici. Asta e fericirea mea, cînd îi văd pe ei cum rîd!". Roberto vrea să se facă fotbalist. "Cînd va mai creşte îl duc la echipă. Îi place, asta e cel mai important", mărturiseşte Neagu, care este singurul susţinător al familiei, soţia sa fiind casnică.

Transplant de ficat?
În 2007, Neagu a suferit o complicată operaţie de hernie. A avut şi o peritonită. S-a întors acasă din spital înainte de Crăciun: "La fix, ca să pot face pe Moş Crăciun", zîmbeşte el amar. La începutul anului medicii i-au făcut făcut alte investigaţii. "Nici nu-mi prea mai găsesc venele de atîtea înţepături", povesteşte rapidistul. Are nevoie de un transplant de ficat. "Pe cei mici nu-i las să vină la spital, să nu mă vadă aşa, plin de ace. Cînd sînt lîngă ei, îmi dau forţă. Merită orice sacrificiu!", spune Neagu decis. Se ridică. Îşi ia copiii de mîini, iar soţia îi urmează prin zăpada mare. Se duc "acasă". Sandu Neagu e sovăielnic, dar nu se dă bătut. Are o promisiune de respectat. Pentru Roberto şi Ingrid.

Alexandru Neagu
19 iulie 1948
Debut în prima ligă: 31 martie 1966 Petrolul - Rapid 1-0
Meciuri în prima divizie / goluri: 254/93
Meciuri la echipa naţională / goluri: 17/4
Meciuri în cupele europene / goluri: 19/5
Retragere: 1979
A evoluat doar pentru Rapid întreaga carieră
A cucerit un titlu de campion al României în 1966-1967 şi două cupe ale României (1972, 1975)

"Neagu e şi acum peste Mazilu"
Unul dintre adversarii lui Sandu Neagu, stelistul Lajos Sătmăreanu rememorează duelurile pe care le avea cu atacantul rapidist. "Ce zile grele aveam cu Sandu! În afara terenului însă am fost foarte buni prieteni. Era tehnic, avea viteză, iar detenta sa era una extraordinară. Un golgeter adevărat. Cei de la Rapid spun că vor pe Mazilu 4,5 milioane de euro? Păi, Neagu e şi acum peste Mazilu", a spus Sătmăreanu. "Îi doresc sănătate! Merită să ducă o viaţă frumoasă", a fost mesajul fostului fundaş pentru Neagu.