Articol de GSP - Publicat joi, 26 februarie 2015 00:00 / Actualizat joi, 26 februarie 2015 16:29
Chinua Achebe, marele scriitor nigerian, scria cîndva: “Oamenii creează poveşti care creează oameni. Sau, mai degrabă, poveştile creează oameni care creează poveşti”.
“Domnul Ovidiu”, aşa îi spun lui Ovidiu Ioaniţoaia din prima zi cînd l-am cunoscut, prin octombrie 1995, e un univers de poveşti, de amintiri ce creează şi recreează oameni ce creează poveşti. Şi are un talent unic de a le spune. Te vrăjeşte cu harul lui de povestitor. Eşti fermecat.
Cînd începe să vorbească, nu mai poţi să faci altceva. Laşi tot, o să termini articolul mai tîrziu, telefonul aşteaptă şi el, dintr-o dată, nu mai e nici o grabă.
Deschizi bine urechile, să prinzi fiecare cuvînt, şi ochii, să-l vezi cum se implică în poveste, şi treci în altă dimensiune.
Te întorci în timp şi parcă eşti acolo, în miezul acţiunii. Rîzi în hohote sau suferi neconsolat. Face din oricine un personaj, un erou. Fănuş Neagu, Lucescu, Dobrin. Sau un simplu acordor de piane.
Şi niciodată nu rămîi indiferent. Are atîtea amintiri frumoase. Dacă le-ar strînge într-o carte, n-ai mai lăsa-o din mînă, n-ai mai face nimic. Ai devora-o! Aşa că îl mai rog o dată: “Scrieţi o carte, domnule Ovidiu! Aceste poveşti nu se vor pierde nicicînd”.
