Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat sambata, 22 august 2009 00:00
Octavia Geamănu a intrat în presă din postura de redactor la ziarul "Impact în Gorj". După doi ani a decis să intre în televiziune şi a luat castingul la Antena 1. A făcut modeling, teatru, dar tot televiziunea a rămas marea dragoste. Nu poate uita nopţile nedormite de pe teren, inunaţiile sau incendiile din miez de noapte.
Îşi aminteşte cu plăcere de cursele infernale pentru a obţine cîteva declaraţii de la Rolling Stones, Kylie Minogue sau James Hatfield de la Metallica. Pentru a vedea cum a ajuns Octavia de la Tîrgu Jiu la Bucureşti, din presa scrisă în televiziune, iar mai apoi la pupitrul ştirilor GSP TV, citiţi interviul acordat pentru gsp.ro
Octavia Geamănu a intrat în presă din postura de redactor la ziarul "Impact în Gorj". După doi ani a decis să intre în televiziune şi a luat castingul la Antena 1. A făcut modeling, teatru, dar tot televiziunea a rămas marea dragoste. Nu poate uita nopţile nedormite de pe teren, inunaţiile sau incendiile din miez de noapte.
Îşi aminteşte cu plăcere de cursele infernale pentru a obţine cîteva declaraţii de la Rolling Stones, Kylie Minogue sau James Hatfield de la Metallica. Pentru a vedea cum a ajuns Octavia de la Tîrgu Jiu la Bucureşti, din presa scrisă în televiziune, iar mai apoi la pupitrul ştirilor GSP TV, citiţi interviul acordat pentru gsp.ro
- Octavia, ştiu că primul job a fost acela de model. Cum ai ajuns totuşi în presă?
- A fost mîna destinului! Eram în anul doi la facultate, predasem un an ca suplinitor de limba engleză la un liceu din Tîrgu Jiu şi mi-am dat seama că meseria de profesor aş putea să o mai amîn puţin, cu vreo 20 de ani. Un amic avea un săptămînal, "Impact în Gorj", devenit cel mai bun cotidian din judeţ, şi n-o spun doar eu. Mi-a propus să lucrez la ziar şi nu am rezistat tentaţiei. A fost o perioadă minunată petrecută alături de oameni de calitate. Am renunţat după doi ani, cînd am luat castingul pentru prezentator de ştiri la Antena 1 Tîrgu Jiu.
- Modelling, teatru, muzică şi-acum televiziune. Care a fost cel mai frumos moment de pînă acum?
- Ca orice copil, visam mult. Am visat să fiu manechin ca păpuşile Barbie cu care mă jucam, să fiu actriţă ca cei pe care îi vedeam la televizor, să cînt ca cei pe care îi auzeam la radio, să prezint ştirile ca frumoasele doamne pe care le urmăream cu mare atenţie şi mă întrebam cum de nu se încurcă niciodată cînd vorbesc atît de repede. Sînt norocoasă că mi-am împlinit visurile copilăriei. Nu e prea greu cînd ai părinţi care te susţin în tot ceea ce-ţi doreşti. Nu aş schimba absolut nimic din trecut.
Am trăit şi trăiesc cu o intensitate imensă, în schimb, viaţa de televiziune. Antena 1 Tg. Jiu a fost şcoală pentru mine. Au fost oameni care au crezut în mine şi cărora le mulţumesc. Au fost oameni care au încercat să îmi pună piedică, dar şi lor le mulţumesc pentru că toatea astea m-au făcut omul care sînt azi. În plus, toate nopţile nedormite care mă prindeau la alunecări de teren, la inundaţii, la accidente, la incendii şi la multe alte filmări m-au pregătit pentru viaţă.
- Ai lucrat în Antena 1 ca reporter, cum ai ajuns la GSP TV?
- Cu MARE noroc! Trebuia să se întîmple, doar mi-am dorit să prezint ştirile din sport din ziua în care am venit la Antenă, în Bucureşti. Nu în zadar se spune că atunci cînd îţi doreşti ceva întreg universul e de partea ta. Perioada petrecută ca reporter a fost de neuitat. Am avut colegi extraordinari, cu care am împărţit nopţi la rînd păzind hotelul unde erau cazaţi cei de la Rolling Stones pentru a prinde un interviu în exclusivitate, colegi cu care făceam slalom printre maşini ca s-o prindem pe Kylie Minogue sau pe James Hatfield de la Metallica într-o intersectie încît să ne spună cîteva cuvinte. Îmi voi aminti cu drag de aceste momente, dar în perioada în care se lucra la înfiinţarea postului GSP TV mi-am zis că asta poate fi şanşa mea. Nu m-a luat nimeni de mîna să mă duca să dau o probă ci le-am propus chiar eu. Şi m-am simţit atît de bine cînd mi-au spus că i-am convins.
"Am învăţat, să fur meserie, dar cu răbdare!"
- Ce anume a trebuit să înveţi singură de cînd lucrezi în televiziune?
- Cred ca e un fel de test cînd intri în lume asta. Puţini sînt cei care se oferă să te înveţe ceva. Dacă ai o personalitate puternică rezişti şi devii mai bun, dacă nu, e cazul să te reorientezi. Mereu mi-a plăcut să stau pe lînga oameni cu o largă sferă de cuprindere mentală de la care sa pot "fura meserie". Eu asta am învăţat, să fur meserie, dar cu răbdare.
- Cum arată o zi obisuită de-a ta?
- În redacţie. Mă vezi pregătindu-mi jurnalele, punînd zeci de întrebări colegilor mei, agitîndu-mă pînă după "Evenimentele zilei" de la ora 21. Respir şi eu pe la ora 22 cînd nu îmi dau seama cum de a trecut atît de repede înca o zi.a
- Ce faci în zilele libere?
- Alerg, citesc, ascult muzică, iubesc, mă prefac că ştiu sş joc tenis, dansez, mă uit la filme, spăl, calc, ies cu fetele, încerc să învăţ să gatescm iar seara, parcă nici n-a fost o zi liberă.
"Tatăl meu a încercat să-mi cultive talentul diplomaţiei, dar nu-mi prea iese"
- Ce anume n-ai putea face niciodată?
- Ştii cum se spune "niciodată să nu spui niciodată". Dar sînt situaţii despre care cu certitudine poţi spune niciodată. Eu nu pot şi cred că, de fapt, nici nu vreau să spun altceva decît ceea ce simt sau gîndesc. Nu e uşor, dar încă reuşesc. Tatăl meu a încercat să-mi cultive talentul diplomaţiei, dar nu-mi prea iese. Uneori mi-aş dori să le spun prietenilor ceea ce vor să audă, dar cred că nu aş mai fi eu dacă nu aş spune ce simt cu adevărat.
- Unde îţi place cel mai mult să-ţi petreci vacanţa?
- Ador să călătoresc. Mai mereu am bagajele făcute. Nu obisnuiesc să îmi fac planuri şi las lucrurile să vină de la sine. Acum pot pleca din redacţie şi pînă sa ajung acasa mă sună prietenii să mergem la munte, la mare sau să trecem graniţa nu ştiu unde. "Vacanţă" e în fiecare weekend liber şi atîta timp cît sînt cu oamenii care-mi sînt dragi, pot fi şi-ntr-un sat uitat de lume.
- Dacă ai avea de ales, unde ţi-ar plăcea să trăieşti?
- La cum evoluează societatea, pe Luna! E un fel de glumă, cu un dram trist de adevăr. Îmi place viaţa mea de acum, oraşul în care trăiesc chiar şi cu aglomeraţia de care ne lovim în fiecare zi. Dar, cine ştie ce ne rezervă viaţa de mîine?
- Care ar fi singurul lucru la care nu ai putea să renunţi?
- La viaţă!
"Îmi place enorm să prezint ştirile din sport"
- Dacă ţi s-ar propune să prezinti un alt format de emisiune, gen "Din Dragoste" ai accepta?
- Îmi place enorm să prezint ştirile din sport. Fac acest lucru cu o bucurie care vine din adîncul sufletului şi cred că se vede pentru că sînt mereu zîmbitoare. Nu m-am gîndit la o astfel de propunere, dar niciodată nu ştim ce ne rezerva ziua de mîine.
- Ce fel de oameni îţi place să ai în jurul tău?
- Chiar cei pe care îi am. Oameni inteligenţi, cu simţul umorului, cu poftă de viaţă, optimişti, cu puterea de a trece peste orice cu capul sus. Nu fac parte din categoria celor care acceptă în jurul lor oameni cu care nu prea au multe în comun, doar de dragul de a avea un cerc mare de "prieteni". Poate şi de aceea am doar cîţiva prieteni cu calităţi pe care mulţi le invidiază.
- Povesteşte-ne o amintire amuzantă din copilărie.
- Eram în clasa a III-a. Singură acasă. Îmi tot căutam ceva de făcut, orice, mai puţin temele. Şi, la un moment dat, observ semnele de începător pe care le lipeăti pe parbrizul maşinilor. M-am tot jucat cu ele, am încercat să le lipesc pe mînă, pe picior, pe obraz şi nimic. Am zis că în frunte sigur se vor prinde. Şi le-am, şi lăsat puţin să fiu sigură că se lipesc. După vreo 10 minute, dezastru! Am început să plang, am luat un patent să trag de ele. Pînă a venit mama şi mi le-a dezlipit. Dar, 2 luni de zile am fost, la şcoală, "fata cu cucui în frunte", deşi era doar o vînătaie!!!
"Cînd ai o echipă de oameni pe care te poti baza, treci mai uşor peste momentele grele"
- Cum vezi despărţirea de televiziune?
- Fără regrete şi cu bucuria de a fi întîlnit oameni la care alţii doar visează să-i întîlnească.
- Care au fost cele mai frumoase momente de cînd lucrezi la GSP TV?
- GSP TV a devenit a doua familie pentru mine, deşi pe colegi îi văd aproape zilnic, iar părintii de patru, cinci ori pe an. Cred că în fiecare zi sînt momente frumoase pentru că oamenii creează situaţii.
- Dar cel mai greu moment?
- Cînd ai o echipă de oameni pe care te poti baza, treci mai uşor peste momentele grele. Sînt şi dintr-acestea, dar nu dau din casă.
- Mult scandal în arbitrajul din România. Ce părere ai despre femeile care arbitrează meciurile dintre bărbaţi?
- Vorbim de viaţa de zi cu zi sau de terenul de fotbal? O femeie echilibrată ştie mereu să aplaneze un conflict.
"«Trebuie să fim schimbarea pe care dorim să o vedem în lume»"
- Ce te deranjeaza cel mai mult în fotbalul românesc?
- Aş putea vorbi mult şi cu un aer oarecum emfatic pe această temă, dar pîna şi mie mi s-ar părea ieftin. Nu e ceva care să mă deranjeze, dar pot să spun ce nu îmi place. Ca, în mare parte, interesul pentru acest sport e, şi parcă se menţne, prin prisma scandalurilor de la o zi la alta. De pe teren, din afara lui, din tribune.
- Cine crezi că este cea mai frumoasă prezentatoare a ştirilor sportive?
- La întrebarea asta îmi răspund în gînd şi îi las pe domni să aprecieze.
- Ai un mesaj pentru telespectatorii GSP TV şi cititorii Gazetei?
- E mai degrabă un gînd al unui mare scriitor indian pe care vreau să vi-l împărtăşesc: «Trebuie să fim schimbarea pe care dorim să o vedem în lume». Daca vom privi în sufletele noastre cu siguranţă va veni.
