Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat luni, 22 februarie 2021 08:00 / Actualizat luni, 22 februarie 2021 09:11
„Pe măsură ce ziarele se închid, ajunge un documentar românesc (nominalizat la Oscar) să ne reamintească de frumusețea unei profesii «fără pată»”, consemnează presa din Peninsulă pe marginea documentarului „Colectiv”, film aflat pe lista scurtă a Premiilor Oscar și care are la bază investigațiile jurnalistice ale Gazetei Sporturilor.
Fiind adevărat, Cătălin Tolontan, mototolit, nu prea vorbăreț, scufundat în muncă, nu seamănă cu niciun jurnalist văzut până acum la cinema.
- Rolling Stone.it
Corriere della Sera, La Stampa, La Repubblica, ediția milaneză a revistei Rolling Stone, cea italiană a The Wired, Il Messaggero și alte zeci de publicații din Peninsulă salută documentarul „Colectiv” regizat de Alexander Nanau și îndeamnă publicul din Italia să-l vadă ca „un documentar de o valoare inestimabilă” pe platforma de streaming IWonderfull, din cauza închiderii cinematografelor.
Echipa de jurnaliști români reprezintă dovada și confirmarea faptului că libertatea de a investiga este o valoare inestimabilă pentru orice stat care dorește să se definească drept democratic.
- Il Messaggero
Lansarea pentru publicul italian a filmului documentar „Colectiv” a adus României zeci de pagini elogioase în marile titluri editate la Roma, Torino, Milano sau Florența. Cronicile presei italiene observă calitatea reîmprospătată a cinematografiei noastre, în pofida perioadei dificile, iar documentarul „Colectiv” al lui Alexander Nanau este considerat drept un continuator al producțiilor valului regizorilor români de vârf, de la Cristi Puiu la Cristian Mungiu.
„Totul este spus fără moralism, fără predici, fără preconcepții, dar cu o încredere în puterea cinemaului, care are capacitatea de a prezenta realitatea. Acesta e genul de realizare care demonstrează modul în care filmele - chiar și în ciuda lockdown-ului - pot continua să aibă un viitor”, scrie Corriere della Sera referitor la documentarul românesc despre care amintește că a reușit să ajungă pe lista scurtă a Oscarurilor.
„Documentarul lui Alexander Nanau a devenit o metaforă a planetei: lumea vede ce se poate întâmpla atunci când corupția devine un sistem”, susține ediția italiană a revistei The Wired. Pentru cotidianul torinez La Stampa, care apare neîntrerupt de un secol și jumătate, filmul românesc este „un documentar de o valoare inestimabilă, care reconstituie o anchetă jurnalistică”.
Ziarul La Repubblica titrează cronica sa: „Când jurnalismul devine un mare cinema”. „Nu suntem supereroi, suntem jurnaliști care lucrează zi de zi”, este citat ziaristul Cătălin Tolontan de către agenția de presă națională italiană ANSA.
Tradiția și viitorul jurnalismului sunt dezbătute și în ediția milaneză a revistei Rolling Stone. Articolul este o pledoarie pentru libertatea de expresie, pentru reușitele, dar și pentru limitele jurnalismului. Reproducem integral textul.
„Colectiv: într-o epocă a reportajelor de pe canapea, cinematograful este cel care ne învață cum se face jurnalismul”
„Vremurile reporterilor plini de idealurile «Toți oamenii președintelui» sunt departe. Dar, pe măsură ce ziarele se închid, ajunge un documentar românesc (nominalizat la Oscar) să ne reamintească de frumusețea unei profesii „fără pată”. de Paola Jacobbi - Rolling Stone.it (traducere și adaptare de Ioana Angiletta)
Două nominalizări la Oscar, una pentru cel mai bun documentar, cealaltă pentru cel mai bun film străin. Mândria de a fi în clasamentul celor mai bune filme ale anului trecut, potrivit lui Barack Obama. Filmul Colectiv al regizorului român Alexander Nanau va putea fi vazut, în sfârșit, din 18 februarie pe platforma de streaming IWonderfull.
Nanau s-a inspirat dintr-o tragedie națională, cea a incendiului unui local din București numit Colectiv, care a avut loc pe data de 30 octombrie a anului 2015: 26 de persoane au decedat, majoritatea tineri, peste o sută de răniți. Pe scenă, în acea seară cânta formația Goodbye to Gravity. Cei doi chitariști ai formației au decedat în flăcările incendiului în aceeași seară, o săptămână mai târziu pierde lupta cu viața toboșarul, iar câteva zile după și basistul părăsește această lume. Un singur membru al trupei a supraviețuit.
În zilele și săptămânile care au urmat, numărul persoanelor rănite care pierd lupta cu viața, în spitale, crește la peste treizeci.
Familiile victimelor devin suspicioase, ele protestează, cheamă jurnaliștii, în special cei ai Gazetei Sporturilor, un ziar sportiv care s-a făcut deja remarcat în trecut datorită anchetelor efectuate despre corupția din lumea fotbalului.
Reporterul Cătălin Tolontan și colegii săi încep să investigheze. Regizorul Alexander Nanau se alătură acestora împreună cu echipa sa și devin „musca pe perete” care înregistrează și povestesc fără să comenteze. Arată, nu spun. În timp real, împreună cu jurnaliștii.
Nanau făcuse deja ceva similar în filmul anterior, Toto și surorile sale (2014), o poveste a copiilor abandonați dintr-un cartier ruinat al Bucureștiului. Ca atunci, și acum, pentru documentarul Colectiv, reușește să trezească în spectator acea pasiune ca pentru un thriller. Cu toate acestea, nu există nimic romantic, este, mai presus de toate, o chestiune de (scuzați expresia murdară) „limbaj filmic”. Fiind adevărat, Cătălin Tolontan, mototolit, nu prea vorbăreț, scufundat în muncă, nu seamănă cu niciun jurnalist văzut până acum la cinema.
Până acum, jurnaliștii prezentați erau simboluri ale unui ideal al profesiei: nobili, campioni ai adevărului. Și interpretați de actori avantajați genetic.
Sunt Redford și Hoffman din All the President's Men (Alan J. Pakula, 1976), Mark Ruffalo și întreaga echipă din Boston Globe în Spotlight Case (Tom McCarthy, 2015), Tom Hanks, înțelegeți?, Tom Hanks, cel mai dulce Tom Hanks (The Post, Steven Spielberg, 2017).
Dar reporterii de la Hollywood pot fi, de asemenea, un fel de ideal invers: cinici, ce nu ar face pentru o știre-bombă? Cel mai bun pentru mine rămâne Kirk Douglas (Asul din mânecă, Billy Wilder, 1951), primul care ne face să reflectăm la ceea ce, acum, în aceste timpuri, este un clișeu: circul mediatic.
Billy Wilder, se știe, a semnat și una dintre versiunile cinematografice ale Front Page, cea cu Lemmon și Matthau. Aici cinismul este temperat în comedie.
Oricine a făcut sau a vrut să fie jurnalist știe (ar trebui să știe) anumite glume pe de rost: „Nu poate părăsi jurnalismul, ar fi ca și când ai cere unui leopard să-și scoată petele”.
Am văzut multe filme în care jurnalismul este explicat ca o vocație sau misiune, dar și ca pe una dintre cele mai satisfăcătoare profesii existente: lucru expus în toate poveștile despre reportajele eroilor de război, fie James Woods în Salvador (Oliver Stone, 1986), fie Mel Gibson în Indonezia (Un an a trăit periculos, Peter Weir, 1982).
Sfârșitul ziarelor, pentru cei care le-au iubit, este atât de trist încât ne face să dorim chiar și acele filme foarte urâte (care îmi revin în memorie, dar pe care nu le voi menționa aici), și cele care sunt cu adevărat grozave (To die de Gus Van Sant, cu o Nicole Kidman mai extraordinară ca niciodată) și unul foarte mic, vizibil pe YouTube, care mi-a frânt literalmente inima.
Se numește Final Edition – The End of a Newspaper (Ultima editie - Sfârșitul unui ziar), durează o jumătate de oră și povestește ultimele ore de viață ale ziarului Rocky Mountain News, care s-a închis, în 2009, după 150 de ani de viață.
Ziarele sunt terminate și probabil sunt terminate și modurile prin care le putem povesti. Dar jurnalismul, acesta, nu! El poate supraviețui oricărui fapt. Așa cum explică temerarii români din Colectiv, leoparzi care nu se gândesc niciodată să-și scoată petele”.
Românii din Italia pot vedea "Colectiv" aici, pe platforma IWonderfull.
