PROVOCAREA TELEKOM: Grupă ușoară sau grupă de foc? Dezbatere la nivel înalt: Ovidiu Ioanițoaia versus Cătălin Tolontan

INTRĂ AICI ȘI VOTEAZĂ CUM VREI SĂ ARATE GRUPA ROMÂNIEI LA EURO 2016!

Ovidiu Ioanițoaia: IATĂ DE CE N-AŞ DORI SĂ PICĂM CU ANGLIA

Echipa Albaniei, la fel cu a României, dominată de "străini"!

Aţi citit în Gazeta de ieri, în care pledam pentru varianta unei grupe cît mai uşoare la Euro 2016, că Gabi Balint, Mircea Rădulescu, Edi Iordănescu şi Ionel Ganea ar dori ca din prima urnă valorică să jucăm împotriva Angliei. Eu n-aş vrea şi voi explica imediat de ce. Dacă Ganea e însă de înţeles, actualul antrenor al Călăraşiului marcînd în 2000, pe 20 iunie, golul care a adus singurul succes tricolor din istoria celor 4 participări la CE, 3-2 cu Anglia, ceilalţi sînt mai puţin sau deloc.

Să admitem că la Ganea funcţionează nostalgia deoarece golul înscris de el din penalty în ultimul minut al partidei disputate la Charleroi poate fi considerat cel mai preţios din cariera lui. Pînă la un punct, chiar e. Mă aşteptam însă ca Balint, Edi şi, mai ales, Rădulescu, care a antrenat la viaţa lui selecţionatele României, Egiptului, Siriei şi Algeriei, să fie ceva mai precauţi, un pic mai reticenţi. Să nu se arunce la Anglia.

Scriu ce scriu în ideea că Anglia veteranului Roy Hodgson, 68 de ani, e singura formaţie din 53 care a realizat procentaj maxim în drumul către turnirul din Franţa: 10 meciuri, 10 victorii, golaveraj 31-3! Adevărat că a nimerit într-o serie mai uşoară, cu Elveţia, Slovenia, Estonia, Lituania şi San Marino, dar şi alţii au fost în situaţii asemănătoare şi au scos-o la capăt chinuit, cu forcepsul. Olanda chiar a ratat calificarea!

Nu cred însă că descopăr America notînd că o astfel de echipă mai degrabă trebuie evitată, ocolită. Unii susţin, şi nu vorbesc aiurea, că Anglia lui Hodgson, salvată din anonimat doar de anvergura lui Hart, Cahill, Sterling şi Rooney, nu mai posedă clasa de odinioară. A scăpătat. Parţial de acord, însă nu uit că City i-a plătit lui Liverpool 63 de milioane de euro pentru Sterling, iar asta într-o lume în care fiecare cent e socotit atent.

În fine, aş sări Anglia şi pentru că stilul ei înverşunat, cu risipă de efort şi baloane mereu la bătaie, nu prea le place mingicarilor noştri. Mai degrabă repet ce susţineam ieri, cu unanim lăudata Belgie decît cu, vorbă atribuită lui Napoleon, perfidul Albion!
Adversar în dezbaterea provocată de Telekom, Cătălin Tolontan nu mă contrează privind preferinţa mea pentru Albania, dar mă trage de mînecă, discret, că "naţionala" respectivă a încetat să mai fie ciuca bătăilor. Că ea se bazează, printre alţii, pe "italienii" Berisha (Lazio), Hysaj (Napoli) şi Manaj (Inter). Împreună cu Lenjani şi Cana de la Nantes, aceştia luminează o echipă care, alt argument invocat de Tolo, a avut la partidele din preliminarii 2 jucători mari şi laţi din campionatul intern. Corect, însă şi suficient?

Una ar fi că şi România a început confruntarea decisivă din Feroe, cîştigată cu 3-0, tot cu 2 fotbalişti din Liga 1, Ad. Popa şi Budescu. Alta că, exceptîndu-l pe Hysaj, squipetarii amintiţi au evoluat în Serie A cît, scuzaţi expresia, stă o capră la ţap! Berisha a apărat poarta formaţiei lui Şt. Radu în 3 meciuri, în vreme ce Manaj a prins în tricoul nerazzurrilor doar 25 de minute în sezonul de toamnă! Înainte de a dezvolta subiectul, rămîn la părerea că ne-ar conveni să ne-o dăm cu albanezii la Euro. Mai vedem.

Cătălin Tolontan: Fotbalul, joc de bărbați. să vină Anglia!

Meciurile noastre cu Albionul au fost întotdeauna spectaculoase. Nu asta ne dorim?

Am jucat cu Anglia de trei ori la turneele finale.

O dată la Mondialul din 1970, cînd, vorba lui Ion Băieșu în "Fotbalul, joc de bărbați", "pe străzile orașelor mexicane era o căldură de se țineau oamenii de garduri ca să poată merge".

Atunci ne-au bătut cu 1-0, dar ei erau campioni mondiali en titre, iar noi am rămas cu faza în care "Mopsul" i-a învîrtit pe dreapta ca pe niște clătite pe care nu ai răbdarea să le faci ca lumea. La scara istoriei, e o consolare mică. În ceea ce ne privește pe noi, românii, sătui de atîția microbiști cu CV, dar fără pedigree, îl vom iubi pe Dumitrache "forever" cum ar spune britanicii.

Al doilea meci frumos cu ei l-am avut în 1998, tot la Mondial.

I-am ars cu 2-1, gol Dan Petrescu în ultimul minut. Asta așa, ca să ne aducem aminte că generația lui Hagi n-a însemnat monopolul lui Hagi, ci existența unor "pitici" fără de care Albă ca Zăpada n-ar fi existat.

Sabău, Petrescu, Stelea sau Ilie Dumitrescu n-ar fi ajuns unde au ajuns fără Hagi, dar nici Gică nu ar fi răzbit niciodată de unul singur. Spunem asta dintr-un singur motiv. E clar că nu vom merge în Franța la vară cu o trupă de vedete, ci cu un grup.

Or, grup am fost și în cele mai strălucitoare momente ale noastre. Victoria cu Anglia din 1998 a fost una dintre aceste clipe astrale.
În fine, ultima întîlnire cu britanicii la un turneu final a fost, de asemenea, memorabilă. La Euro 2000, în faza grupelor, am condus cu 1-0, am fost conduși cu 2-1, am revenit la 2-2.

Și, în minutul 89, Ionel Ganea a înscris golul carierei sale în poarta lui Nigel Martyn. Asta după ce Viorel Moldovan stătuse ca o piatră în fața lui Phil Neville, englezul dărîmîndu-l în careu.

Trei meciuri, trei amintiri spectaculoase.

Ovidiu Ioanițoaia vrea Albania, eu îmi doresc Anglia.

Faza haioasă e că nu eu, ci el era amic în deplasările echipei naționale cu Ion Băieșu. Dacă ar deșira poveștile pe care le-a trăit cu Fănuș Neagu, Mazilu sau Băieșu, Ioanițoaia ar putea să scrie fără oprire pînă de Crăciun.

De ce l-am adus în discuție pe "Guță" Băieșu?

Pentru că el are, în "Balanța", un moment magic de final. Sub un pom, doctorul sărit de pe fix, interpretat în filmul lui Pintilie de Răzvan Vasilescu, îi spune Maiei Morgenstern că din ei iese un tîmpit sau un geniu. "Să nu cumva să faci un copil normal că-l omor cu mîna mea!".

Fotbalistic vorbind, din noi și din Anglia nu poate ieși nimic normal. Ne-am săturat de normal, să vină Anglia!

INTRĂ AICI ȘI VOTEAZĂ CUM VREI SĂ ARATE GRUPA ROMÂNIEI LA EURO 2016!