Articol de Maria Andrieş - Publicat miercuri, 09 februarie 2011 00:00 / Actualizat marti, 08 februarie 2011 23:36
Gazeta vă oferă azi unul dintre romanele care au impus-o drept "Regina literaturii poliţiste".
Liza Marklund a inventat o specie: scriitoarea suedeză de romane poliţiste. Şi a mers mai departe, inventînd scriitoarea suedeză care vinde 11 milioane de romane poliţiste în lumea întreagă. La bază, e jurnalistă, semnează încă în paginile tabloidului suedez "Expressen". Şi-ar fi dorit să scrie un roman cronică de familie, despre Italia din Al Doilea Război Mondial.
A ajuns să scrie despre cazuri de crimă, atentate teroriste şi reporteri de investigaţii care o fac pe detectivii.
Ce crede Liza Marklund despre succesul autorilor scandinavi şi care sînt sursele de inspiraţie, aflaţi din interviul de mai jos.
"Un loc special în iad"
- Care sînt asemănările dintre reportera-detectiv Annika Bengtzon şi Liza Marklund?
- Toate personajele din romanele mele sînt părţi din mine. Annika, de exemplu, a "împrumutat" stilul meu de a lucra ca jurnalist (cînd sînt în perioadele mai proaste). Dar poveştile de viaţă, ambiţiile şi motivaţiile noastre sînt foarte diferite. Annika nu şi-ar părăsi niciodată jobul ei interesant de editorialist pentru a se închide în dormitor şi a scrie romane poliţiste, cum am făcut eu.
- Unde se sfîrşeşte viaţa reală şi unde începe ficţiunea în cărţile Lizei Markulnd?
- Romanele mele poliţiste sînt ficţiune totală. Mereu au fost aşa. Am scris şi două cărţi bazate pe fapte reale. Au fost vîndute tot ca romane de editura mea, Piratförlaget, şi sînt considerate tot ficţiune de mine, de editori, de industria suedeză de carte. De altfel, s-au aflat pe lista bestseller-urilor de ficţiune, nu de nonficţiune.
- Cărţile tale au o latură feministă. Care e condiţia femeii în Suedia de azi?
- Mai avem drum lung înainte. Am scris o carte întreagă despre asta, numită "În iad există un loc special pentru femeile care nu se ajută între ele". E un citat din Madeleine Albright . Aş putea vorbi încontinuu despre asta, dar mă abţin...
- Ce autori ţi-au influenţat stilul? Ce cărţi deja scrise ţi-ai fi dorit să fie semnate de tine?
- În cea mai mare parte, mă inspir din realitate: ziare,TV, filme. Cel mai bun roman pe care l-am citit vreodată e "La Storia", de Elsa Morante. Chiar mi-aş fi dorit mult s-o fi scris eu...
"Să vrei prea multă putere, ăsta e răul!"
- Cum crezi că se explică succesul romanului poliţist scandinav în lumea întreagă?
- Tocmai m-am întors din Kenya. Acolo nu au deloc literatură poliţistă. Am mai observat asta şi înainte, în America de Sud, de exemplu. Găseşti tot felul de romane pe listele de bestseller-uri de la ei, dar, pînă de curînd, nici un roman poliţist. Pentru ca oamenii să consume violenţa fictivă, trebuie să
trăiască într-o democraţie stabilă, într-o societate sigură. Nu simţi nevoia de brutalităţi literare cînd ai brutalităţi reale, la doi paşi de casă. Poate din acest motiv suedezii sînt atît de bine reprezentaţi pe scena romanului poliţist de azi.
Greu de găsit o ţară mai paşnică şi mai sigură! N-am mai avut războaie din 1809, cînd ruşii ne-au luat Finlanda.
- Ce credeţi despre natura răului?
- Răul e ceva care se întîmplă cînd cineva vrea mai multă putere decît are deja. Un dictator care pretinde control total asupra poporului său, un bărbat care vrea putere absolută asupra soţiei şi copiilor săi, iar dacă nu le obţine, îşi foloseşte forţa ca pe un instrument de a obţine puterea pe care crede c-o merită. O astfel de situaţie e ceea ce numim rău.
"Libertatea de exprimare e splendoarea democraţiei"
- Deprinderile de jurnalist te ajută în vreun fel în munca de scriitor?
- Am lucrat ca jurnalist un sfert de secol. Cum zboară timpul cînd te distrezi! Mi-am dezvoltat scriitura, m-am obişnuit să lucrez sub presiunea timpului, să mă documentez şi mi-am antrenat îngerii în materie de reclamă.
Toate astea mi-au folosit mai tîrziu.
- Ce e mai palpitant: să lucrezi la un tabloid suedez sau să scrii un roman poliţist?
- Încă semnez la tabloidul meu preferat din Suedia, tocmai le-am trimis un articol despre copiii abuzaţi din Columbia. Prin urmare, am parte de ce-i mai bun din ambele lumi!
- Politica e foarte prezentă în cărţile tale. Crezi că scriitorii ar trebui să fie "angajaţi" politic? Ori să se comporte ca formatori de opinie?
- Rămîne la latitudinea fiecărui scriitor sau scriitoare. În asta constă splendoarea democraţiei, a libertăţii de exprimare, poţi să spui sau să scrii orice vrei. Personal, nu ratez niciodată şansa de a strecura o fărîmă de mesaj printre rînduri.
"Suportul nu contează!"
- Se spune că vremea printului a trecut şi în curînd vom citi romane pe telefonul mobil. Ce păreri ai despre asta?
- Am cumpărat un gadget foarte scump pentru lectură, pe care poţi stoca 3.000 de cărţi. Perfect, nu? Mai ales în vacanţe! Perfect, cu excepţia faptului că aparatul ăsta stupid mereu se blochează, ecranul încremeneşte şi cărţile se şterg. Nu, cartea tipărită n-a murit. La urma urmei, pentru mine nu
contează pe cel fel de suport sau cum citesc oamenii cărţile, cîtă vreme citesc. Mă gîndesc doar că ar fi grozav dacă mobilele vor funcţiona mai bine în viitor.
- Ai fost declarată "Regina literaturii poliţiste". Ce părere ai despre asta?
- Cred că, de acum înainte, ar trebui să-mi spuneţi "Majestate"...
CV Liza Marklund
Data şi locul naşterii: 9 septembrie 1962, Palmark
Ocupaţie: editorialistă la "Expressen", scriitoare, ambasador UNICEF
Premii literare: "Poloni Prize", pentru "Explozii în Stockholm", "cel mai bun roman poliţist suedez scris de o femeie"
12 romane poliţiste în 12 ani a scris Liza Marklund
500.000 de exemplare a fost tirajul suedez al romanului "Explozii în Stockholm"
Răpiri în serie
În continuarea Seriei Negre, Gazeta Sporturilor vă oferă miercuri, 16 februarie, romanul "Eroare judiciară", semnat de Anne Holt. Avocată, jurnalistă şi, pentru o scurtă perioadă la începutul anilor '90, ministru al Justiţiei din Norvegia, Anne Holt este unul dintre cei mai populari autori scandinavi.
Cele două serii de romane poliţiste ale sale au fost traduse în 25 de limbi şi s-au vîndut în milioane de exemplare. "Eroare judiciară" face parte din seria Vik şi Stubo, detectivii care anchetează de data aceasta cazul unui asasin de copii. Răpirile şi crimele înfiorătoare aduc Norvegia în pragul stării de asediu. Apar bănuieli de corupţie la nivel înalt, deşi "corupţia e practic necunoscută la noi în ţară!", spunea maestra suspansului Anne Holt.
Gazeta vă oferă azi unul dintre romanele care au impus-o drept "Regina literaturii poliţiste".
Liza Marklund a inventat o specie: scriitoarea suedeză de romane poliţiste. Şi a mers mai departe, inventînd scriitoarea suedeză care vinde 11 milioane de romane poliţiste în lumea întreagă. La bază, e jurnalistă, semnează încă în paginile tabloidului suedez "Expressen". Şi-ar fi dorit să scrie un roman cronică de familie, despre Italia din Al Doilea Război Mondial.
A ajuns să scrie despre cazuri de crimă, atentate teroriste şi reporteri de investigaţii care o fac pe detectivii.
Ce crede Liza Marklund despre succesul autorilor scandinavi şi care sînt sursele de inspiraţie, aflaţi din interviul de mai jos.
"Un loc special în iad"
- Care sînt asemănările dintre reportera-detectiv Annika Bengtzon şi Liza Marklund?
- Toate personajele din romanele mele sînt părţi din mine. Annika, de exemplu, a "împrumutat" stilul meu de a lucra ca jurnalist (cînd sînt în perioadele mai proaste). Dar poveştile de viaţă, ambiţiile şi motivaţiile noastre sînt foarte diferite. Annika nu şi-ar părăsi niciodată jobul ei interesant de editorialist pentru a se închide în dormitor şi a scrie romane poliţiste, cum am făcut eu.
- Unde se sfîrşeşte viaţa reală şi unde începe ficţiunea în cărţile Lizei Markulnd?
- Romanele mele poliţiste sînt ficţiune totală. Mereu au fost aşa. Am scris şi două cărţi bazate pe fapte reale. Au fost vîndute tot ca romane de editura mea, Piratförlaget, şi sînt considerate tot ficţiune de mine, de editori, de industria suedeză de carte. De altfel, s-au aflat pe lista bestseller-urilor de ficţiune, nu de nonficţiune.
- Cărţile tale au o latură feministă. Care e condiţia femeii în Suedia de azi?
- Mai avem drum lung înainte. Am scris o carte întreagă despre asta, numită "În iad există un loc special pentru femeile care nu se ajută între ele". E un citat din Madeleine Albright . Aş putea vorbi încontinuu despre asta, dar mă abţin...
- Ce autori ţi-au influenţat stilul? Ce cărţi deja scrise ţi-ai fi dorit să fie semnate de tine?
- În cea mai mare parte, mă inspir din realitate: ziare,TV, filme. Cel mai bun roman pe care l-am citit vreodată e "La Storia", de Elsa Morante. Chiar mi-aş fi dorit mult s-o fi scris eu...
"Să vrei prea multă putere, ăsta e răul!"
- Cum crezi că se explică succesul romanului poliţist scandinav în lumea întreagă?
- Tocmai m-am întors din Kenya. Acolo nu au deloc literatură poliţistă. Am mai observat asta şi înainte, în America de Sud, de exemplu. Găseşti tot felul de romane pe listele de bestseller-uri de la ei, dar, pînă de curînd, nici un roman poliţist. Pentru ca oamenii să consume violenţa fictivă, trebuie să
trăiască într-o democraţie stabilă, într-o societate sigură. Nu simţi nevoia de brutalităţi literare cînd ai brutalităţi reale, la doi paşi de casă. Poate din acest motiv suedezii sînt atît de bine reprezentaţi pe scena romanului poliţist de azi.
Greu de găsit o ţară mai paşnică şi mai sigură! N-am mai avut războaie din 1809, cînd ruşii ne-au luat Finlanda.
- Ce credeţi despre natura răului?
- Răul e ceva care se întîmplă cînd cineva vrea mai multă putere decît are deja. Un dictator care pretinde control total asupra poporului său, un bărbat care vrea putere absolută asupra soţiei şi copiilor săi, iar dacă nu le obţine, îşi foloseşte forţa ca pe un instrument de a obţine puterea pe care crede c-o merită. O astfel de situaţie e ceea ce numim rău.
"Libertatea de exprimare e splendoarea democraţiei"
- Deprinderile de jurnalist te ajută în vreun fel în munca de scriitor?
- Am lucrat ca jurnalist un sfert de secol. Cum zboară timpul cînd te distrezi! Mi-am dezvoltat scriitura, m-am obişnuit să lucrez sub presiunea timpului, să mă documentez şi mi-am antrenat îngerii în materie de reclamă.
Toate astea mi-au folosit mai tîrziu.
- Ce e mai palpitant: să lucrezi la un tabloid suedez sau să scrii un roman poliţist?
- Încă semnez la tabloidul meu preferat din Suedia, tocmai le-am trimis un articol despre copiii abuzaţi din Columbia. Prin urmare, am parte de ce-i mai bun din ambele lumi!
- Politica e foarte prezentă în cărţile tale. Crezi că scriitorii ar trebui să fie "angajaţi" politic? Ori să se comporte ca formatori de opinie?
- Rămîne la latitudinea fiecărui scriitor sau scriitoare. În asta constă splendoarea democraţiei, a libertăţii de exprimare, poţi să spui sau să scrii orice vrei. Personal, nu ratez niciodată şansa de a strecura o fărîmă de mesaj printre rînduri.
"Suportul nu contează!"
- Se spune că vremea printului a trecut şi în curînd vom citi romane pe telefonul mobil. Ce păreri ai despre asta?
- Am cumpărat un gadget foarte scump pentru lectură, pe care poţi stoca 3.000 de cărţi. Perfect, nu? Mai ales în vacanţe! Perfect, cu excepţia faptului că aparatul ăsta stupid mereu se blochează, ecranul încremeneşte şi cărţile se şterg. Nu, cartea tipărită n-a murit. La urma urmei, pentru mine nu
contează pe cel fel de suport sau cum citesc oamenii cărţile, cîtă vreme citesc. Mă gîndesc doar că ar fi grozav dacă mobilele vor funcţiona mai bine în viitor.
- Ai fost declarată "Regina literaturii poliţiste". Ce părere ai despre asta?
- Cred că, de acum înainte, ar trebui să-mi spuneţi "Majestate"...
CV Liza Marklund
Data şi locul naşterii: 9 septembrie 1962, Palmark
Ocupaţie: editorialistă la "Expressen", scriitoare, ambasador UNICEF
Premii literare: "Poloni Prize", pentru "Explozii în Stockholm", "cel mai bun roman poliţist suedez scris de o femeie"
12 romane poliţiste în 12 ani a scris Liza Marklund
500.000 de exemplare a fost tirajul suedez al romanului "Explozii în Stockholm"
Răpiri în serie
În continuarea Seriei Negre, Gazeta Sporturilor vă oferă miercuri, 16 februarie, romanul "Eroare judiciară", semnat de Anne Holt. Avocată, jurnalistă şi, pentru o scurtă perioadă la începutul anilor '90, ministru al Justiţiei din Norvegia, Anne Holt este unul dintre cei mai populari autori scandinavi.
Cele două serii de romane poliţiste ale sale au fost traduse în 25 de limbi şi s-au vîndut în milioane de exemplare. "Eroare judiciară" face parte din seria Vik şi Stubo, detectivii care anchetează de data aceasta cazul unui asasin de copii. Răpirile şi crimele înfiorătoare aduc Norvegia în pragul stării de asediu. Apar bănuieli de corupţie la nivel înalt, deşi "corupţia e practic necunoscută la noi în ţară!", spunea maestra suspansului Anne Holt.
