Articol de Vlad Nedelea - Publicat marti, 27 decembrie 2022 16:13 / Actualizat marti, 27 decembrie 2022 16:55
Silviu Lung (66 de ani), fostul mare portar al Craiovei și al Stelei, rememorează primii pași în fotbalul mare, făcuți la echipa din Bănie, explică de ce Steaua n-a avut nicio șansă în finala Cupei Campionilor cu AC Milan, comentează prezentul fotbalului craiovean și portarii de viitor ai naționalei.
- Fostul mare portar Silviu Lung, acum în vârstă de 66 de ani, a primit premiul de Legendă GSP la Gala GSP 2022: „E un moment deosebit, o recunoaștere a muncii mele”, a reacționat el.
Interviu cu Silviu Lung senior: „Am tremurat din toate mădularele când am intrat în vestiarul Craiovei”
- Domnule Lung, vă mai amintiți cum a fost când ați pășit în vestiarul Craiovei, când nici nu erați major?
- Am ajuns în Bănie în '74, fix când a luat Universitatea primul titlu din istorie. Cu câteva luni înainte, eu mă uitam la TV și îi admiram pe Oblemenco, Deselnicu, Țarălungă, Marcu, Boc... Mari jucători, uriași! Oltenia trăia pentru fotbal, ardea efectiv pentru Știința. Am tremurat din toate mădularele când am intrat în vestiar.
- Greu saltul din "B" la campioana țării?
- Da, vă dați seama... Țin minte că am mers imediat în cantonament cu ei, la Poiana Brașov. Pe atunci se juca rummy mult în cantonament. Nu aveai multe variante. Mai citeai o carte, dar rummy-ul era de bază. Stăteam lângă ei și le puneam un pahar cu apă.
- Vă obligau veteranii lotului?
- Nuuu, totul pornea de la mine, din respectul pe care îl aveam vizavi de ei! M-au acceptat ușor în marea familie a Universității.
- Cum era viața de fotbalist în Craiova anilor '70?
- Mi-a fost greu. Fiind din Ardeal, unde e o altă lume, mi-a trebuit timp de acomodare. Au trecut anii, am dobândit experiență și mi-am dat seama că acolo toți eram vedete. Toată lumea ne saluta pe stradă, se uitau la noi ca la niște staruri. Însă noi eram modești. Cel puțin eu așa eram. Mă consideram ca oricare altul. Normal că mă bucura atenția, dar întotdeauna încercam să ofer respect ca să primesc respectul cuvenit.
Momentul în care se putea schimba istoria
- Există vreo poveste cu transferul la Steaua?
- Nicio mare poveste. Steaua a vrut să mă ia înainte de meciul de la Tokyo, cu River Plate, din Cupa Intercontinentală. Atunci a venit domnul Valentin Ceaușescu la Craiova, a discutat, iar domnii din conducerea Universității mi-au zis că totul depinde de mine. Eu am zis că vreau să rămân la Craiova. Era vorba doar despre un meci, deși mi-am dat seama că dacă voi juca acest meci, probabil că voi rămâne la Steaua. Am renunțat, nu știu dacă am făcut bine, pentru că să joci o finală de Cupă Intercontinentală era ceva incredibil. Am ajuns mai târziu la Steaua și chiar am avut parte de colegi deosebiți. Jucători foarte valoroși, am jucat o finală de Ligă, cu acel AC Milan fabulos.
- Se putea schimba istoria și dacă ați fi acceptat schimbul din 1982, ca dumneavoastră să mergeți la UTA, iar Duckadam să vină la Știința!
- Aaaaa, da! Ați remarcat foarte bine, tot de mine depindea și acel schimb. Am refuzat! Și în decurs de 4 luni s-a schimbat tot destinul meu.
- Și al dumneavoastră, și al fotbalului. Pentru că Duckadam probabil că n-ar mai fi ajuns la Steaua!
- M-am gândit de multe ori ce s-ar fi ales de mine și de Helmut dacă aș fi acceptat acel schimb... Așa a fost destinul. Cu toate că destinul ni-l mai facem și singuri.
„Doctore, mi-l aduci în ultima fază?”
- Povestiți-mi puțin problema cu hepatita!
- În primăvara lui '79, am jucat cu Spania la Craiova. S-a terminat 2-2 și mă simțeam destul de slăbit. Aveam amețeli. A urmat meciul de la Buzău, am pierdut în minutul 90. Aveam și mai mari amețeli. I-am zis doctorului. Îi zisesem și în urmă cu o săptămână. Nici nu s-a terminat bine partida și am mers direct la spital. Medicul a venit cu mine, mă refer la domnul Frânculescu, un om deosebit. M-au internat.
- Așa...
- Îmi aduc aminte că doctorul de la spital nu știa că-s în spatele lui și îi zicea domnului Frânculescu: „Doctore, mi-l aduci în ultima fază?”. Nu m-am simțit prea confortabil, vă dați seama. M-a dat mult înapoi acel episod. Mi-am revenit destul de greu. A fost o altă încercare a vieții mele, ca multe altele, și mă bucur că am trecut cu bine peste hepatită.
Cum a trăit Silviu Lung finala de CCE cu Milan
- Finala pierdută cu Steaua în fața marelui Milan, din 1989, cum a fost?
- Și aici e o poveste aparte. Am jucat în toate partidele și cu o seară înainte, fiind umiditatea mare, eu având anumite probleme, mi s-a blocat spatele. Totuși, i-am zis doctorului că vreau să joc. Dacă eram profesionist, poate că n-ar mai fi trebuit să intru. Mi-a făcut două Novocain. Ca să mă lase durerile și să pot juca. E ceva unic să joci o finală de Liga Campionilor. Dar acel Milan venise cu un presing ucigător, la care noi nu prea aveam ce face. Nu aveam mijloacele de informare care sunt azi. Prima repriză n-am trecut centrul terenului de 3 ori. A doua repriză a fost altceva, însă prima parte a fost teribilă. Ne-au surprins. Nu-i mai puțin adevărat că în semifinale spulberaseră Real Madrid, 5-0 parcă.
- Dacă nu era acel Milan credeți că puteați câștiga?
- Cu oricare alt adversar, da! Cu toată convingerea spun asta. Milanul de atunci a măturat efectiv pe jos cu toate adversarele pe care le-a întâlnit. Mi-aș dori ca o formație românească să piardă iar cu 4-0 o finală europeană, măcar să ajungă acolo...
1984e anul în care Silviu a fost declarat cel mai bun jucător din România. I-a devansat atunci pe Hagi, Ștefănescu, Rednic și Moraru
Povești incredibile de la Revoluție
- De la Revoluție ce vă aduceți aminte?
- M-a prins în vacanță, la Poiana Brașov. Au fost niște momente derutante. În prima noapte după ce a fugit președintele cu elicopterul, am fost treziți la ora 3:00! Ne spuseră să coborâm noi, bărbații, să luptăm în Brașov. Apoi ne-am dat seama că e o diversiune. Între timp urcase la Poiană domnul Marius Stan, președintele de la Galați. Dânsul ne-a zis, „Unde să coborâți, Silviule?! Acolo se trage! Eu acum urc”. Atunci ne-am dat seama că a fost diversiune. L-am căutat pe domnul respectiv care ne zisese să coborâm, dar nu l-am mai văzut. Au fost niște emoții... Mi-aduc aminte, trecuseră niște ore, pe la 11:00, mi-am luat familia, copiii, și am coborât pe drumul de la Râșnov, să plec spre Craiova. Toți mă întrebau unde plec. În debandada asta mai bine mă duc în Craiova, gândeam eu. Se auzeau zvonuri că cei din Râșnov fac joncțiunea cu cei din Brașov, a fost o dezinformare totală. Mi-am dat seama apoi. În Râșnov era o tăcere de catedrală. Se auzeau doar copacii, orice mișcare.
- Ce a urmat?
- După 10 minute m-am trezit cu un șir de mașini după mine. Toți aveau impresia că eu, fiind Silviu Lung, știu ceva. A jucat la Steaua, știe el ceva, își spuneau oamenii. Nu știam absolut nimic. În Râșnov m-au oprit, mi-au zis că nu pot merge, că e dificil să ajung la Pitești, că-s bariere. Dar m-a cunoscut cineva și mi-a zis să merg, să zic o parolă și ajung până în Craiova. Așa am ajuns la Craiova.
- Acolo ce era?
- Nici bine n-am ajuns și au început să se audă rafale. M-a ajutat faptul că am jucat la Steaua, pentru că am trecut de acel filtru. Oamenilor le-a plăcut fotbalul. Însă vă spun, au fost niște momente de spaimă, derută totală...
Niciodată la Dinamo
- Să revenim la fotbal, ați fi mers vreodată la Dinamo?
- Niciodată!
- De ce?
- Nu știu! Chiar nu știu. Poate instituția în sine îmi displăcea. Cu băieții de la Dinamo nu aveam nimic. Niște băieți super-OK, ne întâlneam la lot. Eram prieteni foarte buni și nu era nicio problemă. Instituția în sine era o problemă.
9 trofeea câștigat Lung sr: 3 titluri de campion (2 cu Craiova, 1 cu Steaua) și 6 Cupe ale României (5 cu Craiova, 1 cu Steaua)
Silviu Lung, despre fotbalul actual: „Craiovei îl lipsesc jucătorii care fac diferența”
- Azi când vă uitați la fotbalul din Craiova ce vedeți?
- Ooof, e destul de dificil. Totdeauna am spus că toată lumea acolo e foarte pretențioasă. Toți compară jucătorii actuali cu noi. Ceea ce o mare greșeală. Băieții de acum ai Craiovei au dat tot ce-au putut. Ca în orice colectiv îți trebuie și 2-3 jucători de excepție, care pot să decidă singuri partida. Bineînțeles, alături de munca celorlalți jucători. Prin plecarea lui Mitriță, a lui Băluță și Gustavo, au dispărut acești jucători. Acum a apărut un Baiaram. Să vedem Markovic, care are talent cu carul, dar trebuie să fie mai motivat, să muncească mai mult. Pentru că are niște execuții deosebite acolo, în careu. Trebuie acei jucători care îți fac diferența. Asta lipsește Craiovei.
- Atât?
- Plus că acum orice jucător este vandabil, la orice vârstă. Noi aveam atunci și neșansa, și privilegiul, în același timp, de a forma o echipă puternică. Pentru că după 4-5 ani, având o arie de selecție mare, deja lotul era omogen. Automatismele erau create.
- E greșită divizarea asta? Cu două cluburi...
- Absolut! Ce bine ar fi dacă s-ar ajunge la un consens! La fiecare meci ar fi 30.000 de oameni în tribune. Peste tot e iubit fotbalul, dar în Craiova e ceva special. Lumea e obișnuită cu fotbalul foarte bun.
Pe cine pariază Silviu Lung
- Ce portari vă plac din ce avem?
- Mulți! Îmi place Niță, e Horațiu Moldovan, care pentru mine e surpriza plăcută. Îmi place mult Târnovanu, care la 1,98 are o viteză de deplasare și reacții excepționale. Plus reflexe foarte bune. Îi prevăd un potențial foarte, foarte mare. Îmi place Mihai Popa, de la Voluntari, un portar foarte constant și bun. Aioani, care la Târgoviște, având mai mult de apărat, s-a remarcat mai mult. La Viitorul n-a fost chiar atât de constant, însă îl privesc și pe el ca pe un portar de mare viitor. Mai este Otto Hindrich, cu un potențial mare. Îmi place constanța puștiului de la Craiova, Robert Popa, care are doar 18-19 ani.
- Ionuț Radu?
- Bine că mi-ai amintit de el, e un portar foarte talentat. Totuși, a pierdut mult stând în umbra lui Handanovici, acum are nevoie de o perioadă pentru a-și reintra în formă.
- Pe care i-ați vedea în prim-planul naționalei?
- Moldovan, Radu, Târnovanu și Popa, de la Voluntari. Pe ei i-aș vedea în poarta naționalei, ordine aleatorie.
Sunt foarte mulți copii aduși la fotbal, însă unii nu mai au plăcerea pe care o aveam noi. Dacă ai talent și îți place, e clar că ți-e predestinat să ajungi fotbalist.
Înainte era mult mai ușor să faci fotbal. Nu erau atâtea tentații. Sportul se vedea la TV, culmile pe care era sportul erau foarte înalte. Te atrăgeau. Înainte toți voiau să ajungă Nadia, Patzaichin, Năstase, Oblemenco, Lucescu, Dumitrache. Acum...
- Silviu Lung
76 de selecțiia strâns Lung sr. la prima reprezentativă, cu care a participat la Euro 1984
58 de partidea disputat Silviu în cupele europene, cu U Craiova, Steaua și Electroputere
Mai multe materiale speciale GSP:
