Articol de Daniel Nanu - Publicat vineri, 04 octombrie 2013 00:00 / Actualizat joi, 03 octombrie 2013 20:10
Recordmanul de prezenţe în Ligă i-a făcut miercuri un cadou special antrenorului cu cea mai longevivă carieră pe banca lui Şahtior. ”Înainte de meci i-am spus să păstreze tricoul pentru mine”, a explicat Il Luce, 68 de ani, cel mai bătrîn tehnician din Ligă
Ploaia bate Doneţkul peste obraji. Un şuvoi de pufoaice şi de fulare se tîrîie spre "Donbass Arena". Fanii lui Şahtior simt momentul mai delicat prin care trece echipa, după ce conturile lui Rinat Ahmetov, şi aşa umflate ca o viitură, au mai pus ceva carne în valoare de peste 100 de milioane de euro. Atît au cîntărit transferurile lui Willian, Fernandinho şi Mhitarian.
Click aici pentru rezumatul VIDEO de la Şahtior - United 1-1!
Programe cu balotul
În holul hotelului apare un tip trecut binişor de vîrsta a doua. Are sub ambele braţe şi într-o sacoşă cu emblema lui Şahtior un munte de programe de meci. Se prăbuşeşte pe canapea cît să-şi tragă sufletul şi să facă ordine în agoniseală. Mă bag în vorbă cu el. Se numeşte Keith şi e din Manchester. Amicul de lîngă el se amuză de uimirea mea. Pe cel de-al doilea îl cheamă Ralph Mortimer, e din Londra, dar tot fan Manchester United. "Cîte programe a cumpărat Keith?". "Two hundred". "What?" "Yes, two hundread". Pentru conformitate îmi arată şi chitanţa. 2400 de grivne, adică aproximativ 240 de euro. "Cîte programe de meci crezi că are Keith acasă, la Manchester?" . Încerc o cifră, mai mult la fie ce-o fi şi fixez un prag înalt, să nu creadă tipii că m-au dat pe spate. "Five thousands". Ralph zîmbeşte înţelegător. "More, fifteen thousand". Gata, tipii nu mai sînt subiect de conversaţie, ci de reportaj.
"Pe nimeni nu iubim ca pe United"
Tarabele cu fulare sînt luate cu asalt, deşi preţul unui fular oficial, la Doneţk nu întîlneşti fake-uri la colţ de trotuar, bate spre 15 euro. Deloc puţin pentru lefurile de aici. Oraşul e colorat în negru şi portocaliu, culorile lui Şahtior, dar e atît de mult negru şi atît de mult portocaliu încît statuia lui Lenin din centru, la care faci scurtă la gît căutînd şapca lui Vladimir Ilici, s-a făcut mică.
Imnul lui Şahtior îmbracă arena. E solemn, ca o defilare din Piaţa Roşie. Ies echipele, urmează cel al Champions League şi arena de 400 de milioane de dolari ieşită din buzunarul unui singur om se colorează într-un mozaic superb, cum numai la marile meciuri de pe "Camp Nou" mai poţi admira. Pe tabelele din înaltul peluzelor apare chipul lui Mircea Lucescu. Are ochii strînşi şi privirea albastră cu care mai încearcă să analizeze încă o dată ce va urma. Etapa trecută a scos greu un 2-2 la vecina Metalurg Donţek, acum are în faţă una din marile echipe ale lumii, campioana la zi a Angliei, echipa despre care Ralph şi Keith spun că "avem acasă soţii, copii, nepoţi. Pe nimeni nu iubim ca pe Manchester". Vorbeam de Willian, de Fernandinho, de Mkhtarian. Lucescu i-a crescut şi le-a dat drumul spre Chelsea, spre City şi spre Dortmund. Acum a luat-o de la capăt. "Mereu am făcut asta. Peste tot. Mai puţin la Inter, dar acolo a fost altă poveste".
Piticii brazilieni contra namilelor în alb
Diferenţa de talie e înfiorătoare. Mă uit în luxosul program de meci cît naibii are Fellaini. Un metru 94. Iar claia de păr îl face şi mai înalt. Vidici, 1,89. Pe lîngă piticii lui Lucescu, şi Van Persie, care are doar 1,83, pare uriaş. Dau cîteva pagini la lotul lui Şahtior, mi-a fost şi frică... Douglas Costa 1,70, Taison 1,72, Teixeira 1,73.
Minutul 14, Teixeira are golul în faţă, Cleverley îi dă peste tibie, e penalty, dar cehul Pavel Kralovec închide ochii. Trec trei minute, Rakiţki cade în fund ca un bebeluş care învaţă să meargă, mai lipsea să-i sară suzeta din gură, iar Welbeck marchează simplu, norocos şi nemeritat. Şahtior se clatină, noroc cu Taison care aleargă cît pentru jumătate de echipă.
A pus sîrmă ghimpată
După pauză, Lucescu a mutat linia porţii lui Piatov la centrul terenului. Cred că de vreo două ori a reuşit să depăşească în adevăratul sens al cuvîntului Mnchester United sîrma ghimpată imaginară de la centru. "Nici Barcelona nu ne-a îngrămădit în terenul nostru în aşa fel" îmi va spune după meci Ralph Mortimer la hotel. Timpul trecea cu paradele lui De Gea şi degajările disperate ale lui Vidici care a ochit toate tribunele de pe Donbass Arena. Cînd mai era un sfert de oră, Rakiţki şi-a adunat toată furia acumulată după gafa de la primul gol, a urcat în careu, Luiz Adriano s-a pus capră în faţa lui Vidici, sîrbul a respins greu, acolo era Taison, iar şutul brazilianului de buzunar era să-i ia scalpul lui De Gea şi s-a detonat în plasă. 1-1.
"Pleci urgent la familie!"
Lucescu a părăsit conferinţa de presă jumătate îngîndurat, jumătate mulţumit. L-a urmat Spiridon, antrenorul lui secund care joacă şi pe post de translator la conferinţe. Dintre toate gîndurile unui om de 68 de ani, Lucescu a mai găsit unul. "Alexandru, te-am văzut supărat toată seara. S-a întâmplat ceva acasă?". Spiridon e din Republica Moldova. A răspuns cu un sfert de glas. "Am probleme cu fata. E la spital". Lucescu a ridicat tonul. "Mîine dimineaţă pleci urgent!". Şi dumneavoastră ce faceţi, nea Mircea?". "Lasă-mă pe mine, mă descurc eu. Fugi acasă, astea-s probleme importante! Te întorci sîmbătă în dimineaţa meciului cu Arsenal Kiev sau cînd rezolvi. Dă-mi tricoul şi dă-i drumul!".
Două decenii în Ligă
Pe culoare, Lucescu ţine în braţe un tricou alb. "Al cui e?". "Al lui Giggs. În seara asta a bătut recordul de meciuri în Champions League, l-a depăşit pe Raul. Înainte de meci i-am spus să păstreze tricoul pentru mine".
La zona mixtă, Ryan Giggs, un monument de fotbal şi de respect pentru ziarişti, continuă să dea interviuri. Îmi fac loc printre umerii celorlalţi. "De ce i-ai dat tricoul lui Mircea Lucescu?". Giggs ridică privirea lui calmă. "V-a spus el asta. I l-am oferit în semn de preţuire pentru cariera sa şi pentru ce a făcut el în fotbal peste tot pe unde a antrenat".
Deschid laptopul. Pe site-ul UEFA e clasamentul prezenţelor all-time. Giggs 145, Raul 144. Galezul a debutat în Champions League în 1993. Pe atunci, Gigi Becali era no name, dar se fălea cu Mercedesul acela roşu şi lung cît o şalupă, Ion Iliescu i se adresase lui Michael Jackson cu "Tovarăşe Michael" , la Universitate se mai bloca circulaţia şi se mai striga "Jos comunismul"...
Iar Mircea Lucescu făcea ce face şi azi. Creştea jucători şi echipe. Era la Brescia şi se lupta cu antrenori de talia lui Capello şi Lippi.
17 goluri consecutive au marcat brazilienii lui Mircea Lucescu în Liga Campionilor. Taison e ultimul pe listă cu golul contra lui United
19 sezoane în Liga Campionilor este un alt record stabilit de Giggs prin apariţia în meciul cu Şahtior
3.428 de zile are Mircea Lucescu pe banca lui Şahtior, cel mai longeviv antrenor din istoria clubului. A venit la Doneţk pe 14 mai 2004
TOP PREZENŢE ALL-TIME LIGĂ*
Jucător Meciuri Goluri
1. Giggs 145 29
2. Raul 144 71
3. P. Maldini 140 3
4. Xavi 139 11
5. Seedorf 131 12
* Se consideră meciurile în Ligă şi din preliminarii.
"Remiza mulţumeşte ambele echipe, deoarece le oferă şansa calificării. Manchester a profitat de greşeala noastră şi golul lor a venit accidental"
Mircea Lucescu, antrenor Şahtior
"United e puternică, dar noi am controlat jocul, fără să riscăm nimic. Faptul că nu au tras decât un şut pe poartă, la gol, înseamnă foarte mult"
Mircea Lucescu, antrenor Şahtior
"Şi noi am dat gol destul de tîrziu şi la fel de bine se putea întîmpla să aveam ghinion şi să nu mai marcăm, deci trebuie să fim mulţumiţi cu egalul"
Mircea Lucescu, antrenor Şahtior
"Champions League este o competiţie grandioasă, iar eu sînt norocos că am cîştigat-o de două ori jucînd atîtea meciuri memorabile"
Ryan Giggs, mijlocaş Man. United
"Şahtior este o echipă bună, care are o reputaţie impresionantă şi rezultate bune aici, aşa că e un punct obţinut în deplasare. Aşa că nu cred că e un rezultat rău"
David Moyes, manager Man. United
