Articol de Raed Krishan (foto), Răzvan Luţac - Publicat vineri, 04 septembrie 2015 00:00
În orăşelul încropit în faţa Gării Internaţionale din oraş, copiii s-au pictat pe faţă şi s-au uitat la Tom şi Jerry, bărbaţii au făcut rugăciunea în faţa poliţiştilor maghiari, iar femeile au pus rufele la uscat pe turnicheţii de la metrou.
Sirene. Sirene peste tot. Zeci de imigranţi blochează o arteră adiacentă Gării din Budapesta. E miercuri, ora 16:30 la Budapesta, iar situaţia pare să degenereze. Se scandează "Germany", "Berlin", se fîlfîie cartoane cu steaguri în negru, galben şi roşu.
Poliţia e nervoasă, însă are BBC-ul şi CNN-ul în cîrcă, aşa că potoleşte mulţimea paşnic, iar autobuzele îşi reiau ruta. Din vehicule, lumea priveşte piaţa. Sînt peste 5.000 de refugiaţi. Nu-i poţi prinde pe toţi într-un singur cadru.
3.000 au intrat doar miercuri pe la Roszke, la graniţa cu Serbia. Euforia îi poartă pînă la Budapesta, unde ocupă, precum o păpădie în care sufli cu putere, toate colţurile zonei de lîngă şine.
"Syria - we love you"
Voluntarii care vin cu hrană sînt deposedaţi repede. Sirienii dau vina pe pakistanezi. "Ei ne fac de rîs, se aruncă de parcă nu ar fi văzut mîncare, iar lumea îi asociază cu Siria!". Pakistanezii răspund, scriu cu cretă pe pereţi "Syria, we love you - pakistani". E un turn Babel, în care scopul e comun, toţi vor în Occident, însă grupuleţe au acţiuni total diferite.
Doi băieţi înfierbîntaţi se iau la harţă. Alţii primesc bannere anti- Viktor Orban de la activişti maghiari.
Un afghan are o portavoce, naiba ştie de unde, şi face gălăgie cu un grup de conaţionali lîngă. În faţa gării, un grup de poliţişti impasibili cască în faţa rugăciunii de seară. Musulmanii ne roagă să le acordăm cîteva minute de linişte. E 18:30.
Frig şi pături
Se lasă seara, iar ierarhiile din tabără se văd cu ochiul liber. Cum la Budapesta se răcoreşte, refugiaţii veniţi din primele zile ori cei mai bogaţi dorm în pasajul subteran. Ultimii sosiţi ori cei săraci stau afară, în aer liber sau pe treptele statuilor, pe gazon ori pe trotuar.
Se joacă barbut, cărţi, copiii colorează şi apoi se culcă. Văzută de sus, de deasupra pasajului, mulţimea e o acuarelă. Cînd cobori treptele şi te apropii de fiecare culoare în parte, de sub cearşafuri răsar picioruşe, mîini şi capete de copii.
În fiecare pat improvizat pe gresia care duce spre metrou sînt cel puţin 5-6 mogîldeţe. Stăm pînă la 3, 4 ora României. Cînd, în faţa gării, există încă femei care nu renunţă la poziţia îngenuncheată în faţa poliţiei. Şi bărbaţi care veghează, sperînd că treptele se vor elibera.
ULTIMA ORĂ
Autorităţile maghiare le-au permis refugiaţilor, joi, să intre în incinta gării. Asta la mai bine de 30 de ore după embargoul care înfuriase mulţimea de imigranţi. Bărbaţi, femei şi copii au luat cu asalt peroanele. Surpriză, însă. La "plecări" nu figura nici un tren cu destinaţie internaţională. Unii dintre refugiaţi au urcat într-n tren care mergea spre graniţa cu Austria, însă au fost coborîţi şi trimişi în tabăra de la Bicske.
75 de oraşesub 7.000 de locuitori are România. Mai mici decît mulţimea care se adunase, joi după-amiază, în gară şi în faţa gării din Budapesta
