Articol de Justin Gafiuc, Cristi Preda (foto) - Publicat marti, 20 noiembrie 2012 00:00 / Actualizat luni, 19 noiembrie 2012 19:35
Dromaderii sînt mînaţi în cursă printr-un joystick, iar pe cocoaşă poartă un robot special de 15 kg care, din 2005, a înlocuit în Qatar copiii cu vîrste fragede folosiţi pe post de jochei. Animalele sînt însoţite pe traseu de minimum 25 de SUV-uri, conduse de bogaţii Golfului, veniţi să se distreze.
Maşina zboară pe o autostradă cu trei benzi care pleacă spre inima Qatarului. Drumul iese din Doha, trece pe lîngă luxosul palat al emirului şi cetatea gărzilor naţionale, şi lasă undeva în dreapta stadionul Al-Rayyan, una dintre arenele care vor fi modernizate spre a găzdui meciuri la Mondialul de fotbal din 2022.
De-a lungul şoselei, şantiere nesfîrşite se întind cît vezi cu ochii, pe aici urmează să treacă şi un braţ al reţelei de metrou care se va construi tot cu ocazia CM de peste un deceniu. Deşertul începe să se declare învins. Cum treci însă de Al-Rayyan, un indicator uriaş, pe fundal maroniu, te îndreaptă către o experienţă unică: Camel Race Track.
12 cămile la start
La circa 30 km de Doha, în Al-Shahaniya, pe zeci de hectare e amenjat un complex uriaş pentru curse de cămile. E sportul ancestral al beduinilor. Ajungem în jurul orei 14:00. Grupuri de dromaderi încep să apară pe marginea drumului, iar arabii aşezaţi pe spatele animalului salută prietenoşi în faţa aparatului de fotografiat.
Trecem mai întîi pe lîngă circuitele de antrenament pentru a ajunge tocmai în capătul bazei, unde alergările stau să înceapă. Sînt cel puţin 60-70 de cămile care, aşezate blînd pe burtă, îşi aşteaptă rîndul la start. Prăfuiţi şi cu feţele bătătorite de vîntul deşertic, îngrijitorii şi antrenorii le poartă pe un culoar special, cîte 12, spre plecarea pe traseul lung de 6 km.
Păpuşa cu şapcă şi ochelari de soare
"Sînt femele şi masculi, majoritatea de trei, patru ani, nu se face distincţie", explică Ali, unul dintre proprietari, criteriile sumare după care dromaderii sînt selectaţi pentru aceeaşi cursă. Nu există însă călăreţi cu suflet! Pe cocoaşa cămilei stă un dispozitiv electronic de dimensiunea unei mingi de fotbal. E, de fapt, un robot special, de forma unui cub, care, în partea superioară, imită trupul unui om, la scară miniaturală.
Păpuşa e îmbrăcată ca un adevărat jocheu, cu culori de echipament distincte, cu şapcă pe cap şi ochelari de soare! Obiectul, creat de un inginer elveţian, e făcut din aluminiu şi plastic, nu cîntăreşte mai mult de 15 kg, avînd încorporat un microprocesor, un GPS, un aparat de monitorizare a inimii cămilei şi un speaker cu comenzi vocale înregistrate! Cu "mîna" stîngă ţine hăţurile, iar în dreapta are o mică biciuşcă pe care o foloseşte pentru a impulsiona dromaderul în timpul competiţiei.
"Şalupele" pe patru roţi, pe lîngă dromaderi
Totul este comandat de la distanţă printr-un joystick, cu ajutorul căruia animalul e dirijat de pe margine printr-o reţea wireless! Iar cînd cămilele pornesc în cursă, pe ambele părţi ale circuitului, asfaltate, demarează 25-30 de SUV-uri care se pierd prin praful ridicat din copitele dromaderilor, însoţind cocoaşele de pe margine pînă la sosire.
Prin geamurile fumurii abia dacă se întrezăresc la volan bărbaţii îmbrăcaţi în alb, cu telefoane moderne şi cu ochelari de soare pe nas. Sînt proprietarii sau simpli pasionaţi de acest sport al beduinilor, replica deşertică a curselor de cai, altă nebunie a şeicilor.
"O cămilă bună se poate vinde şi cu două milioane de dolari"
Vin aici din Arabia Saudită, din Bahrein sau Emirate pentru a-şi verifica valoarea cămilelor în curse întinse din octombrie pînă în aprilie. Marele clou al anului se petrece la finalul sezonului, cînd Marele Premiu al Emirului aduce la start tot ce mai de soi în Golf. Iar învingătorul încasează 3-4 milioane de dolari!
"În tranzacţiile obişnuite, o cămilă se poate vinde 500.000 - un milion de dolari, două milioane de dolari în funcţie de cîte curse a cîştigat şi cum e cotată pe piaţă", povesteşte un alt proprietar, Mahmud.
Trecutul dramatic al copiilor abuzaţi
Aceasta e partea de suprafaţă, vizibilă şi spectaculoasă, a curselor de cămilă. A existat însă pînă nu demult şi o faţă ascunsă, dură. Zeci de ani, copiii de vîrste fragede, peste 40.000 în zona Golfului, conform rapoartelor internaţionale, au fost folosiţi ca şi jochei, vînduţi ca sclavi de părinţi săraci din Bangladesh, Iran, Pakistan, Sudan.
Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului au identificat chiar copii de 2 ani utilizaţi de proprietarii cămilelor, prezentînd abuzuri inimaginabile (înfometare pentru a nu depăşi o anumită greutate, sodomizări, bătăi, condiţii mizere de trai în campusurile insalubre din preajma race-track-urilor, lipsă de educaţie).
Din 2002, Emiratele au introdus o lege prin care cei sub 15 ani şi mai slabi de 45 kg nu pot intra în cursele de cămile, iar Qatarul a interzis din 2005 folosirea copiilor pe post de driver, introducînd roboţeii pentru dromaderi. Aşa că spectacolul beduinilor moderni, derulat în absenţa pariurilor, s-a transformat într-un soi de PlayStation captivant, la care străinii se uită uimiţi, însoţind ei înşişi caravenele de SUV-uri în busuri speciale.
Pare însă uneori o distracţie crudă. Istovite şi cu bale la gură, animalele abia mai respiră la final şi, multe, iau ca pe o binecuvîntare prăbuşirea pe nisipul deşertului, pentru cîteva minute, după trecerea liniei de sosire.
65 km/h e viteza pe care o poate prinde o cămilă în timpul unei curse: ea păstrează deseori o viteză constantă de 40 km/h
10.000 de dolari e preţul unui robot special folosit ca driver în cursele de cămile
