Gabriel Berceanu a petrecut o seară printre cei 100 de jandarmi şi 1.000 de ultraşi din Piaţa Universităţii, grup care protestează, alături de alţi români, împotriva conducerii ţării. Vezi cum s-a suspendat temporar rivalitatea dintre stelişti, dinamovişti, rapidişti, petrolişti şi alţi fani
Nu, nu trebuie să ne facem o cruce mare, după cum îndemnau reporterii televiziunilor, miraţi că o mie de ultraşi au protestat marţi seară în Piaţa Universităţii la jumătate de metru de jandarmi şi n-a ieşit scandal. La fel cum, încercînd să distrugă prejudecata "ultras = infractor", galeriile echipelor de Liga 1, înfrăţite de Ziua Unirii, şi-au demonstrat că scandările şi steagurile pot însemna mai mult. Poate totul.
Chipul democraţiei de vizavi La ora 18:00, în faţa Teatrului Naţional, sute de oameni, cei mai mulţi trecuţi de 40 de ani. După o jumătate de oră, imaginea lor se încheagă: harta politică a lumii, pestriţă şi cu linii de graniţă neregulate. Cîţiva protestatari ardeleni, cu chipul lui Avram Iancu pe tricolor. Un pensionar cu bască de pictor flamand, ridicînd ritmic imaginea Regelui Mihai şi mesajul său de adoraţie. Profesoare împotriva nedreptăţilor sistemului, o tînără activistă intrigată de Roşia Montană. În cele din urmă, "regalistul" va fi izgonit, acuzat că e membru al partidului lui Dan Diaconescu!
VEZI MAI JOS O GALERIE FOTO CU IMAGINI SURPRINSE DE FOTOREPORTERUL GAZETEI, CRISTI PREDA! Un instantaneu al democraţiei, care face cît zece tratate de politologie. Oricît de amuzantă e scena, cu un tricolor reconstituit din baloane pe fundal, oamenii sufereau. Şi strigau. Ce-i drept, acolo unde erau camerele televiziunilor, rotindu-se cu pancarte şi doleanţe spre guvernanţi/preşedinte/sistem, bănuind că în lipsa lor fizică din Piaţă, mesajul va străpunge. A început şi ploaia, mărunt.
Suporterii, main event Peste drum, în faţa fîntînilor de la Universitate, aceleaşi idei, dar mai puţini oameni. Printre ei se strecoară tineri, la început cîteva zeci, apoi grupuri venind de la metrou şi dinspre Piaţa Unirii. Un steag se ridică încet: "Suporteri, nu infractori". După care se zăresc megafoanele, în mîinile unor lideri în hanorac, urcaţi repede pe tonetele din zonă. Protestatarii îngheţaţi îi primesc cu zîmbete: îi aşteptau, la fel ca presa, dar cu un sentiment mai viu. Diferenţă de scop.
"Ro-mâ-ni-a!", puternic, zguduitor, pornit din piepturi hărtănite pe stadioane. Cu braţele ridicate, grupul de cîteva sute de ultraşi acoperă vecinii de vizavi. Mai mulţi reporteri traversează strada printre maşini, spre grupul mai focos, poliţiştii de la Rutieră sînt neputincioşi. "O dorinţă sinceră, România liberă!". Vin jandarmii.
Fiecare îşi face treaba Capetele cu cagule se înşiră în stradă, mărginind ultraşii. Pe garduri se desfăşoară cearşafuri albe, cu litere grele: "Am o viaţă înainte şi mi-o luaţi voi", "Bugetar de stadion, nu am nici un viitor". Un al doilea cordon de jandarmi se poziţionează grupînd fotografii într-un sandviş uniformă-uniformă. Galeriile îşi văd de treabă, flutură tricolorul, steaguri cu Ştefan cel Mare, ridică tonul: "România, ţara mea şi nu vreau să plec din ea", "România, stat poliţienesc".
Unul din lideri ia de gît un jandarm. Nu, prieteneşte doar, să-l întrebe ceva ce nu s-ar auzi prin patosul mulţimii: "Ce se întîmplă, de ce ne-aţi înconjurat?" "Ne facem treaba", răspunde un glas din caschetă. Bărbatul urcă la loc pe tonetă, urlînd mulţimii: "Orice se întîmplă pe stradă, noi rămînem aici, ne facem treaba!".
Imnul, cîntec de galerie, murmurat de jandarmi Ploaia e tot mai rece şi deasă, jandarmii îşi şterg caschetele şi ascultă replica ultraşilor, ajunşi la o mie de oameni:
"Dacă nu ne provocaţi, o să fiţi doar ignoraţi". Bine, curînd pregătirea şcolară a băieţilor cu bastoane e luată peste picior în scandări, dar şi toleranţa e parte a democraţiei. Plus că apare şi un steag negru,
"Eminescu să ne judece", după care "Deşteaptă-te, române!" răsună împăciuitor. Da, ultraşii ştiu versurile şi, da, cîţiva jandarmi îl murmură, din plictiseală, frig sau mîndrie. Dar îl murmură.
Dacă au fost ultraşii manipulaţi de Opoziţie? "Ponta şi cu Antonescu sînt la fel ca şi Băsescu". Dacă au fost direcţionaţi de Putere? "Pleacă, Traiane, pleacă, Traiane, pleacă şi lasă-ne! Băsescu, vino-ncoa', să te judece piaţa!" Dacă au repetat mesajele clasice ale protestatarilor? "Vă-ntreabă golanii ce-aţi făcut cu banii".
Epilog fără pietre şi bastoane Au fost aceiaşi, nu i-au graţiat pe Dragomir şi Sandu, au răcnit furibund împotriva Legii 4. Au sărit cerînd schimbare, au adaptat cîntecele galeriilor la vîrfurile şlefuite ale nemulţumirii de acum. S-au calibrat, nu s-au modificat. Au stat în Piaţă aproape cît durează un meci, dar poate pentru prima oară ca
suporteri, ultraşi, cum vreţi, şi nici o secundă ca "lupi galbeni" sau "Peluza Nord/Sud". Da, au fost doar o parte. Da, poate s-au stăpînit cu greu.
A ieşit un exerciţiu preţios în ultimii douăzeci de ani: în afara stadionului, dar cu aceiaşi jandarmi în faţă, cu aceleaşi cîntece, dar alt mesaj. S-au revendicat făţiş din "huliganii" Revoluţiei şi "golanii" Pieţei din '90. Fără violenţă, au arătat însă că pot fi mai mult decît continuatori: o energie proaspătă, organizată, al cărei mesaj se aude mai puternic, nuanţat şi concret. La pauză, 1-0 pentru ultraşi, în meciul cu ei înşişi.
