Articol de Ionuţ Coman - Publicat sambata, 08 mai 2010 00:00
Antrenorul Zoran Kurtes a început construcţia noului HCM, bazîndu-se pe disciplină şi bună-dispoziţie
Sosit la Constanţa în urmă cu aproape doi ani, Zoran Kurtes surprinde. Nu-i deloc tipicul antrenor din handbalul masculin românesc.
Dur şi extrem de exigent la antrenamente, sîrbul a creat o atmosferă de disciplină în sînul echipei, dar a lucrat şi la moral. Şi-a învăţat elevii să trăiască la intensitate maximă bucuria de a juca handbal, iar rezultatul s-a văzut pe teren. HCM Constanţa a devenit prima echipă din handbalul masculin calificată în "optimile" Ligii Campionilor şi s-a luptat de la egal la egal cu marile puteri.
"Echipa este o familie şi trebuie să ai o relaţie bazată pe încredere şi respect. Vreau ca jucătorii să vină cu plăcere la antrenament, dar spun mereu în faţă ceea ce cred, şi de bine, şi de rău. Am trecut prin fosta şcoală iugoslavă şi îmi place ca jucătorul să ştie ce are de făcut", a explicat Kurtes pe Gazeta în urmă cu o săptămînă. Motto-ul său era: "Numai adevărul. Minciuna înseamnă un pas înainte, urmat de mai mulţi înapoi". Bazîndu-se pe filozofia sa, tehnicianul îşi dorea să construiască în continuare echipa cu care visa să meargă şi mai sus în cea mai tare competiţie intercluburi din handbalul european.
Tehnica paşilor mici
"În sezonul trecut, am pierdut clar ambele meciuri cu Valladolid din <sferturile> Cupei Cupelor. Anul acesta am reuşit să jucăm de la egal la egal cu marile forţe şi am pus o bază bună pentru mai departe. Avem nevoie de paşi mici ca să construim. Şi de multă muncă. Conducerea a făcut nişte lucruri extraordinare şi a prelungit contractele lui Csepreghi, Popescu, Stănescu şi Toma. Sper că vom mai aduce în vară doi-trei jucători, chiar dacă nu ne putem compara financiar cu echipele de top din Europa.
Trebuie să continuăm seria rezultatelor bune pentru a cîştiga respectul adversarilor şi al arbitrilor şi să arătăm că sîntem un club puternic", a dezvăluit Kurtes în urmă cu o săptămînă strategia sa pentru viitor.
Marele minus
Discuţia cu antrenorul campioanei a curs lin, chiar dacă este posibilă graţie interpretului, un prieten sîrb al tehnicianului, stabilit de ani buni în România. "Marea mea greşeală este aceea că nu am învăţat limba română, dar ştiam că în sportul românesc schimbarea antrenorilor e un hobby, astfel că am lăsat acest lucru pe plan secund. M-am înşelat şi este marele meu minus", mărturisea Kurtes.
Ce regretă Kurtes
La Campionatul Mondial din 2003, Kurtes a fost selecţionerul Iugoslaviei, ratînd la golaveraj calificarea în semifinale, după ce a terminat la egalitate cu Germania în meciul decisiv. "Visul meu este ca Serbia să fie din nou campioana lumii şi, personal, să scot cele mai bune rezultate pe la echipele pe care le antrenez. Pe unde am fost, am obţinut performanţe istorice.
Marele regret este că nu am ajuns mai sus cu naţionala Serbiei la Campionatul Mondial din 2003. Am avut nevoie de un singur gol în meciul cu Germania pentru a merge în semifinale. Am avut jucători fantastici, Perici, Skrbici, Sterbici, Jovanovici, Perunicici, dar ne-a lipsit norocul. Oare unde aş fi fost dacă reuşeam atunci?", se întreba tehnicianul.
A schimbat programul
De la venirea la Constanţa, Kurtes a schimbat programul de antrenament şi a lucrat mult la partea tehnico-tactică. "Handbalul s-a schimbat mult în ultimele decenii. Pe vremuri, Serbia şi România erau stăpînele lumii la handbal şi foarte mulţi încă trăiesc din amintiri.
Fizic, jucătorii români stau foarte bine, dar tehnico-tactic sînt mult în urmă faţă de ce se joacă în Europa. Se aruncă prea rapid la poartă şi nu există răbdare în defensivă. În plus, nici un jucător nu progresează dacă nu lucrează individual. Am fost obligat să schimb procesul de antrenament şi să umblu la mentalitatea jucătorilor. Merge, dar destul de greu", spunea sîrbul.
Antrenorul Zoran Kurtes a început construcţia noului HCM, bazîndu-se pe disciplină şi bună-dispoziţie
Sosit la Constanţa în urmă cu aproape doi ani, Zoran Kurtes surprinde. Nu-i deloc tipicul antrenor din handbalul masculin românesc.
Dur şi extrem de exigent la antrenamente, sîrbul a creat o atmosferă de disciplină în sînul echipei, dar a lucrat şi la moral. Şi-a învăţat elevii să trăiască la intensitate maximă bucuria de a juca handbal, iar rezultatul s-a văzut pe teren. HCM Constanţa a devenit prima echipă din handbalul masculin calificată în "optimile" Ligii Campionilor şi s-a luptat de la egal la egal cu marile puteri.
"Echipa este o familie şi trebuie să ai o relaţie bazată pe încredere şi respect. Vreau ca jucătorii să vină cu plăcere la antrenament, dar spun mereu în faţă ceea ce cred, şi de bine, şi de rău. Am trecut prin fosta şcoală iugoslavă şi îmi place ca jucătorul să ştie ce are de făcut", a explicat Kurtes pe Gazeta în urmă cu o săptămînă. Motto-ul său era: "Numai adevărul. Minciuna înseamnă un pas înainte, urmat de mai mulţi înapoi". Bazîndu-se pe filozofia sa, tehnicianul îşi dorea să construiască în continuare echipa cu care visa să meargă şi mai sus în cea mai tare competiţie intercluburi din handbalul european.
Tehnica paşilor mici
"În sezonul trecut, am pierdut clar ambele meciuri cu Valladolid din <sferturile> Cupei Cupelor. Anul acesta am reuşit să jucăm de la egal la egal cu marile forţe şi am pus o bază bună pentru mai departe. Avem nevoie de paşi mici ca să construim. Şi de multă muncă. Conducerea a făcut nişte lucruri extraordinare şi a prelungit contractele lui Csepreghi, Popescu, Stănescu şi Toma. Sper că vom mai aduce în vară doi-trei jucători, chiar dacă nu ne putem compara financiar cu echipele de top din Europa.
Trebuie să continuăm seria rezultatelor bune pentru a cîştiga respectul adversarilor şi al arbitrilor şi să arătăm că sîntem un club puternic", a dezvăluit Kurtes în urmă cu o săptămînă strategia sa pentru viitor.
Marele minus
Discuţia cu antrenorul campioanei a curs lin, chiar dacă este posibilă graţie interpretului, un prieten sîrb al tehnicianului, stabilit de ani buni în România. "Marea mea greşeală este aceea că nu am învăţat limba română, dar ştiam că în sportul românesc schimbarea antrenorilor e un hobby, astfel că am lăsat acest lucru pe plan secund. M-am înşelat şi este marele meu minus", mărturisea Kurtes.
Ce regretă Kurtes
La Campionatul Mondial din 2003, Kurtes a fost selecţionerul Iugoslaviei, ratînd la golaveraj calificarea în semifinale, după ce a terminat la egalitate cu Germania în meciul decisiv. "Visul meu este ca Serbia să fie din nou campioana lumii şi, personal, să scot cele mai bune rezultate pe la echipele pe care le antrenez. Pe unde am fost, am obţinut performanţe istorice.
Marele regret este că nu am ajuns mai sus cu naţionala Serbiei la Campionatul Mondial din 2003. Am avut nevoie de un singur gol în meciul cu Germania pentru a merge în semifinale. Am avut jucători fantastici, Perici, Skrbici, Sterbici, Jovanovici, Perunicici, dar ne-a lipsit norocul. Oare unde aş fi fost dacă reuşeam atunci?", se întreba tehnicianul.
A schimbat programul
De la venirea la Constanţa, Kurtes a schimbat programul de antrenament şi a lucrat mult la partea tehnico-tactică. "Handbalul s-a schimbat mult în ultimele decenii. Pe vremuri, Serbia şi România erau stăpînele lumii la handbal şi foarte mulţi încă trăiesc din amintiri.
Fizic, jucătorii români stau foarte bine, dar tehnico-tactic sînt mult în urmă faţă de ce se joacă în Europa. Se aruncă prea rapid la poartă şi nu există răbdare în defensivă. În plus, nici un jucător nu progresează dacă nu lucrează individual. Am fost obligat să schimb procesul de antrenament şi să umblu la mentalitatea jucătorilor. Merge, dar destul de greu", spunea sîrbul.
Două cărţi pe deplasare
Kurtes îşi umple timpul liber cu marele său hobby, cititul. "Citesc cam două cărţi în fiecare deplasare şi îmi plac cele istorice, autobiografiile sau thriller-urile. Ultima oară am citit despre tezaurul spaniol care a dispărut şi despre Romanovi, ultima familie regală din Rusia", a povestit tehnicianul.
Dor de familie
Kurtes şi-a lăsat soţia, Desa, care este medic, şi pe cei doi copii la Novi Sad. Aleksander are 16 ani şi a devenit campion al Serbiei la juniori, cu Jugovic KAC, în timp ce Vladimir, care are doar 11 ani, abia desluşeşte tainele handbalului. "Îmi lipseşte mult familia, dar asta-i viaţa de antrenor. Clubul m-a ajutat să merg acasă de cîte ori programul mi-a permis, dar am fost foarte aglomerat. Îmi pare rău, pentru că este o perioadă importantă pentru copii, cu multe tentaţii. Responsabilitatea cade pe umerii soţiei, care este stîlpul familiei şi are un mare merit în tot ce a realizat", a spus Kurtes.
Între sportivi
Antrenorul campioanei provine dintr-o familie de sportivi, fratele său, Goran, pregătind la începutul acestui sezon echipa de handbal feminin din Constanţa, CS Tomis. "Goran a fost un jucător mult mai bun decît mine. Ştie mult handbal şi are valoare ca antrenor, dar la Tomis a avut probleme cu selecţia jucătoarelor, care fusese prost făcută. Am un văr care a fost campion la tenis de masă şi apoi a ajuns selecţioner, iar alţi doi veri au jucat handbal", a povestit Kurtes.
Locuieşte la hotel
Tehnicianul constănţean locuieşte de aproape doi ani într-un apartament al hotelului Flora din staţiunea Mamaia. "Ceea ce mă ţine la hotel nu este apartamentul, ci prietenia pe care mi-o arată oamenii de acolo. De altfel, toţi cei care lucrează în jurul acestei echipe sînt extraordinari şi muncesc enorm", a explicat Kurtes.
"Dacă jucătorii mei ar fi fost un pic mai perfizi, poate ar fi cîştigat cu Veszprem"
"Dacă nu eram antrenor de handbal, probabil că eram antrenor la altă disciplină"
"Îmi doresc să mai antrenez la nivel înalt încă vreo 20 de ani, iar apoi să mă retrag la grupele de copii, unde mi-am început cariera"
"Nu mi-a fost niciodată frică de muncă şi am fost învăţat să mă bat întotdeauna pentru primul loc"
Zoran Kurtes
44 de ani
- le-a antrenat pe: Jugovic KAC, Sintelon, Crvenka, Partizan Belgrad, Vojvodina Novi Sad (toate din Serbia), Pick Szeged (Ungaria) şi Al-Ahly (Egipt)
- performanţe pe plan european: "optimi" Liga Campionilor cu Pick Szeged 2007, semifinale Cupa EHF cu Sintelon 2000 şi semifinale Cupa Cupelor cu Partizan Belgrad 2002.
- a cucerit de două ori medaliile de bronz la Campionatul Mondial cu "naţionala" Iugoslaviei, în 1999, ca secund al lui Zoran Jivkovici, şi în 2001, ca secund al lui Branislav Pokraetz. În 2003, Kurtes a fost antrenor principal al "naţionalei" Iugoslaviei, cu care s-a clasat pe locul 8 la Campionatul Mondial.
