În ziua lansării celei mai sofisticate Dacii, iată povestea omului prin mîna căruia a trecut fiecare model

GAZETA A VORBIT CU UNUL DINTRE CEI CARE AU ÎMBĂTRÎNIT ALĂTURI DE DACIA » "Meşterul" ştie tot

Ion Meianu. Are 55 de ani, dintre care 34 i-a petrecut muncind în uzină. Pînă în '90 habar n-avea că există şi alte maşini, dar acum strînge bani pentru un Duster

Circulau pe vremuri poveşti pe seama cărora românii se distrau copios. Cică un lot de Dacii pentru export a fost descompus într-o hală. Maşinile erau bucăţi, iar cei de la Dacia au fost chemaţi să le facă la loc. N-au reuşit pentru că piesele nu se potriveau de la o maşină la alta. Sau un alt mit care a circulat, unul chiar haios. Au fost mulţi care au şi muşcat gluma, deşi musca n-are plămîni. Bagi într-o Dacie insecta şi o laşi acolo 48 de ore. Dacă după două zile musca trăieşte, înseamnă că Dacia nu e etanşată bine!!!

Pilă de la verişor
Care e, de fapt, adevărul? Ion Meianu, unul dintre cei care au îmbătrînit o dată cu Dacia, ştie răspunsul. Are 55 de ani, iar acum ocupă funcţia de operator calitate flux la uzina din Mioveni. Lumea din fabrică îi spune, pur şi simplu, "Meşterul". Munceşte la fabrică din 1976. A ajuns printr-un verişor, angajat tot acolo. "El lucra la scaune şi mi-a pus o pilă. Pluteam de fericire. Îmi lăsasem părinţii la Slatina şi nu era de colo să lucrezi la Dacia".

"În '90 am înţeles că există şi alte maşini"
Meşterul Ion zîmbeşte cînd aude poveştile Gazetei, dar recunoaşte că "nu se potrivea o aripă de la o maşină la alta. De fapt, nu se potriveau multe". Ce crede despre Daciile care se făceau înainte de Revoluţie? "A fost o maşină bună şi simplă pentru că o reparam în drum". În '90 a înţeles că există şi alte automobile, mai performante decît cel la care contribuia şi el. "A venit un văr de-al meu la începutul lui '90 cu un autoturism cumpărat din Germania. Pînă atunci nu aveam termen de comparaţie".

Se făcea focul în secţii
Sinceritatea lui Ion Meianu dezarmează. Chiar dacă e vorba despre palmele bătătorite ascunse acum sub mănuşi. Pe vremuri era altfel. "În 76, atunci cînd am venit eu, se făcea Dacia 1300. Lucram cu mîinile goale. N-avem mănuşi, iar tot bronzul de la eşapament rămînea pe mîini. Se stătea în tricou în hală, ca acum. Din '85 au început însă nenorocirile. Temperaturile erau ca în beci. Se făcea focul în secţii, inclusiv în vopsitorie. Strîngeam toate lemnele, resturile de la ambalaje şi le băgam în foc. Focul lîngă bandă, iar fumul era în secţie de-l tăiai cu cuţitul. Şi acum mai sînt zone unde e afumat tavanul".

Îi place subiectul. Vine însă şi întrebarea cea mai delicată. Cum se fura din fabrică? Răspunde prudent pentru că nu-i place să dea din casă. Evită numele. "În '86 am ajuns maistru şi aveam 74 de oameni în subordine. Vă daţi seama că trebuia să ţin cu comenduirea!".

Aruncatul peste gard
Cum se fura? Doar prin metoda aruncatului peste gard? Meşterul Ion lămureşte. "În fabrică erau trei benzi. Banda de echipare, acolo se montau elementele exterioare, faruri şi toate cele. Apoi banda aeriană, unde se lucra doar sub maşină, şi banda de sol, adică interior, scaune şi altele. Fabrica primise comenzi multe la export, dar nu existau toate piesele. Dacă o maşină nu avea chederele pentru parbriz, era scoasă în curte pînă venea piesa care lipseşte. Asta însemna practic sfîrşitul maşinii respective pentru că fiecare venea şi-şi lua de pe ea tot ce avea nevoie. O Dacie a stat 4 ani în curte şi într-o zi a ieşit un salcîm de sub capotă".

Poveştile sînt frumoase. Nea Ion e un pic obosit. Trecuse o noapte de muncă peste el pentru că ieşise din tura de noapte. Nu e o discuţie care-i face plăcere, dar nu poate să mintă. "Sistemul de furat era foarte bine pus la punct. Se lucra cu oamenii de la pază, se dădeau ponturi, dar cel mai tare a fost unul care a încercat să iasă pe poartă cu un motor complet. Îl suise pe un motostivuitor şi voia să iasă cu el. I-a fost desfăcut contractul de muncă şi atît. Cu greu se intra la puşcărie. Piesele se puneau acasă şi aşa aveam toţi maşini noi în curte. Şi după revoluţie a fost la fel!".

Vrea un Duster
În 2000, francezii au venit la fabrică. Ion Meianu a rămas, deşi din 22.000 de oameni au fost concediaţi 8.000. Au apărut mănuşile, căldura, halatele şi calculatoarele. Nu mai este maistru, dar e tot acolo. Întrebările grele nu-l slăbesc. Acum se mai fură? "Un coleg a fost prins la poartă cu 10 şuruburi în buzunar. I-a fost oprită legitimaţia, iar de-a doua zi n-a mai intrat în fabrică niciodată! E clar, "Meşterul" nu vrea să-şi supere şefii francezi!

Cel mai bun test este întrebarea ce părere are de Daciile de acum. "Logan este excelentă. Eu mi-am luat din 2004 pentru că ştiu ce maşină e!". Nu uită de Duster, pronunţă aşa cum se citeşte, dar asta nu deranjează. Mai ciudat ar fi să rostească precum la lecţia de limbi străine. Îi place SUV-ul de Mioveni. Acum "Meşterul" uimeşte din nou. "Nu mă dau în vînt după Sandero. Mie îmi plac maşinile cu portbagaj. Asta e şi preferinţa colegilor mei! Şi la MCV, adică break-ul, e loc de mai bine". Spune că mai are 9 ani şi 7 luni pînă la pensie. Ştie exact. Are doi copii şi amîndoi au terminat facultatea. "Îmi aşez un picuţ copiii şi vreau să-mi cumpăr un Duster. Francezii ne-au ajutat să facem o maşină bună! Ne-am simţit şi noi importanţi!"

Interzis pentru presă
Nea Ion se pregăteşte să meargă acasă pentru odihnă. Seara intră din nou în tură. Dă să plece, nu înainte de a scoate din buzunar cîteva poze vechi."N-am multe pentru că pe vremea aia nu se făceau poze". Ion Meianu trecuse şi printr-o şedinţă foto înainte de întîlnirea cu presa, aşa că avusese o zi grea. Industria auto are multe secrete pentru ziarişti, iar fotografiile cu "Meşterul" la bandă au fost făcute de departamentul de presă al Daciei, şi nu de fotoreporterul Gazetei. Probabil că de vină e Duster, care se lansează tocmai azi în România. Sau poate modelul anunţat pentru 2012 şi care, cu siguranţă, e în lucru la Mioveni. Chiar şi camuflat pentru ceilalţi angajaţi. Mister total. Numai "Meşterul" ştie!

1984 a fost anul în care şi-a cumpărat o Dacie 1310. A aşteptat doi ani pînă i-a venit

1.900 de lei era salariul "Meşterului" Ion Meianu în anii '80