Articol de GSP - Publicat miercuri, 15 septembrie 2010 00:00
Căţărătorul din Bucureşti este campion naţional şi balcanic la un sport care are tot mai mulţi practicanţi printre români.
Pereţii încărcaţi cu "prize" care mai de care mai colorate, scoşi parcă dintr-un decor din Alice în Ţara Minunilor, îl înconjoară pe Claudiu Miu de la vîrsta de 13 ani. Atunci, campionul naţional şi balcanic la escaladă a luat primul contact cu sportul faţă de care a dezvoltat o dependenţă.
Peste 1.000 de practicanţi în Bucureşti
"Fratele meu mai mare, care era pasionat de căţărări, m-a adus prima dată la sală. M-a atras pentru că nu ştiam nimic despre acest sport. L-am descoperit pas cu pas", spune căţărătorul. Acelaşi lucru îl fac din ce în ce mai mulţi români. Pînă acum cîţiva ani, erau doar cîteva zeci de practicanţi ai escaladei. "Acum sînt peste o mie doar în Bucureşti. E un sport în continuă expansiune". Iar Claudiu e chiar unul dintre cei care îi iniţiază pe începători, fiind şi antrenor.
"Cel mai bun test pentru un începător e să-l pui să stea atîrnat de o bară. Dacă rezistă mult, are potenţial"
CLAUDIU MIU
Există două tipuri de probe de căţărare: escalada şi escalada bloc (sau bouldering). "Primul se practică pe o structură înaltă de 15-20 de metri şi cîştigă cine ajunge cel mai sus, în timp ce boulderingul are un traseu înalt de doar 4 metri. Aici contează să te încadrezi în limita de cinci minute", precizează Claudiu.
"Chiar dacă escalada e cea mai practicată, eu prefer boulderingul. E mai intens, mişcările sînt explozive şi limitate. E palpitant, adrenalină curată!"
CLAUDIU MIU
"E ca-n Matrix"
Şi trece la o scurtă demonstraţie. Nu se repede. Studiază traseul, parcă îl scanează. Începe cu cîteva tracţiuni, sprijinindu-se doar de marginea unor şipculiţe. "Acest exerciţiu reprezintă doar unu la sută din pregătirea unui căţărător!", şochează el. Apoi începe să se lupte cu gravitaţia urcînd pe pereţii sălii. Relaxat, Claudiu pare un tip firav. În plin efort, muşchii longilini, departe de masivitatea unui culturist, capătă reflexe de oţel.
"Sportul ăsta te ajută să-ţi simţi tot corpul, să-l controlezi, să te coordonezi. Pe stîncă, mîna dreaptă caută un colţ, în timp ce piciorul stîng caută sprijin pentru următorul pas. Şi asta în timp ce, uneori, încheietura mîinii susţine toată greutatea corpului"
CLAUDIU MIU
Continuă în timp ce, agăţat doar cu o mînă, se lasă pe spate pentru a se odihni: "E nevoie de concentrare maximă înainte de a urca. Trebuie să-ţi vizualizezi traseul, să te întorci cu spatele şi să-l ai încă în minte. Eu nu văd în faţa ochilor prize, ci un circuit. E ca în Matrix: cei iniţiaţi transformau cifrele care curgeau în personaje, întîmplări".
"Am avut doar o entorsă"
Se antrenează cinci zile pe săptămînă. Îi e la îndemînă pentru că este administrator la sala de căţărare din Grozăveşti. "M-a ajutat că am absolvit Managementul la ASE", recunoaşte el. Şi detaliază cum se pregăteşte: "Stau cîte două ore şi jumătate în sală. Interesant e că oricît de mult ai lucra la simulări de trasee, structura pe care concurezi în competiţii o vezi doar înainte să te caţeri pe ea. Şi niciodată nu e aceeaşi!".
3 minute este timpul în care un căţărător bun parcurge 10 metri pe un perete vertical
"Cînd eşti la înălţime simţi emoţia. Acolo, pe stîncă, esti singur. Dedesubt e numai hăul. Nu e neapărat frică, deşi nu cred că vine cineva la sală căruia să nu-i fie teamă. Dar senzaţia asta te face să te simţi viu, să ai toate simţurile ascuţite"
CLAUDIU MIU
S-a căţărat şi în Utah
Claudiu şi-a amintit: "O experienţă de neuitat a fost la Indian Creek, în Utah, la un eveniment internaţional. Am dat peste peisaje incredibile, căţărări dificile". E periculos? "Acest sport, în general, nu e. La escaladă eşti asigurat, la bouldering ai saltele sub tine. Eu am suferit doar întinderi de degete şi o entorsă. Nimic grav". Totuşi, "după retragere, căţărătorii sînt predispuşi la probleme cu degetele". Nu se gîndeşte încă pînă acolo. "Cînd voi renunţa la competiţii, mă aşteaptă stîncile".
"Par firav la 1,81 metri înălţime şi doar 66 de kilograme. Dar la escaladă n-o să vedeţi tipi musculoşi, ca la culturism sau la K1. Cei mai subţirei fac performanţă"
CLAUDIU MIU
188 de cluburi cu secţii de escaladă şi alpinism există la ora actuală în România
Cel mai bun român
Claudiu Miu a participat şi la etape de Cupă Mondială. Ultima, desfăşurată la Munchen, la finalul lunii iulie, cu trei conaţionali la start, a adus şi cea mai bună clasare românească. Căţărătorul de 26 de ani a terminat concursul pe locul al 31-lea. "A fost o experienţă interesantă, am concurat alături de cei mai buni din lume", spune Claudiu.
Secretul lui Oncescu
Claudiu a dezvăluit că Ion Oncescu, cvadruplul campion mondial la Skandenberg, se pregăteşte precum un căţărător: "A fost de mai multe ori la sală, dar făcea un antrenament specific luptătorilor de Skandenberg, doar pentru braţe. Nu lipseau tracţiunile, dar mai ales blocaje în prize, cînd stătea atîrnat în gol pentru a-şi întări degetele şi încheieturile".
Campion mondial la 17 ani
Cel mai bun din lume atît la escaladă, cît şi la bouldering este Adam Ondra. Cehul de 17 ani este cunoscut ca un fenomen în circuit. "Parcă a fost conceput pentru acest sport. Are braţele foarte lungi şi-şi poate da degetele mult peste cap. Se pregăteşte la fel ca orice alt sportiv, dar are calităţi native extraordinare. Şi dacă era în România era tot campion mondial!", spune Claudiu.
