Articol de GSP - Publicat joi, 01 decembrie 2011 00:00 / Actualizat joi, 01 decembrie 2011 03:53
După ce a fugit în 1981 în Germania, a fost condamnat în România la 5 ani şi 8 luni de închisoare şi eliminat din memoria sportului. În septembrie 1989 a avut însă o surpriză uriaşă, cînd s-a trezit cu mama sa sosind legal în Germania. "O ajutase Valentin Ceauşescu", mărturiseşte Marcel Răducanu, într-un dialog spumos purtat la Dortmund cu Dan Udrea şi Raed Krishan.
- Domnule Răducanu, în Germania vă merge bine. Aveţi o şcoală de fotbal, sînteţi apreciat, cîştigaţi rezonabil, aveţi o viaţă liniştită. Dar de fotbalul românesc mai ştiţi ceva?
- Doar ce citesc pe internet în fiecare dimineaţă. Vin aici, la sală, şi citesc Gazeta Sporturilor, Pro Sport, Evenimentul Zilei. Cam atît.
- Şi programe TV româneşti nu aveţi?
- Nu, nu vreau să mă enervez uitîndu-mă la canalele de sport. N-am nevoie să mă enervez, am avut probleme cu inima. În plus, soţia mea nu ştie româneşte absolut deloc, n-ar înţelege nimic din programele astea.
"Ca Steaua să aibă şanse în meciul cu Schalke trebuie să joace cum a jucat Borussia Dortmund cu Schalke. Cum nu văd să poată juca la fel, cu acel presing fantastic, nu are nici o şansă"
- Dar de ce spuneţi că v-ar enerva să vă uitaţi la canalele de sport din România?
- Pentru că acum 4 ani, cînd Ovidiua Ioaniţoaia m-a invitat la o emisiune, alături de mine stăteau Gigi Becali, ăla cu burta aia mare, Marian Iancu, Mititelu de la Craiova şi ziaristul ăla, Alin Buzărin. După două ore de emisiune mă simţeam ca la un meci de tenis! Mă uitam cînd în stînga, la ce acuză unu, cînd în dreapta, la ce replică acidă îi dă celălalt. De fotbal, nimic! I-am şi zis lui Ioaniţoaia: «Cînd mă mai inviţi, întreabă-mă de o fază, de un jucător, dacă a fost sau nu penalty, dar nu mă întreba de ce se ceartă X cu Y, că habar n-am ce e cu certurile astea de pe la voi».
"La Steaua e imposibil să reuşeşti ca antrenor"
- L-aţi adus în discuţie pe Gigi Becali, aţi avut vreodată un dialog cu el?
- Niciodată, atunci a fost singura dată cînd ne-am aflat unul lîngă celălalt.
- Vă surprinde că Steaua e atît de jos în clasament cu el patron?
- Poate părea surprinzător, pentru că în vară s-au adus jucători, s-au băgat bani, era euforie, erau declaraţii «luăm titlu, distrugem tot». Însă n-ai cum să reuşeşti acolo.
- De ce?
- Antrenorii n-au linişte la Steaua. E greu să faci ceva dacă nu te lasă în pace, dacă se bagă peste tine în selecţia de jucători şi în alcătuirea echipei. Păi, tu ieşi şi faci echipa varză la televizor şi apoi mai ai pretenţii de la jucătorul pe care l-ai făcut praf? Bagi frica în el şi apoi aştepţi să dea rezultate? Mă, dacă le ştii tu pe toate, fii, mă, şi patron, şi magaziner, şi antrenor, şi de toate.
- Nu v-a tentat să antrenaţi în România?
- Acum ceva ani, m-a ofertat Toni Doboş cînd se dusese cu echipa la Timişoara. Cînd mi-a zis ce bani îmi dă, m-a pufnit rîsul. 4.000 de dolari pe lună, iar eu aici iau minimum 8.000 de euro.
- Şi altă ofertă din România?
- Acolo eşti pus antrenor dacă ai pile sau dacă ai dai cuiva bani la un moment dat. Eu ce prieten să am? Plus de asta, aş pleca de aici, aş lăsa un serviciu bun şi peste 3-4 luni m-aş trezi că sînt şomer.
"Valentin mi-a trimis-o pe mama în Germania. Acum 3 ani i-am mulţumit"
- A fost vreun moment în care aţi regretat că aţi fugit din România acum 30 de ani?
- Nici un moment. Nu ştiu cum ar fi fost viaţa mea dacă n-aş fi plecat. Poate eram şi eu antrenor la un moment dat prin Divizia A sau poate că aş fi ajuns vreun beţiv pe stradă. Am ales atunci calea cea mai bună pentru că mi-am dat seama din 1981 că în România valorile sînt suprimate.
"Patronul Stelei schimbă la fiecare 4-5 luni cîte 4-5 jucători. Şi, cum nu poţi avea un lot de 60 de jucători, trebuie să şi dea afară cîte 4-5. Şi uite-aşa se ajunge la o brambureală totală în care cel mai vechi jucător poate avea maximum doi ani la echipă!"
- Adică?
- Cînd Valentin Stănescu nu m-a băgat în 1981, la acel Anglia-România 0-0 de pe Wembley, deşi eu eram cel mai bun din ţară, am simţit că înnebunesc. La cîteva luni distanţă, Alban, Giovanni şi Procuroru Dinu mi-au oferit şansa să fug de la meciul nostru de la Budapesta. O puteam face pentru că între Ungaria şi Austria era graniţă liberă, dar n-am făcut-o. Am rămas în Germania abia în toamna lui 1981, cînd m-am dat lovit în pauza unui meci, deşi n-aveam nimic. "N-ai nimic, mă, boule, că i-ai năucit de cap p-ăştia în prima repriză", mi-a zis antrenorul, dar eu trebuia să mă dau lovit. Am fost lăsat la vestiare, echipa a ieşit pe teren şi eu am fugit. Cînd s-a terminat meciul, eu eram deja la Hanovra. Am fost judecat în ţară, mi-au dat 5 ani şi 8 luni puşcărie, dar mi-am găsit viaţa adevărată. Cel mai greu mi-a fost cu mama, pe care am văzut-o abia după 8 ani. M-a ajutat Valentin.
"Un fotbalist cîştiga mult peste nivelul unui om normal şi acum 40 de ani, şi acum 20 de ani, la fel e şi azi şi aşa va fi întotdeauna. Diferenţa între generaţia noastră şi cea de azi e că noi cîştigam banii de plăcere"
- Valentin Ceauşescu?
- Da, chiar el! În septembrie 1989 i-a făcut paşaport mamei mele şi a trimis-o la mine, fără să ştie nimeni. Acum 3 ani, l-am văzut într-un restaurant în Bucureşti pe Valentin, era cu Tudorel Stoica. M-am dus la el şi i-am zis: «N-am avut niciodată ocazia să-ţi mulţumesc, o fac azi. Ai fost bărbat adevărat atunci, m-ai ajutat deşi nu aveai nici o obligaţie». «Am făcut-o cu mare plăcere», mi-a replicat.
Cum a pierdut o jumătate de milion de mărci
- Aţi cîştigat bine după ce aţi rămas în Germania?
- Eram speriat, m-am grăbit şi am semnat cu Hanovra, din liga a doua. După două săptămîni, a venit Borussia Dortmund după mine. M-au luat şi au dat 500.000 de mărci Hanovrei. Aş fi putut să iau eu banii ăia dacă nu aş fi semnat cu Hanovra, dar şi aşa a fost bine, cîştigam cîte 5.000-6.000 de mărci pe lună.
- Vă lipseşte ceva din România?
- Acum? Absolut nimic. În plus, nu vreau să mai aud de Bucureşti.
- ?
- Acum un an, fiu-meu tot trăgea de mine să mergem şi în România, să ne punem în slujba copiilor, să facem şi să dregem. Am acceptat, am venit, am făcut un program pentru copii, a avut succes, dar s-au trezit unii, printre care şi Miţi Majearu, să zică: «Aaa, păi asta puteam face şi noi, ce mare lucru e?». Păi bine, mă, de ce n-aţi făcut pînă azi? Adio şi la revedere, eu să nu mai aud de Bucureşti.
- Revin la un subiectul antrenorilor de la Steaua. Lăcătuş, Hagi...
- Ştiu ce vrei să mă întrebi. În locul lui Lăcătuş nu m-aş mai fi întors la niciodată la Steaua. Eu nu cred că s-a dus fiindcă i-a fost foame, să fim serioşi, Lăcătuş are bani. S-a dus pentru că iubeşte acel club, însă eu sînt altfel, de ce să te înjoseşti atîta? Eu trăiesc de 30 de ani aici, dar n-am auzit la nici un club din Germania ca un antrenor să se întoarcă de 3 ori la o echipă, aşa cum a făcut Lăcătuş.
- Marcel Răducanu are vreo idee care ar putea salva fotbalul românesc?
- Daţi-l pe mîna celor care au stat mulţi ani în Occident şi au văzut cum se face un lucru profesionist. Daţi-i afară pe toţi de la FRF şi LPF, că sînt oameni vechi, şi puneţi oameni care au fost afară. V-aţi întrebat vreodată de ce în Germania doar 3 jucători români au avut succes? Marcel Răducanu, care acum are o şcoală de fotbal la Dortmund, Lupescu, care acum lucrează la UEFA, şi Dorinel Munteanu, care a luat ultimul titlu în Divizia A. Oare de ce? Nu cumva pentru că au fost singurii serioşi, iar restul numai fiţoşi? Uitaţi-vă şi la Marica, tot crede că are cineva ceva cu el, dar pe el nu l-a băgat nici antrenorul de la Stuttgart, nici fostul antrenor de la Schalke, nici actualul, Stevens. Mă, oare toţi sînt nebuni şi doar tu spui că eşti bun?
"Mai ţin legătura doar cu Florin Marin şi puţin cu Tudorel Stoica. Tudorel chiar mă rugase acum cîţiva ani să-i găsesc echipă lu fiu-su, Alin, însă el şi-a făcut un nume nasol în toată Europa, cum să-l propun eu la vreo echipă?"
VEZI MAI JOS IMAGINI VIDEO CU MARCEL RĂDUCANU ÎN ACŢIUNE DIN PERIOADA ÎN CARE ERA JUCĂTOR!
CV MARCEL RĂDUCANU
■ VÎRSTA: 57 ani
■ DESEMNAT cel mai bun fotbalist român în 1980
■ A JUCAT 229 meciuri la Steaua, pentru care a marcat de 94 de ori
■ DUBLU CAMPION al României (1976, 1978)
■ DUBLU CÎŞTIGĂTOR al Cupei României (1976, 1979)
■ A JUCAT de 21 de ori pentru România, pentru care a marcat de 3
ori
■ A JUCAT 163 de meciuri la Borussia Dortmund, pentru care a
marcat de 31 de ori
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
