O concluzie ironică la finalul carierei unui mare jucător: "Azi, nu mai poţi fi fotbalist dacă nu eşti tatuat!"

S-a retras vara trecută, la 37 de ani, după aproape două decenii glorioase la Man. United. E cel mai titrat fotbalist englez, "roşcovanul" miraculos pe care Zinedine Zidane îl numea "cel mai mare mijlocaş al generaţiei sale", din lumea întreagă, nu doar din insula britanică, cel pe care Andres Iniesta, campion mondial şi european cu Spania şi deţinător al tuturor performanţelor posibile cu Barcelona, l-a rugat să facă schimb de tricouri la sfîrşitul ultimei finale de Champions League.Atît de mult îl apreciază ibericul de aur.

Şi totuşi, cînd l-a văzut prima oară jucînd la juniorii lui Manchester, la începutul anilor '90, Sir Alex Ferguson a spus: "Nu are nici o şansă! E un pitic!". Dar "piticul" de 1,71 m l-a făcut fericit pe manager, l-a ajutat să devină o legendă în fotbalul mondial. În august, la retragerea lui Scholes, Fergie a mărturisit: "Paul a fost o inspiraţie pentru United".

Cu Paul Scholes, revista britanică Four Four Two a realizat un interviu folosind întrebările cititorilor. A ieşit un "one-on-one" perfect pentru a-l descoperi pe acest "dictator al jocului", cum l-a descris fostul coechipier Rio Ferdinand.

"Eram cu sprayul după mine"

- Paul, toată lumea ştie că suferi de astm. Ce impact a avut asupra fotbalului?
- M-am obişnuit să trăiesc cu astmul, nu a trecut nici o zi fără să iau medicamentele prescrise. Şi la timp. Am avut grijă de mine şi nu a fost o foarte mare problemă. Momentele critice nu m-au ocolit însă, mai ales iarna, cînd era foarte frig şi apăreau durerile la piept. O dată, nu am jucat cîteva săptămîni din cauza asta. Făceam şi terapie inhalatorie, eram mereu cu sprayul la mine. Îl foloseam înaintea meciurilor şi, uneori, chiar şi în pauză.

VEZI AICI O COMPILAŢIE VIDEO CU MOMENTE DIN CARIERA LUI PAUL SCHOLES!

- Ai fost vreodată tentat să-ţi pui cercei în urechi, să-ţi faci o coafură trăsnită sau un tatuaj uriaş?
- Pentru nimic în lume nu aş fi făcut aşa ceva. Nici vorbă! Dar se pare că, în aceste zile, nu mai poţi fi fotbalist dacă nu ai cel puţin un tatuaj. Niciodată nu mi-a plăcut să mă dau în spectacol. Să sar eu în faţa rîndului? Mi-ar fi fost ruşine.

- Este real că, în timp ce sărbătoreai hat-trick-ul împotriva Poloniei, în 1999, pe Wembley, te gîndeai: "Oh, nu! Iar trebuie să vorbesc cu ziariştii acum!"?
- Da, în tinereţe, acel gînd mă străfulgera în timpul meciurilor. Dar, cu timpul, n-a mai fost o grijă pentru mine.

- Totuşi. La fiecare interviu, răspunsurile tale erau articulate, deştepte, deşi eşti cunoscut drept un tip tăcut, timid. Te schimbi cînd ieşi din lumina reflectoarelor?
- Sînt tăcut şi timid şi în preajma colegilor şi a prietenilor. Sincer, nu mă dau în vînt după interviuri, dar ele sînt o parte a jocului, aşa că le accept fără probleme.

Cu mingea după Sir Alex
- Sir Alex Ferguson spunea cîndva că, pentru distracţie, îi ocheai capul cu mingea la fiecare antrenament. Corect?
- (Rîde) Da, e un pic de adevăr în această poveste. Vă daţi seama că nu m-aş fi atins de manager, dar cred că l-am nimerit o dată din lateral, încercînd să-l trezesc. Nu am fost atît de prost încît să-i ţintesc capul! S-ar fi uitat imediat împrejur căutînd vinovatul şi, chiar dacă m-aş fi ascuns într-un grup de opt jucători, tot m-ar fi găsit. Puteam să nu fiu eu "curajosul", vina cădea pe mine! Ştia ce-mi poate mie pielea. Îmi aduc aminte că, la un antrenament, l-am lovit pe Phil Neville, de la distanţă, direct peste cap cu o torpilă. L-am făcut să zboare ca o păpuşă şi ne-am prăpădit de rîs.

Răzbunarea "feţei întunecate"

- Cu ani în urmă, ai recunoscut că atacurile tale prin alunecare erau "înfiorătoare". Te-ai antrenat special pentru a rezolva această problemă sau nu ai stăpînit niciodată tehnica tacklingurilor? Roy Keane spunea cîndva că nu ai pierdut nici un tackling: toate erau faulturi premeditate! Aşa era?
- Nu cred că tacklinguri mele erau un dezastru! Uneori, cînd cineva mă călca pe nervi, îl ţineam minte şi îmi făceam timp să mă revanşez. Probabil că la acest lucru se referea Roy.

- Arsene Wenger, managerul lui Arsenal, a afirmat că aveai o "faţă întunecată" pe teren!
- Cînd jucam cu Arsenal, erau atît de buni tehnic încît trebuia să-i luăm mai tare şi normal că nu le plăcea. Nu ştiu ce voia să spună Wenger cu "faţa întunecată", dar un pic de răutate nu strică în fotbal. Eram uşor întunecat, însă nu prea întunecat!

- Care a fost cel mai dur "foehn" pe care l-ai primit de la Alex Ferguson? Cînd te-a certat cel mai rău? Cînd ai refuzat să joci un meci din Cupa Ligii Angliei în 2001?
- Nu, nu a fost atunci. Acela a fost un gest prostesc al meu, m-a amendat şi am depăşit împreună momentul. Cel mai urît a ieşit la un meci cu Newcastle. Am fost rezervă şi am intrat pe teren cînd eram conduşi. Am egalat însă, apoi am pierdut o minge la mijlocul terenului, contraatac-fulger şi gol. Aşa am pierdut jocul. Ce a urmat la vestiar... Sir Alex m-a făcut praf!

- Cum a fost să joci întreaga carieră alături de colegii din "Generaţia 1992"? Îţi imaginai că atîţia veţi reuşi din acea echipă?
- Nici nu mă gîndeam. Întorcîndu-mă în timp, cînd aveam 17-18 ani, ştiam în fiecare sîmbătă dimineaţa că formăm o trupă puternică la juniorii lui United, dar nici nu visam că atît de mulţi dintre noi vom atinge nivelul maxim. Giggsy era deja la prima echipă atunci - la el nu era nici o îndoială -, însă Becks, Nicky Butt, fraţii Neville şi cu mine... Chiar mă întrebam dacă sîntem suficient de buni.

- Cum te-ai simţit în 1999, cînd ai fost suspendat şi ai ratat finala Champions League? Succesul din 2008 a fost ca o răsplată?
- Am primit şi eu în 1999 medalia învingătorilor, dar parcă n-am fost printre ei, pentru că n-am jucat finala. Pentru mine, doar o victorie este importantă, aceea din 2008. Nu ştiu dacă a fost ca o răsplată, dar am aşteptat mult mai mult decît estimasem pentru a juca o altă finală de Ligă.

"Fiecare joc al Barcelonei e o lecţie"

- De ce este Barcelona atît de bună, de ce Man. United n-a avut nici o şansă cu Barca în cele două finale de Ligă din 2009 şi 2011?
- Pentru că ei au fost prea buni de fiecare dată! Singura consolare este că noi ne-am apropiat cel mai mult de Barcelona. E o echipă strălucitoare, o echipă unde nu există cuvîntul egoism. O echipă cu un superstar, Messi, dar, în acelaşi timp, el ştie să joace şi pentru colectiv. Barcelona nu are fotbalişti care să încerce să iasă cu orice preţ în prim-plan. 11 oameni care se ajută permanent pe teren. Iată o explicaţie. Şi încă una: recuperează mingea şi o păstrează! Fiecare joc al lor e o lecţie de fotbal.

- Ai fost şocat cînd Wayne Rooney a pus la îndoială public proiectul lui United sezonul trecut? Gary Neville a dezvăluit că i-a spus să-şi ceară scuze. Tu i-ai zis ceva?
- Cred că Wayne a învăţat lecţia foarte repede după acel moment. Şi-a dat seama că a greşit: nici un jucător de la Man. United nu ar trebui să pună vreodată sub semnul întrebării ceea ce face managerul. Niciodată! Dacă are o problemă, atunci să discute cu Sir Alex. Probabil că Wayne era foarte confuz atunci. Nu jucam atît de bine cum ne-am fi dorit, dar şi asta se întîmplă cîteodată. Trebuie să ai încredere în manager şi în coechipieri. Şi-a cerut scuze, iar subiectul a fost închis. Cum am terminat sezonul? Am ieşit campioni! N-am vorbit cu el despre acea declaraţie, însă am fost surprins. Nu e ceva la care să te aştepţi la Manchester. M-a dezamăgit. A fost un gest lipsit de respect faţă de club.

"Ce fericire că nu voi fi în Qatar!"

- Ai înscris şapte goluri în primele tale 16 meciuri la "naţionala" Angliei, apoi tot şapte în următoarele 50 de partide. Cum îţi explici?
- Pur şi simplu, nu am jucat la fel de bine în acele 50 de meciuri.

- După Mondialul din Japonia şi Coreea de Sud, te-ai plîns că a fost o tîmpenie să organizezi un turneu final în ţări cu o climă atît de fierbinte. Cum va fi în Qatar, peste 11 ani?
- Primul meu gînd a fost: "Ce fericire că nu voi fi acolo!". În Japonia şi în Coreea de Sud era ca în cuptor, nu ne-a fost deloc uşor. În ziua "sfertului" cu Brazilia, căldura ne-a stors! A fost atît de cald încît nici nu ne-am putut încălzi pe teren. Acel Mondial n-a fost deloc pe sufletul meu. Nu ştiu cum va fi în Qatar: se vorbeşte de stadioane cu aer condiţionat, dar ce se va întîmpla cu suporterii care vor merge la meciuri? Vor fi 45 de grade! Arabii au bani de cheltuit, însă eu mă îndoiesc de reuşita competiţiei.

- Ai accepta să cedezi trofeele cucerite cu United pentru un titlu mondial la "naţionala" Angliei?
- Nici într-un milion de ani! Nu, nu, nu! Chiar dacă un titlu mondial cu Anglia ar fi o performanţă incredibilă...

- Gary Neville a mărturisit recent că, pentru el, cariera internaţională a fost o pierdere de vreme. Acesta este tristul adevăr? Că a devenit mai puţin atrăgător să joci pentru Anglia?
- Se pare că, astăzi, a juca pentru Anglia a devenit o cale de a păcăli lumea. Probabil că e mult prea multă presiune asupra a tot ce are legătură cu echipa naţională, de la selecţioner pînă la jucători. Se aşteaptă ca noi să cîştigăm fiecare Mondial şi nu ştiu de ce. Priviţi rezultatele noastre din ultimii 50 de ani! Nu am fost nici măcar aproape de trofeu.

"Familia, mai presus de fotbal"

- Fabio Capello a vrut să te readucă în circuitul "naţionalei" pentru Mondialul din 2010. Cît de aproape ai fost să accepţi?
- Am fost la un pas să spun "da". Însă n-am vrut să stau departe de casă pentru şase săptămîni. Am terminat-o cu "naţionala" pentru că doream să petrec, vara, cît mai mult timp împreună cu familia. A fost tentant să joc din nou la Mondial, dar familia e mai presus de fotbal. Şi, oricum, niciodată nu m-am bucurat prea tare cînd am participat la Mondial sau la Euro, întotdeauna mi-a displăcut ideea de a sta atît la un turneu, mi s-a părut prea mult. Ador să joc, însă urăsc perioadele dintre partide!

- Spune-ne, te rog: de ce Anglia continuă să eşueze la marile turnee? Sînt unii jucători prea egoişti?
- Da. Avem unii dintre cei mai valoroşi fotbalişti, dar cîţiva caută numai gloria personală. Avem talent, şi totuşi nu cîştigăm. Şi, cînd întîlneşti alţi jucători extraordinari, trebuie să te întrebi dacă băieţii noştri chiar sînt atît de buni pe cît cred ei că sînt.

24 de trofee a cucerit Paul Scholes în întreaga sa carieră

18 ani a jucat "roşcovanul" numai pentru Manchester United

676 de meciuri a evoluat faimosul mijlocaş pentru Red Devils

După retragerea lui Sir Alex Ferguson, Ryan Giggs ar putea fi un excelent manager la Man. United. Ar avea calităţile şi s-ar bucura de respectul total al jucătorilor. Sînt sigur că ar face o treabă de milioane, la fel ca Guardiola la Barcelona"
Paul Scholes, fost mare jucător englez

Am jucat în două mari echipe la United: 1999 şi 2008. Amîndouă au cîştigat Champions League, dar pe prima nu o voi putea uita niciodată. Ieşeam pe teren cu un singur gînd: să marcăm mai multe goluri decît adversarii, indiferent dacă eram acasă sau în deplasare. Era un sentiment minunat"
Paul Scholes, fost mare jucător englez

Scholes, vulpea şi puii devoraţi
Tot la această discuţie cu Paul Scholes, reporterii de la Four Four Two l-au rugat pe David May, fost coechipier la United, şi prieten în acelaşi timp, să-i pună o întrebare faimosului roşcovan. Ce a ales May: "Cum te-ai simţit cînd o vulpe ţi-a mîncat din grădină cei trei pui pe care îi cumpărasei în acest an?". Paul a răspuns mai greu: "Nenorocita! Ei bine, am fost devastat! Copiii au fost extrem de supăraţi, deci nu a fost o zi prea plăcută. Îţi mulţumesc că, acum, a aflat toată lumea".

CV SCHOLES
Nume Paul Aaron Scholes
Data naşterii 16 noiembrie 1974
Locul naşterii Salford (Anglia)
Înălţime 1,71 m
Greutate 73 kg
Post Mijlocaş
Club Man. United (1993-2011)
Meciuri 676
Goluri 150
Selecţionat la "naţională" 1997-2004
Meciuri la "naţională" 66
Goluri la "naţională" 14
Performanţe 10 titluri de campion (1996, 1997, 1999, 2000, 2001, 2003, 2007, 2008, 2009, 2011), 3 Cupe ale Angliei (1996, 1999, 2004), două Cupe ale Ligii Angliei (2009, 2010), 5 Supercupe ale Angliei (1996, 1997, 2003, 2008, 2010), două Ligi ale Campionilor (1999, 2008), o Cupă Intercontinentală (1999), un Mondial al Cluburilor (2008)

Mari nume ale fotbalului despre Paul Scholes

Alex Ferguson: "Paul a fost o inspiraţie pentru toţi jucătorii. Am pierdut un fotbalist cu adevărat incredibil"
Cristiano Ronaldo: "Cel mai bun fotbalist cu care am jucat. M-a ajutat enorm cînd eram tînăr. Fantastic"
Roy Keane: "Îmi aduc aminte că, de fiecare dată cînd jucam în Europa, la pauză adversarii alergau după el să-i ia tricoul. Un maestru al fotbalului"
Ryan Giggs: "La antrenament, toţi voiam să fim cu el în echipă, pentru că învingea întotdeauna"
Xavi: "Are pasa decisivă în sînge, marchează, e puternic, niciodată nu chinuie mingea şi nici nu o pierde. Dacă ar fi fost spaniol, probabil că ar fi fost pus în valoare şi mai mult"
Iniesta: "O legendă vie"
Messi: "La Academia La Masia, numele său e menţionat foarte mult. Scholes este un profesor"
Pele: "Dacă ar fi jucat cu mine în echipă, aş fi înscris şi mai multe goluri"
Maradona: "Scholes are o tehnică unică"
George Best: "Acest băiat ştie să joace"
Bobby Charlton: "Cel mai bun pe care l-am văzut vreodată pe Old Trafford"