O zi cu Adina Meiroşu

Din cele 365 de zile ale unui an, Adina Meiroşu nu crede că are libere 65. Nu le-a numărat, nu le-a încercuit în calendar, dar tot timpul e în priză, la echipa de club şi la "naţională". Meciuri, antrenamente şi iar meciuri şi antrenamente. Nu se plînge însă. Asta a ales şi o face din plăcere. "Iau handbalul ca pe o joacă, dar nu la modul neprofesionist. Nu ştiu dacă vedeţi la mine plăcerea de a juca, dar eu chiar intru cu bucurie pe teren", spune Adina. La 22 de ani, interul stînga a devenit una dintre jucătoarele indispensabile pentru "naţionala" României. E handbalista despre care Tadici spune că va fi liderul primei reprezentative mult timp de acum încolo. Ce face ea într-una dintre puţinele zile libere? Cum trăieşte 24 de ore fără să pună mîna pe minge? O să aflaţi imediat!

S-a trezit

10:30. A dormit mai mult. A ajuns acasă la ora 2:00 pentru că a venit din deplasarea de la Podgorica, unde a obţinut cu Oltchim a şasea victorie consecutivă în Liga Campionilor. "M-am cam foit, nu am dormit bine deloc. Aşa se întîmplă cînd sînt obosită. Vă spun un secret. La Mondialul din Franţa luam somnifere ca să dorm bine, să fiu în formă la meciuri", mărturiseşte Adina. "Apoi e şi greu, la ora asta, în zilele normale, sînt la antrenament", adaugă ea. Intră în bucătărie şi pune de cafea la filtru. Apoi merge la baie. Se spală pe dinţi şi face un duş. Zăboveşte puţin mai mult de un sfert de oră.

10:50. În bucătărie cafeaua e gata. Ovidiu, prietenul ei, cu care urmează să se căsătorească în vară, o aşteaptă. Profită şi el de faptul că Adina are liber şi a mai rămas acasă. "Hai mai repede că am pus în ceşti!", o strigă Ovidiu. Adina a intrat însă în dormitor şi se cîntăreşte. "Avem cîntarul la echipă. Orice kilogram în plus se plăteşte. Nu am eu probleme însă!", spune jucătoarea. Savurează apoi cafeaua cu un biscuit. "Ăsta e micul dejun. Nici nu cred că avem ceva de mîncare, că dacă noi nu stăm pe acasă...", se scuză parcă handbalista. Pe frigider scrie însă: "Bună dimineaţa! Poftă bună! Să ai o zi frumoasă!"

11:10. Cei doi merg în sufragerie. "Hai să ne uităm pe revistele alea că plec!", spune Ovidiu. Sînt reviste de decoraţiuni interioare. Şi-au luat un apartament nou şi vor să-l aranjeze. Caută gresie şi faianţă. "Ne-am mai uitat pe ele, dar separat. Nici acum nu am ajuns la un consens", dezvăluie Adina. Ovidiu pleacă şi ea rămîne să-şi desfacă geanta. Cu o seară înainte a aruncat-o direct în baia de serviciu, nu a mai avut chef de ea. Scoate cu grijă tricourile, mingea, adidaşii de joc, şlapii, o placă de păr. Alege apoi hainele pe categorii ca să pună maşina de spălat la treabă.

Sună telefonul
11:30. Sună telefonul. "Alo, te-ai trezit? Vii pe la mine?", întreabă o voce feminină. "Vin, dar mai încolo. Ce face Ştefan Iordache? Doarme la ora asta?", răspunde Adina cu alte întrebări. Desluşeşte imediat misterul.
- Era soră-mea.
- Cine e Ştefan Iordache?
- (Rîde cu gura pînă la urechi). E nepotul meu, aşa-l cheamă. Nu-i aşa că e un nume frumos? Şi el e frumos, o să-l vedeţi!

12:05. Coboară. Merge pînă la viitorii socri. Maşina e însă plină de zăpadă. Porneşte motorul să se încălzească şi apoi o curăţă cu grijă. Are un Volkswagen Golf. "Nu am mai condus de mult. Îmi place foarte mult, dar nu prea am ocazia. Numai cînd mai mergem pe la ţară, pe la bunicii lui Ovidiu, conduc eu", spune Adina. E o şoferiţă bună. Circulaţia din Vîlcea nu e la fel ca în Bucureşti, dar Adina îşi arată priceperea în cei cîţiva kilometri pînă la socri.

Masa la socri
12:20. "Te-am aşteptat cu masa. Hai să mănînci!", o întîmpină mama lui Ovidiu. "Aici mîncăm. Acasă nu am timp să gătesc. Sincer vorbind, nici nu prea ştiu eu multe chestii. Cel mai bine îmi iese puiul cu legume. Am făcut însă şi sarmale, ardei umpluţi şi alte mîncăruri mai sofisticate. Cînd mă încurc, o sun pe mama la Galaţi!", surîde Adina.

Vizită la soră
13:30. Pleacă spre sora sa, Diana. Şi ea a jucat handbal la Oltchim, au fost amîndouă la junioare. E mai mare cu patru ani. A trebuit însă să abandoneze sportul de performanţă din cauza unor probleme de sănătate. A mai jucat în Bulgaria, la Baia Mare şi la Galaţi. "Unde e Fane Iordache? I-am cumpărat o vestă din Muntenegru!". Intră rapid în dormitorul nepotului şi-l ia în braţe. Puştiul de 8 luni nu zice nimic. Rîde cînd o vede şi se joacă cu părul handbalistei. E fascinat de omul din faţa sa care-i face poze. E cu ochii ţintă la aparatul de fotografiat. "Îi place să pozeze. Hai că semeni cu mine, şi mie îmi place", glumeşte Adina.

Sfaturi şi critici
14:15. A terminat zbenguiala cu Ştefan. Vorbeşte acum cu Diana, îi povesteşte cum a fost la Podgorica. "Prima repriză nu ai jucat nimic. A doua ţi-ai revenit!", o ceartă sora. "Era meci de vacanţă, am intrat puţin relaxate, dar am întors repede", se justifică Adina. Pleacă, dar promite că mîine vine iar să se joace cu nepoţelul. "Mi-l dai mie să-l ţin cît sînt liberă astea două zile?", întreabă Adina. "Cred că după cîteva ore nu-ţi mai trebuie, mi-l aduci înapoi!", vine răspunsul Dianei.

Ora de răsfăţ
14:30. Ovidiu nu s-a întors. Adina îşi face de lucru prin casă. Îi e cam somn, dar nu merge la culcare pînă nu-şi face manichiura. Îşi şterge unghiile de oja roşie şi se dă cu lac. Apoi se aşază la televizor. Butonează, se opreşte pe Animal Planet. Vorbeşte la telefon cu Oana Manea. E cea mai bună prietenă a ei. S-au autointitulat "surorile Eti". De la ce ? Nu ştiu nici ele. Adoarme în jumătate de oră.

În oraş
17:15. Se trezeşte. Ovidiu nu a intrat în cameră ca să nu o deranjeze.
- Cît am dormit! Se vede că s-a acumulat oboseala! Ieşim în oraş?
- Unde mergem?
- Hai la mall, vreau să mă uit puţin şi prin magazine.

Călcat şi citit
19:15. Revin acasă. Şi-au luat ceva de mîncare. Adina merge apoi să calce. "Nu fac eu multe treburi casnice, dar cred că am călcat un vagon de rufe. Trebuie, nu poţi să apari oricum cu echipamentul în faţa oamenilor!". Apoi merge la televizor. Se plictiseşte repede. "Nu mă uit la telenovele şi nici la Elodia". Se duce în dormitor şi citeşte. "Strategii pentru a deveni puternică şi încrezătoare" e cartea pe care o răsfoieşte acum.

Stingerea
Ora 23:00. Mîine are o nouă zi liberă, dar nu poate să stea mai mult. Are program de coafor. În rest, vrea să profite din plin de puţinele ore libere pe care le are. Handbalul o aşteaptă.

Debutul în Liga Campionilor
Adina Meiroşu a fost aleasă în 2002, la Campionatul Mondial de tineret, cea mai valoroasă jucătoare a turneului, chiar dacă România a terminat doar pe doi, după Rusia. Tot atunci, la 17 ani, Adina a debutat şi la senioare, în echipa Oltchimului. Direct într-un meci de Liga Campionilor! Caută în pungile pline cu medalii şi fanioane. "Îţi spun imediat data. 12 octombrie 2002, cu Nordstrand. Am bătut cu 24-22, am dat şi două goluri, dar nu ne-am calificat, pentru că în tur pierduserăm cu 21-32. Eu nu fusesem însă în Norvegia", povesteşte Adina. Apoi, şi-a făcut imediat loc în echipă, de unde nimeni nu a mai putut-o scoate.

Superstiţiile Adinei
Handbalista vîlceană nu se consideră neapărat o persoană superstiţioasă, dar are cîteva lucruri de care nu se desparte. Primul este o manşetă pe care a folosit-o prima dată la CM de tineret din Rusia. "Mi-a purtat noroc şi nu intru fără ea pe teren. Nu mai ştiu cînd am uitat-o acasă şi am pierdut. Am spălat-o şi răsspălat-o, dar nu renunţ la ea. Apoi, mai am tot de atunci o pereche de şosete. Nu le port însă decît la meciurile cele mai importante", mărturiseşte Adina. Înaintea fiecărei partide îşi face semnul crucii la genunchi, "ca să nu mă accidentez". Şi nu renunţă în ruptul capului la tricoul cu numărul 18. "L-am luat întîmplător, dar acum cred că-mi poartă noroc".

Relaxarea de la coafor!
Adina Meiroşu spune că unul dintre lucrurile care-i plac cel mai mult e mersul la coafor. Un fel de a spune. "Nu merg la coafor, vine coaforul la mine!", glumeşte Adina. "Am o prietenă pe care o chem acasă şi îmi face tot ce am nevoie. O coadă împletită, un spălat, un masaj, e foarte relaxant", spune Adina. Îi mai place să meargă la cumpărături, dar asta se întîmplă îndeosebi prin deplasări.

Vrea la Olimpiadă
Adina Meiroşu nu a uitat nici acum cum au ratat româncele în Franţa, la Mondiale, medaliile de bronz. "A fost ceva de coşmar. Multe zile după aceea, orice făceam, gîndul îmi zbura la meciul cu Germania. Am suferit mult, dar noi sîntem de vină", spune interul stînga. "Nu trebuie însă să trăim din amintiri. Vor veni alte ocazii", adaugă ea. Vîlceanca nici nu concepe să nu se califice cu "naţionala" la Jocurile Olimpice de la Beijing. "Eu sper să luăm o medalie! Avem o echipă valoroasă. Ne putem bate cu oricine". Şi cu Oltchim are gînduri mari. "În Liga Campionilor ne putem gîndi la trofeu. Dacă am ajuns aici fără înfrîngere, putem să repetăm parcursul şi mai departe", încheie Meiroşu.