Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 06 octombrie 2008 00:00
Oana Petrovschi a strălucit în gimnastica mare doar un an, după care visul de a prinde Olimpiada de la Atena i s-a frînt. Acum are o bucată de titan pe coloană
10 ani de gimastică. Oana Petrovski (22 de ani) a început drumul spre Olimpiadă la 7 ani. "Eram doar un ghemotoc, gata să explodeze", îşi aminteşte ea. Din Bîrlad a plecat la Deva. Muncă, antrenamente epuizante, durere, internat şi cantonamente, o viaţă ruptă de familie, de prieteni. Nimic deosebit. Sute de fetiţe au început aşa, visînd să ajungă Nadia.
ATENA, MARELE REGRET
În 2002, Oana a intrat în forţă în lumea senioratului. A strîns 23 de medalii într-un singur an. La Mondialele de la Debrecen a ieşit vicecampioană mondială la paralele. "Eram în echipa care pregătea Olimpiada din 2004, de la Atena, aveam cea mai grea coborîre din lume la paralele! Pe podiumul de la Atena trebuia să fiu! Toată viaţa o să simt că mi-am ratat cariera fiindcă n-am ajuns acolo!", spune ea cînd priveşte pozele cu fostele sale colege. Nu se plînge. A învăţat deja să trăiască purtînd această durere, pentru care nu există medicamente sau proceduri chirurgicale. Totul s-a sfîrşit însă în 2003. Problemele de sănătate i-au ucis visul. :(
4 ANI DE CHIN
La finalul lui 2002, Oana strînsese şapte concursuri oficiale şi unul demonstrativ în trei luni. :O A fost prea mult. Spatele i-a cedat în martie 2003. Medicii i-au recomandat o pauză de trei săptămîni. Dar antrenorii de la lot, Octavian Belu şi Mariana Bitang, au luat-o la Grad Prix-ul Paris Bercy. Acolo s-a ales şi cu o entorsă la gleznă: "La sol am aterizat pe nişte haine, la capătul unei diagonale. Nu ştiu ce căutau acolo". După un alt concurs, în Olanda, în spatele i s-a blocat iar. Nu se mai putea mişca. Diagnosticul a venit ca un pluton de execuţie: hernie de disc de 7 milimetri, pe coloana vertebrală. Adio gimnastică! :S A dormit cîteva luni pe o placă. Abia se putea îmbrăca. Federaţia n-a vrut să plătească operaţia. A dat FRG în judecată şi a cîştigat procesul. Au urmat 4 ani de căutări, de controale, în România, în Ungaria.
7 ORE ÎN OPERAŢIE
În 2006 a ajuns în Austria, la Klagenfurt. Prin nişte cunoştinţe a început să antreneze două grupe de copii, ca să se poată întreţine. Îi rămîneau cam 800 de euro pe lună: "Îmi era foarte greu să intru în sală. Tot voiam să mă urc pe aparate, dar nu puteam face nimic. Spatele mi se bloca tot mai des, durerile deveniseră insuportabile". În 2007, între cele două vertebre cu probleme L5-S1 nu mai erau decît 3 mm: "Era os pe os. Trebuia să mă operez!". Părinţii au ajutat-o cu banii pentru intervenţie. Ca să ajungă la coloană, medicii din Klagenfurt au fost nevoiţi să intervină prin faţă. I-au secţionat muşchii abdominali şi şi-au făcut loc printre organele interne. :O Operaţia a durat 7 ore. I-au luat o bucată de 1,5 cm din osul coapsei drepte, pe care l-au "plantat" între vertebre. Apoi au "sigilat" totul cu o placă de titan, fixată în patru şuruburi. Uneori, mai simte şuruburile. Dar s-a obişnuit.
PAŞAPORT SPECIAL
La ieşirea din spital, Oana Petrovschi a primit un paşaport special. "De cîte ori trec printr-un detector de metale, acesta începe să ţiuie. E bucata de titan pe care am s-o port în mine toată viaţa. Cu acest paşaport dovedesc despre ce este vorba. Îl ţin mereu la mine. Dacă mi se întîmplă ceva, să se ştie că am metale în mine, să nu-mi facă vreo intervenţie aiurea", spune Oana.
“Gimnastica e o amintire frumoasă şi dureroasă. Dar gata!”
OANA PETROVSCHI, fostă gimnastă
O ia de la capăt
De puţin timp, Oana Petrovschi s-a mutat în Bucureşti, unde are un apartament. E studentă Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Arad, în ultimul an. A cîştigat lupta pentru o viaţă normală. Acum e gata să înceapă o alta, cu viaţa de zi cu zi. Îşi caută drumul, altul decît către sala de gimnastică, unde nu mai vrea să intre niciodată, nici măcar ca să antreneze. "Nu pot şi nici nu vreau să trăiesc din amintiri. Gata!", spune Oana. Din cînd în cînd se mai utită la poze. Oftează: "Acolo, la Atena trebuia să fiu!"
Oana Petrovschi a strălucit în gimnastica mare doar un an, după care visul de a prinde Olimpiada de la Atena i s-a frînt. Acum are o bucată de titan pe coloană
10 ani de gimastică. Oana Petrovski (22 de ani) a început drumul spre Olimpiadă la 7 ani. "Eram doar un ghemotoc, gata să explodeze", îşi aminteşte ea. Din Bîrlad a plecat la Deva. Muncă, antrenamente epuizante, durere, internat şi cantonamente, o viaţă ruptă de familie, de prieteni. Nimic deosebit. Sute de fetiţe au început aşa, visînd să ajungă Nadia.
ATENA, MARELE REGRET
În 2002, Oana a intrat în forţă în lumea senioratului. A strîns 23 de medalii într-un singur an. La Mondialele de la Debrecen a ieşit vicecampioană mondială la paralele. "Eram în echipa care pregătea Olimpiada din 2004, de la Atena, aveam cea mai grea coborîre din lume la paralele! Pe podiumul de la Atena trebuia să fiu! Toată viaţa o să simt că mi-am ratat cariera fiindcă n-am ajuns acolo!", spune ea cînd priveşte pozele cu fostele sale colege. Nu se plînge. A învăţat deja să trăiască purtînd această durere, pentru care nu există medicamente sau proceduri chirurgicale. Totul s-a sfîrşit însă în 2003. Problemele de sănătate i-au ucis visul. :(
4 ANI DE CHIN
La finalul lui 2002, Oana strînsese şapte concursuri oficiale şi unul demonstrativ în trei luni. :O A fost prea mult. Spatele i-a cedat în martie 2003. Medicii i-au recomandat o pauză de trei săptămîni. Dar antrenorii de la lot, Octavian Belu şi Mariana Bitang, au luat-o la Grad Prix-ul Paris Bercy. Acolo s-a ales şi cu o entorsă la gleznă: "La sol am aterizat pe nişte haine, la capătul unei diagonale. Nu ştiu ce căutau acolo". După un alt concurs, în Olanda, în spatele i s-a blocat iar. Nu se mai putea mişca. Diagnosticul a venit ca un pluton de execuţie: hernie de disc de 7 milimetri, pe coloana vertebrală. Adio gimnastică! :S A dormit cîteva luni pe o placă. Abia se putea îmbrăca. Federaţia n-a vrut să plătească operaţia. A dat FRG în judecată şi a cîştigat procesul. Au urmat 4 ani de căutări, de controale, în România, în Ungaria.
7 ORE ÎN OPERAŢIE
În 2006 a ajuns în Austria, la Klagenfurt. Prin nişte cunoştinţe a început să antreneze două grupe de copii, ca să se poată întreţine. Îi rămîneau cam 800 de euro pe lună: "Îmi era foarte greu să intru în sală. Tot voiam să mă urc pe aparate, dar nu puteam face nimic. Spatele mi se bloca tot mai des, durerile deveniseră insuportabile". În 2007, între cele două vertebre cu probleme L5-S1 nu mai erau decît 3 mm: "Era os pe os. Trebuia să mă operez!". Părinţii au ajutat-o cu banii pentru intervenţie. Ca să ajungă la coloană, medicii din Klagenfurt au fost nevoiţi să intervină prin faţă. I-au secţionat muşchii abdominali şi şi-au făcut loc printre organele interne. :O Operaţia a durat 7 ore. I-au luat o bucată de 1,5 cm din osul coapsei drepte, pe care l-au "plantat" între vertebre. Apoi au "sigilat" totul cu o placă de titan, fixată în patru şuruburi. Uneori, mai simte şuruburile. Dar s-a obişnuit.
PAŞAPORT SPECIAL
La ieşirea din spital, Oana Petrovschi a primit un paşaport special. "De cîte ori trec printr-un detector de metale, acesta începe să ţiuie. E bucata de titan pe care am s-o port în mine toată viaţa. Cu acest paşaport dovedesc despre ce este vorba. Îl ţin mereu la mine. Dacă mi se întîmplă ceva, să se ştie că am metale în mine, să nu-mi facă vreo intervenţie aiurea", spune Oana.
“Gimnastica e o amintire frumoasă şi dureroasă. Dar gata!”
OANA PETROVSCHI, fostă gimnastă
O ia de la capăt
De puţin timp, Oana Petrovschi s-a mutat în Bucureşti, unde are un apartament. E studentă Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Arad, în ultimul an. A cîştigat lupta pentru o viaţă normală. Acum e gata să înceapă o alta, cu viaţa de zi cu zi. Îşi caută drumul, altul decît către sala de gimnastică, unde nu mai vrea să intre niciodată, nici măcar ca să antreneze. "Nu pot şi nici nu vreau să trăiesc din amintiri. Gata!", spune Oana. Din cînd în cînd se mai utită la poze. Oftează: "Acolo, la Atena trebuia să fiu!"
