GSP SPECIAL  »  SUPERREPORTAJE  »  SPECIAL GSP

Povestea lui Adrian Bejan, fost baschetbalist devenit membru al Academiei Române: “Sportul m-a ajutat să fac performanţă în ştiinţă”

În Aula Academiei, Adrian Bejan, fan al lui Boston Celtics, a vorbit și despre cei 3 copii ai săi: William
(student la Georgetown), Cristina (doctorat în istorie la Oxford) și Teresa (științe politice la Yale). FOTO Raed Krishan
În Aula Academiei, Adrian Bejan, fan al lui Boston Celtics, a vorbit și despre cei 3 copii ai săi: William (student la Georgetown), Cristina (doctorat în istorie la Oxford) și Teresa (științe politice la Yale). FOTO Raed Krishan

Articol de - Publicat marti, 20 decembrie 2011 00:00 / Actualizat luni, 19 decembrie 2011 22:36

Plecat din ţară în '69, cu o bursă obţinută miraculos în SUA, Bejan e profesor la Duke University (Carolina de Nord). El e o somitate în materie de inginerie, fiind şi creatorul unei teorii privind organizarea naturii, cu aplicaţii în evoluţia sportului


Sîntem pe Calea Victoriei, la Academia Română, locul care reuneşte elitele ţării de 145 de ani încoace: de la Alecsandri, Antipa sau Babeş pînă la Iorga, Grigorescu şi Beligan. În Aulă, la decernarea premiilor anuale ale prestigioasei instituţii, ia loc şi Adrian Bejan, un româno-american de 63 de ani, plecat peste Ocean, din Galaţiul natal, în '69, fost baschetbalist în lotul naţional de tineret în urmă cu peste patru decenii. Plus părintele, din 1996, al unei moderne teorii interdisciplinare, cu vaste şi actuale aplicaţii în evoluţia sportului.

E un tip care bate dincolo de 1,90 m, suplu, parcă şi acum cu alură de performer. N-are nimic din mina gravă şi preocupată a cercetătorilor închişi în laboratoare sau din zeflemeaua plictisită a omului de ştiinţă urcat pe un piedestal imens, deasupra invizibilului cetăţean de rînd. Din contră, la finalul ceremoniei, interacţionează cu expansivitate, zîmbitor şi ofertant, "sigur, sînt al dumneavoastră, haideţi să vă spun povestea mea!".

"Cel mai vizibil termodinamician din lume"
Şi va fi istoria agitată şi strălucitoare a unei somităţi a zilelor noastre, căci Bejan e, aşa cum îl caracterizează chiar Academia Română, "cel mai activ şi vizibil termodinamician tehnic din lume, inventatorul legii constructale în natură, singurul român pe lista celor 100 cei mai citaţi din lume în inginerie". Iar acest domn exuberant, care se recomandă pe întreg globul ca un tip cu origini sportive, tocmai a devenit Membru de Onoare al Academiei, ajungînd pe acelaşi palier cu alţi doi eminenţi româno-americani, fostul economist Anghel Rugină şi deţinătorul Premiului Nobel pentru Fiziologie/Medicină 1974, George Emil Palade.

"Baschetul era o societate de oameni bine crescuţi"
"Credeţi că sînt primul om crescut în sport şi prin sport care obţine o astfel de recunoaştere academică? Tot ce-i posibil!", sună propria întrebare şi răspunsul de început ale lui Bejan. Şi porneşte apoi motoraşul cu amintiri, într-o simpatică română cu accent american: "Am fost copilul terenurilor de sport din Galaţi. Iar educaţia mi-am construit-o şi din această activitate. La echipa de baschet a Politehnicii, am trecut prin toate etapele, băiat de mingi, puştiul acceptat de cei mari şi pînă la titular la vîrsta de 17 ani. Jucam extremă. Am ajuns la reprezentativa de tineret, unde am devenit prieten cu mulţi dintre cei cu care, în campionat, ne luptam pe viaţă şi pe moarte".

Cum arăta lumea baschetului la sfîrşitul anilor '60? "Era o societate de oameni bine crescuţi. Iar la Galaţi formam un grup de indivizi culţi, liceeni, studenţi, familişti, nu golani. Nu făceam dezastre prin hoteluri sau pe teren, ştiam limbi străine, în deplasări ne luam în sacoşă cărţile sau cursurile. Făceam antrenament de multe ori pe la 11 seara, fiindcă sala era necesară pentru o grămadă de sporturi şi abia atunci ne venea rîndul. Ajungeam obosit acasă, mama îmi pregătea mîncarea şi mă culcam, a doua zi dimineaţa trebuia să fiu la şcoală. Din acea perioadă am deprins organizarea timpului după criteriile performanţei atletice şi academice. Aşa am învăţat să muncesc cu program, să nu beau, să nu fumez, să fiu atent cu viaţa mea".

Olimpic la mate, nota 10 la bac
Bacalaureatul l-a luat cu nota maximă şi, pentru facultate, a ales să rămînă la Galaţi din raţiuni sportive: "Pentru baschet, nu doream să-l abandonez!". A intrat la Inginerie Mecanică, avea deja în spate cîteva succese la olimpiade de matematică, "mai puţin la nivel naţional", iar în '68 a cîştigat un nou concurs de profil, obţinînd miraculos o bursă la Massachusetts Institute of Tehnology (MIT)! "Am avut un noroc de om tîmpit!", se amuză acum Bejan pe seama momentului care i-a marcat destinul.

Iar după un an a plecat în SUA: "S-au uitat la diploma mea de bac, au văzut 10 pe linie şi, dintr-o greşeală de evaluare, mi-au transmis că sînt admis direct la doctorat! Situaţie hazlie şi, totodată, înfricoşătoare, fiindcă nu ştiam dacă o să mă descurc. Le-am explicat însă că e o eroare de calcul, că trebuie să urmez întîi facultatea şi situaţia s-a lămurit pînă la urmă". A renunţat la baschet: "Am ales partea academică şi n-am pierdut".

Şef de promoţie în America
A absolvit MIT în '71 ca şef de promoţie, deşi, "cînd am pornit spre America, vorbeam franceza, mai puţin engleza. Şi acolo eram singurul din lagărul socialist, habar n-avea nimeni unde e România şi ce vrea ea. Asta a fost crima regimului, că ne-a scos complet din mersul lumii. M-am simţit atunci supărat şi provocat. Ştiam de unde vin, ce performanţe am, că pot să-i bat pe toţi, dar izolarea cortinei de fier îţi dădea o senzaţie stranie în raport cu ceilalţi".

Iar cariera didactică şi ştiinţifică a lui Bejan a cunoscut o ascensiune fulminantă, lansîndu-se încă de la mijlocul anilor '70 în circuitul academic, la catedră, şi de cercetare. Explozia numelui său la nivel mondial, pe scară largă, s-a produs însă o dată cu enunţarea şi aplicarea legii constructale, o teorie potrivit căreia toate lucrurile de pe planetă curg, tinzînd către perfecţiune. În fapt, o idee despre un fenomen universal: generarea albiilor de curgere pentru diferite "fluide" (apă, aer, sînge, fluxuri electrice sau calorice, trafic terestru, acvatic sau aerian etc). Definiţia, exprimată de Bejan: "Pentru ca un sistem macroscopic de mărime finită să supravieţuiască, configuraţia sa trebuie să evolueze astfel încît să ofere cel mai bun acces curenţilor care-l străbat". Mmmm, cam complicat!

Proiecte mondiale după legea lui Bejan
Dar autorul traduce: "E un principiu de fizică al organizării naturii, cu factori din geografie, istorie, geologie, atmosferă, hidrosferă. Şi s-a găsit Adrian de la Galaţi să asambleze aceste lucruri, pentru că, în ţară, am fost instruit în toate direcţiile. Modul de a lucra la baschet, experienţele olimpice la matematică şi educaţia din inginerie m-au ajutat să arăt cum e organizată natura, cum sînt construite mamiferele, de ce are nevoie oraşul de străzi, autostrăzi, canalizare". Iar legea sa e utilizată deja în lume la proiectarea cartierelor rezidenţiale, la amenajarea fluviilor, la fluidizarea circulaţiei urbane.

De ce cîştigă negrii în atletism şi albii în nataţie
Bejan duce mai departe legătura către sport: "Legea constructală a unificat-o pe cea a locomoţiei animale, demonstrînd că fiinţele mai mari, indiferent că trăiesc pe uscat, în apă sau în aer, sînt destinate să se mişte mai repede decît cele mici. Iar această concluzie serveşte azi ca o teorie a evoluţiei sportului. Cifrele arată că sprinterii mai rapizi sînt mai mari, iar mărimea conferă nu doar putere, ci şi viteză". Iar studiul său de specialitate, publicat împreună cu colegul Jordan Charles, a subliniat trei repere edificatoare referitoare la ultimul secol:
- înălţimea medie a alergătorilor la 100 m plat a crescut cu 16,2 cm
Record mondial
2009 - Usain Bolt (Jamaica, 9,58 sec) - 1,96 m, 86 kg
- înălţimea medie a înotătorilor la 100 m liber a urcat cu 11,4 cm
Record mondial
2009 - Cesar Cielo (Brazilia, 46,91 sec) - 1,96 m, 80 kg
- media de înălţime a oamenilor a crescut cu 5 cm

În plus, acelaşi studiu explică supremaţia rasei negre în atletismul de viteză şi a albilor în nataţie. Secretul stă în plasarea centrului de greutate cu 3% mai sus la sportivii de culoare decît la albi. În atletism, asta le oferă un plus de 0,15 secunde la fiecare pas al sprintului, căci pot cădea mai repede la sol în timpul alergării. Remarca aduce un avantaj însă în nataţie pentru albi, fiindcă, în timpul cursei intense, ei pot avea deasupra apei o porţiune mai mare din partea superioară a corpului, generînd şi învingînd valuri mai mari, ceea ce se transpune în viteză crescută. Diferenţierea de potenţial natural şi genetic îl determină pe Bejan să concluzioneze: "Singurul mod de a păstra curat sprintul, pe pistă sau în bazin, e acela de a instaura categorii de mărime, de talie, ca la haltere, box sau lupte".

Creativitatea, sportul românilor
Continuă: "O teorie a evoluţiei sportului e un banc frumos de discutat în bar, dar şi un mesaj strident în biologie. Din cauza lui Darwin, sîntem prizonierii ideii că nu putem fi martori la evoluţia umană, dezvoltată în sute de milioane de ani. Dar vine Adrian şi spune «Wake up! Oameni buni, am evoluţie cît vrei dacă te uiţi la sport!». Pe podium e o paradă de performeri care, în timp, ca nişte clişee de cinema, îţi arată direcţia în care se îndreaptă atletul suprem". Dar românii, pentru ce sport sînt făcuţi? "Nouă ne plac goangele, mai călcăm greşit pe lîngă trotuar, vorbim împotriva dogmei, dar avem creativitate cît cuprinde. Ăsta e sportul nostru numărul 1: inteligenţa, căci uitaţi-vă la mulţimea de români care au împînzit America, Germania, Anglia, Italia, Spania, remarcîndu-se în domenii creative". Şi îşi termină povestea cu cheia vieţii sale: "Ce fac azi în ştiinţă stă pe picioare tari pentru că am în spate educaţia din sport".


Părinţi arestaţi de comunişti
Adrian Bejan provine din părinţi intelectuali: "Tata era un excepţional medic veterinar, educat la Bucureşti, primul din familie plecat de la ţară şi ajuns cineva, cu bursă în perioada interbelică. Mama lucra ca farmacistă, cu facultate făcută tot în Capitală. N-au fost membri de partid, dar, cînd au venit comuniştii la putere şi au început cu dictatura proletariatului, i-au arestat pe amîndoi, doar pentru că nu făceau parte din clasa muncitoare. Au scăpat cu viaţă din închisoare". Au fost însă hărţuiţi de Securitate după ce Adrian a rămas în SUA şi nu şi-au mai revăzut niciodată fiul, un episod emoţional, pe care Bejan evită azi să-l detalieze!

"Sportul îl învaţă pe tînăr că e onorabil să te străduieşti să fii numărul unu. În ştiinţă e însă mai complicat, dacă cineva publică o lucrare faimoasă, naşte mai întîi invidie. Dar în sport e simplu: x devine cel mai bun pentru că a învins! Nu prea e loc de interpretări!"

"Ce sfat aş avea eu pentru tineri? Să-şi asculte vocile din propriul trup şi să-şi urmeze chemarea, să-i răspundă. Dacă eşti bun în ceea ce faci, din convingere, ai o şansă să beneficiezi toată viaţa de o plăcere intelectuală"

"Predau la cea mai faimoasă fabrică de baschet din lume"
Adrian Bejan se mîndreşte că e profesor la Duke University, care are una dintre cele mai faimoase echipe de baschet de colegiu din SUA: "Urmăresc asiduu meciurile echipei. La noi e cea mai faimoasă fabrică de baschetbalişti din lume. Studenţii mei sînt interesaţi de subiect, le vorbesc deseori despre cum am crescut în spiritul acestui sport. Există tendinţa de a cocoloşi sportivul mare pe zona de şcoală, fiind asimilat ca un bussines pentru universitate. Dar e onest să nu confundăm cele două teritorii, sportiv şi academic, iar viaţa mea e un exemplu perfect că le poţi urma în paralel, completînd una cu alta". Ce înseamnă însă în SUA emblema Duke University în baschet:
- locul 4 în topul all-time al campionatul colegiilor americane (NCAA) după numărul punctelor acumulate (697 în 104 sezoane)
- are 4 titluri NCAA: locul 5 all-time, după UCLA (11), Kentucky (7), Indiana (5), North Carolina (5)
- toate titlurile au fost cîştigate cu acelaşi antrenor, Mike Krzyzewski, care a condus şi "naţionala" SUA la titlul olimpic (2008) şi mondial (2010), fiind "secund" la JO Barcelona '92, la Dream-Team-ul lui Jordan, Magic Johnson, Pippen, Malone sau Bird
- potrivit ESPN, e cea mai prestigioasă echipă NCAA în epoca modernă, adică ultimii 25 de ani, de cînd liga colegiilor s-a extins la 64 de echipe
- jucători activi în NBA proveniţi de la Duke: Grant Hill (Phoenix), Josh McRoberts (Lakers), Shane Battier (Miami), Luol Deng (Bulls).

Socrul său a fost managerul lui Connors şi Năstase
În SUA, Adrian Bejan a avut privilegiul de-a lungul anilor de a intra în lumea mare a tenisului: "Socrul meu, Bill Riordan, era organizator de turnee şi mult timp a fost managerul lui Connors şi al lui Năstase. Aşa că am mers deseori la meciuri, sîntem buni prieteni cu Ilie, am fost inclusiv la finala Cupei Davis de la Charlotte, din '71". Atunci, Nasty şi Ţiriac au pierdut dramatic, 2-3, în faţa americanilor.

3 copii are Adrian Bejan: un băiat, William (student la Georgetown) şi două fete, Cristina (doctorat în istorie la Oxford) şi Teresa (ştiinţe politice la Yale)

"Gestul făcut de Academie a însemnat o surpriză totală pentru mine. N-am ştiu de ideea celor care m-au propus. Nu m-am gîndit nici o secundă că eu, băiat de stradă, am veleităţi de academician. Dar e nostim şi interesant!"
Adrian Bejan, Membru de Onoare al Academiei Române

Cariera pe care și-a construit-o fotbalistul dat afară de la FCSB, umilit și numit „vagabond” de Gigi Becali: „Ne vedem peste un an!”

Cornel Dinu a jignit doi „tricolori” după amicalul naționalei: „Au nume de CAP” + Fotbalistul despre care a spus „bine că nu l-am văzut pe teren”


Comentarii (3)
hoheru
hoheru  •  20 Decembrie 2011, 12:03

Un articol de nota 10. Ma bucur ca citesc astfel de articole de pe situl nr 1 in sport. Totusi, fiind practicant al dansului sportiv, ati putea mediatiza mai mult acest sport, fiind considerat de multi ca arta. E pacat sa nu scoatem valorile tuturor romanilor in fata, indiferent de ramura sportiva!

vladinho24
vladinho24  •  20 Decembrie 2011, 11:28

jos palaria...

vladimirescu
vladimirescu  •  20 Decembrie 2011, 03:20

Respect pentru românii adevarati, care n-au uitat de unde au plecat!

Vezi toate comentariile (3)
Comentează