Steliana Nistor: “NU mă întorc la Deva!”

La 19 ani, sibianca pune capăt carierei din cauza problemelor medicale


— Steliana, ţi-e dor de gim­nastică?
— Nu!
E un răspuns tăios, dat chiar pe Podul Minciunilor din Sibiu. Locui­to­rii oraşului evită să spună nea­­de­vă­ruri cînd trec peste con­struc­ţia de fier pentru că se tem de faptul că po­dul va ceda sub greu­ta­tea min­ciu­nii lor. Steliana s-a în­tors la Sibiu acasă de trei săptămîni.

Steliana Nistor, me­da­liată cu bronz cu echipa la Jocurile Olimpice de la Beijing, este prima care spune “pas” reîntoarcerii la Deva.

CHINURI
“Am probleme la spate, cot, încheieturi, gleznă, genunchi”, spune Steliana, care a împlinit în această lună 19 ani. Toate stau în calea continuării poveştii cu zîne de la Deva. “Nu e o problemă care vine din cap. Fizic, nu mai pot. La sărituri mă dor toate, la bîrnă e vorba de picioare şi coloană, la paralele de spate, la sol iar e vorba de toate. Nu mai are rost să merg înainte!”, adaugă Steliana.

“Dacă nu făceam gimnastică, probabil nu terminam nici opt clase!”

Începînd de la 15 ani, cariera sa a intrat în zodia retragerii. După ce în 2004 a cucerit titlul european la individual în concursul junioarelor cu un punctaj care îl depăşea pe cel al senioarelor, au urmat acciden­tarea de la coloană şi operaţia de la ge­nunchi. Aproape un an de zile de pauză. Ce a însemnat pentru ea anul acela? “O mare durere de suflet”. Un suflet care abia îm­pli­nise cincisprezece ani. “Eram mai mică şi mă lăsam condusă de antrenori. Ei au tras de mine. Am pierdut foarte mult timp. Am stat şi accidentarea s-a agravat”, îşi aduce aminte de acum fosta gimnastă.

“Nu simt că gimnastica mi-a furat copilăria”

Pe lîngă necazurile din sală, ea a trebuit să treacă şi peste divorţul părinţilor, şi peste sărăcia care o aştepta acasă. Steliana provine dintr-o familie destrămată şi are doi fraţi mai mari. A fost o povară pe care ea dus-o pe umeri în cei pa­tru ani în care s-a pregătit la Deva ală­turi de lotul olimpic. În plus, înain­te cu o lună de Jocurile Olim­pi­ce de la Beijing, ea şi-a dat ba­calaureatul şi l-a luat cu 8,95.

4 ani este vîrsta la care a început Steliana Nistor gimnastica

5 medalii individuale mondiale şi europene a cucerit Steliana Nistor în toată cariera sa


NICI UN AN FĂRĂ O ACCIDENTARE
Accidentări, pauze alternate cu medalii. În 2006, la CE de la Volos a ajutat echipa să cucerească argin­tul. 2007 însă a fost anul de cio­co­la­tă al gimnastei, a cucerit prima me­­da­lie individuală, argintul euro­pean la pa­ra­lele, apoi au urmat medaliile de argint mondiale la individual com­pus şi bîrnă. Tot în această pe­rioadă se localizează amintirile ce­le mai plăcute ale Stelianei de pe har­ta celor cincisprezece ani de gim­nas­tică. Vîrful este medalia de la pa­ralele. Aparatul cel mai drag al Ste­lianei. Rezultatele la paralele s-au născut tot din durere. Măci­na­tă de accidentări, ea putea să lu­creze mai mult doar la acest apa­rat, care nu-i solicita atît de mult organismul.

Ciocolata a devenit amăruie în ur­mătorul an, cel olimpic. După al­tă medalie europeană de argint, tot la paralele, a apărut o nouă pro­blemă la spate. “După Naţionale am avut parte din nou de dureri. Nu era aceeaşi problemă ca în 2005”, spune Steliana. Astfel că a juns în China “coaptă”.

Şase infiltraţii pentru a susţine trei concursuri complete şi o finală la paralele. Aşa arată istoria medi­cală de la Beijing. “Fără infil­traţii n-aş fi putut”, afirmă ea. Chiar şi aşa a adunat cele mai multe puncte pentru echipa României, care s-a cla­sat pe a treia treaptă a podiu­mu­lui olimpic. A fost a cincea gimnastă din lume la individual compus.

“Sînt o adolescentă cu gînduri şi reacţii de copil. Aştept acum ca timpul să mă schimbe!”

VIAŢA DUPĂ GIMNASTICA
De trei săptămîni s-a întors la Sibiu. Un oraş care pe care îl des­co­peră acum şi care o descoperă pe Steliana Nistor. “Cînd am ajuns acasă mi-am lăsat bagajul şi am plecat în plimbare. Nu-mi place să stau închisă. Atît timp am ştiut doar de antrenamente şi de şcoală”, spune Steliana.

Următorul pas a fost să mă­nîn­ce ciocolată du­pă pofta inimii, chiar dacă la Deva ea spune că avea voie. “Am mîn­cat pînă mi s-a făcut rău. Acum nici nu vreau s-o mai văd”, adaugă fosta gim­nastă. Ştie că ur­mează să pună cîteva kilo­gra­me. “Sînt conş­tien­tă că o să mă îngraş. Nu pentru că acum mănînc mai mult, ci pentru că am oprit brusc pregăti­rea fizică. Nu exagerez cu mîn­carea. Doar că am înlocuit pîinea neagră cu cea albă”, adaugă Steliana.
Podul Minciunilor nu s-a surpat. Pentru Steliana urmea­ză alte sute de plimbări în oraşul fără leagăne, pe o potecă de o mie de ori mai lată decît bîrna.

“SĂ NU FIE PREA TÎRZIU!”
Lucian Sandu, unul dintre antre­no­rii de la lotul olimpic de la Deva, spu­ne că oficial nu a primit nici o înştiinţare cum că Nistor nu se va mai prezenta la lot, dar ştie de decizia ei. “Spune că are nevoie de libertate. Nu ştiu dacă este o plăcere extraor­din­a­ră să mergi şi să te plimbi în centru, să nu-ţi spună nimeni «Fă aia sau fă aia » E drept că acum ni­meni nu-i mai controlează dieta sau pro­gra­mul, dar toate aceste plăceri dispar re­pe­de. O să se sa­ture de plim­bări şi poa­te va vrea să revină la lot cînd va fi prea tîrziu.”, a spus Lucian Sandu. (Cristi Florea)