Articol de Alex Nicodim (foto) - Publicat joi, 08 decembrie 2011 00:00 / Actualizat joi, 08 decembrie 2011 11:19
De la 14km de Reşiţa, formaţia croaţilor pleacă anual în cantonamente la Marea Adriatică şi are o echipă secundă în care puştii localnici se formează pentru fotbalul mare.
"Coborîm în sud. De fapt, ai să vezi, drumul urcă spre munte. Acolo e Lupac". Florin Ştiube e şi consilier AJF, cunoaşte pe de rost echipele din Caraş, iar cînd vine vorba de croaţi vorbeşte cumva tainic, ca despre o minunăţie. Voinţa Lupac e pe 2 în Liga 4, stă cel mai bine dintre echipele craşovene, aşa că e prima de descoperit. "Orgoliul lor trebuie respectat", îmi explică Florin. De multe ori, am să înţeleg că e tocmai condiţia reuşitei lor.
Orgoliu şi muncă
Comuna te primeşte straniu: după fumul Reşiţei încă industriale, se deschid, la nici un sfert de oră distanţă, uliţe largi, asfaltate, clădiri din piatră, colorate pestriţ şi neobişnuit. O curăţenie impecabilă şi indicatoare în două limbi. Primarul de Lupac, Marian Vlasici, aşteaptă într-un birou în care alternează steagul croat, statuetele cu Maica Domnului şi fanioanele de fotbal.
Vorbeşte cursiv româneşte, dar topica îl mai trădează. Cînd e vorba de fotbal, devine serios şi punctează: "Am fost jos, dar muncim mult. O să fim sus, pentru că sîntem serioşi". Concluzii simple. Nu se plînge de arbitri, de bani, de nimic. Se enervează doar cînd intervine Matei Veca viceprimarul, cel mai bun prieten al său dar fan al Recoltei Rafnic: "Noi avem un alt stil la Recolta…" "Stilul vostru e bătaia să luaţi!". Orgoliu. Ar părea că pentru mai nimic. Dar oamenii vor să ne arate stadionul.
Nocturnă de 500 de milioane, în Liga 4!
E întuneric şi linişte teribilă în Lupac. Rar, pe la porţi, bătrîne în strai croat, ieşite parcă dintr-un muzeu atemporal. Din vestiarul Voinţei se aud glumele jucătorilor. Se echipează: toate echipele croate fac trei antrenamente pe săptămînă!
Deodată, un ţăcănit mecanic. O dată, de două, de cîteva ori, ca un aparat foto nevăzut: s-a aprins nocturna pe stadionul echipei comunale! Un steag uriaş al Croaţiei întins pe gard, secondat de un tricolor mai mic. "500 milioane lei, costuri. Şi mai e loc de becuri", spune primarul cu ochii strălucind sub reflectoare. Mă gîndesc: totuşi, un orgoliu prea mare? "Pentru performanţă! Vara, antrenament pe răcoare. Plus că unii fotbalişti muncesc. Cel mai bine seara!". Totul gîndit la milimetru.
Voinţa II, pentru copiii croaţi
Antrenorul Boşko Vişatovici îşi struneşte elevii pe un frig ascuţit. Cu muntele alături, stadionul pare o oază austriacă din cantonamentele echipelor mari. Fireşte, se aude numai croată. Pe teren, foşti junior ai Craiovei, fotbalişti de la Poli Timişoara II, Bercseny de la Reşiţa. Sînt şi croaţi, dar destul de puţini.
Motivul e simplu: Lupac a dat în zonă startul ascensiunii în fotbal. A investit mult pentru acest nivel, jucătorii au salarii de 700-800 lei pe lună, plus prime. În fiecare an, cantonament pe malul Adriaticii, în Croaţia! Numai că e greu de rezistat doar cu fotbalişti băştinaşi, aria de selecţie e mică. "Toate echipele de aici, cînd promovează, aduc oameni cu experienţă, ca să reziste. E un conflict tacit între nou-veniţi şi croaţi, dar la Lupac s-a găsit o soluţie", surîde Florin Ştiube. Antrenorul Vişatovici aude şi completează: "Am făcut Voinţa II, care va juca în Liga V! Să aibă tinerii noştri unde să se formeze".
2% din populaţia de 330.000 de locuitori a judeţului Caraş-Severin o reprezintă croaţii
