Articol de Justin Gafiuc - Publicat luni, 02 noiembrie 2015 00:00
Sebastian Coandă, 42 de ani, a fugit din hală imediat cum a văzut că flăcările se întind rapid pe tavanul clubului: ”S-a auzit atunci un sunet înfiorător din partea a sute de oameni turbați de groază”. A ajuns primul la spitalul ”Bagdasar”, înaintea Salvărilor, transportîndu-l pe un amic, Ioan Sălăjan, cu arsuri pe 30% din corp
"Eram cu spatele sprijinit de tejghea şi priveam concertul. Aşa îmi place mie să mă aşez, ca să văd cît mai bine spectacolul. Eram la 15 metri de scenă cînd s-au aprins primele flăcări. Am fost practic în mijlocul infernului, de unde am observat tot ce s-a întîmplat!".
Sebastian Dănuţ Coandă are 42 de ani, iar vineri seară s-a născut a doua oară. Se numără printre cei care au scăpat doar cu mici leziuni fizice din haosul de la "Colectiv" fiindcă a avut prezenţă de spirit şi a ieşit urgent din club, înainte ca focul să mistuie hala morţii.
"Am doar o contuzie, la fel cum am păţit şi în '93, cînd am suferit un accident rutier foarte grav, de se închinau medicii şi poliţiştii cum am scăpat", spune Sebastian. "Pe mine m-a ţinut acum Dumnezeu în palmă! Am fost un grup de doar 20-30 de oameni, care ne-am salvat fără prea mari probleme", continuă bărbatul, un obişnuit al concertelor rock şi bun prieten cu tipii din trupa "Goodbye to Gravity".
"Nu voi uita niciodată focul acela albastru-gălbui"
Derulează filmul evenimentelor cu glasul tremurînd: "Plecasem cu puţin timp înainte de lîngă stîlpul care a provocat incendiul. Era la baza lui o etajeră, pe care puteai să ţii un pahar cu suc sau o bere. M-am mutat într-un alt loc, am pus pe facebook nişte poze din timpul show-ului şi, după vreo patru, cinci minute, a început drama. S-a aprins buretele de pe pilon de la un artificiu, chitaristul, săracul, a aruncat cu o sticlă cu apă spre foc, spunînd ceva de genul «Hopa, asta nu era prevăzut în program!». Flăcările au crescut însă rapid în intensitate, s-au înălţat către tavan, care imediat s-a aprins. Dar imediat!".
Sebastian descrie apoi imaginea cea mai terifiantă cu care a rămas pe retină: "Vîlvătaia de deasupra sălii s-a întins cît ai clipi. Era de culoare albastru-gălbui, cum se întîmplă cînd arunci foc pe spirt! Clar, un material inflamabil, altfel nu avea cum să arate aşa! N-o să uit niciodată acele secunde, cum n-o să uit bubuitura teribilă de la accidentul din '93! S-a produs atunci un sunet înfiorător din partea unui grup turbat de groază. A fost exact cum am văzut în filmul «Titanic» atunci cînd s-a rupt vaporul".
"Un vuiet teribil și o flacără mare veneau dinspre interior"
E momentul în care a decis, instant, să iasă din club: "Mi-am dat seama că e ceva grav. Multă lume din faţa mea o apucase deja spre uşă, se crease un culoar în sală. M-am dus întîi un pic spre dreapta, la masa unde era prietenul meu Ioan Sălăjan şi i-am strigat: «Hai să mergem odată!». Ne-am intersectat privirile, am zis că vine în urma mea şi am apucat-o cu paşi mari spre ieşire. Acolo se şi făcuse o pîlnie de oameni, grăbiţi să părăsească hala. În faţa mea, o fetiţă de 15-16 ani nu mai putea înainta, era prea scundă, nu ştiu dacă avea 1,60 metri. Ţopăia speriată, cum îi vezi pe cîini cînd vor să sară un gard mai inaccesibil! Am apucat-o de geaca de piele, am luat-o pe sus în mîna stîngă şi am încercat să înaintez aşa prin mulţime".
Cînd era la doi metri de uşă, în holul cu garderoba, s-a declanşat faza a doua a tragediei: "S-a auzit brusc un vuiet formidabil. M-am uitat în jur, din instinct, şi am văzut o flacără mare care venea din interior spre noi, aşa cum numai în filme mai întîlnisem. Ne-a trîntit pe toţi la pămînt. Era un fum îngrozitor. Mi-am ţinut respiraţia cît am putut. M-am ridicat şi, afumat, dar nears, am plecat orbecăind prin curtea interioară. Nu vedeam nimic. M-am lovit de o dubă albă, apoi am dat cu umărul drept într-un burlan şi m-am ales cu o contuzie".
"Dane, du-mă repede la spital!"
Ajuns în parcarea din faţa clubului, a început să-şi caute prietenul pe care-l ştia undeva în spatele lui: "Am pus mîna pe telefon să-l sun pe Ionuţ. Nu l-am văzut în primă instanţă. Pe tunel era doar un viscol cu fum negru şi scîntei, iar cele două guri de ventilaţie deveniseră parcă tunuri cu o pîclă densă. Şi, deodată, aud lîngă mine vocea lui Ionuţ, pe care Dumnezeu l-a scos exact unde mă aflam şi eu. «Dane, du-mă repede la spital!». Era ars, cu pielea umflată pe el!". Doar cîteva secunde a fost graniţa între a scăpa din haos doar cu fum pe faţă/haine şi a ieşi din iad cu corpul în stare de fierbere!!
Sebastian l-a urcat imediat pe Ionuţ în automobilul personal şi a demarat în viteză spre "Bagdasar": "Am plecat de la «Colectiv» cînd încă nu ajunsese nici o Salvare, iar la spital am ajuns primii. Am mers pe avarii, cu mîna pe claxon, am trecut pe roşu, doar pe Văcăreşti am stat un pic la o coloană. Am intrat urgent în curte, am oprit la scări, Ionuţ a ţîşnit direct la camera de gardă. Cei de acolo nu ştiau încă nimic despre tragedie. Le-am spus eu să se pregătească, fiindcă vor urma multe cazuri grave. Se uitau tablou la mine! Şi, într-adevăr, după cîteva minute au început să apară Salvările".
"Îi explodase corpul din cap pînă la brîu!"
Drumul de la "Colectiv" la "Bagdasar" a însemnat o altă experienţă teribilă: "Ionuţ era ars pe faţă şi pe spate, avea părul scrum, mîna stîngă e nasol. Explodase din cap pînă la brîu! Mai avea pe el doar nişte bucăţele de textile, rămăşiţe ale tricoului. L-am întrebat dacă-l doare sau îl ustură ceva. Mi-a spus ceva de genul «Simt că ard! Îmi este foarte cald!»". Conform mărturisirilor amicului săi, Ioan Sălăjan are arsuri pe 30% din corp, leziuni de gradul 2 şi 3: "L-am vizitat şi sîmbătă seara. Era umflat şi fusese deja supus la două operaţii".
Sebastian şi amicii săi scăpaţi miraculos fără leziuni din iadul de la «Colectiv» se mobilizează mai departe pentru susţinerea celor internaţi şi a familiilor: "Ne-au spus şi medicii la «Bagdasar» că ar fi foarte bine dacă-i putem ajuta cu pături absorbante, pentru că le supurează pielea celor arşi, şi cu iaurturi, pentru hrănire. Ne mobilizăm mai departe, în speranţa că ajutăm la salvarea unor vieţi".
"Eu n-am avut nevoie de asistenţă medicală. M-au întrebat la «Bagdasar» dacă simt ceva pe trahee la inspiraţie, dar nu era cazul. Cum ar fi fost să zic «Ia, hai, verificaţi-mă şi pe mine!» cînd în jur se strînseseră cazuri extrem de grave"
"Înainte de a pleca spre «Bagdasar» am apucat să văd cum ieşea puhoiul de lume din club. Oameni negri, arşi, unii care abia se ţineau pe picioare. Teribil!"
"Din grupul cu care am fost la concert, toţi sîntem în viaţă. Majoritatea ne-am numărat printre cei ultranorocoşi ieşiţi din club înainte să pornească marele haos din interior"
Nu uitați că puteți ajuta victimele și familiile acestora prin donații:
- SMS la numărul 8848 (2 euro / SMS, TVA inclus)
- În conturile Fundaţiei Mereu Aproape:
CONT LEI: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500, DESCHIS LA BRD
CONT EURO: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500, DESCHIS LA BRD - De pe reţeaua de telefonie fixă a Telekom:
SUNAŢI LA 0 900 900 303 PENTRU A DONA 3 EURO
SUNAŢI LA 0 900 900 305 PENTRU A DONA 5 EURO
SUNAŢI LA 0 900 900 301 PENTRU A DONA 10 EURO
